3,970 matches
-
ed.), History for Today and Tomorrow..., p. 51. Frecvența invocării copiilor în astfel de situații a devenit abuzivă în discursul istoric și pedagogic de tip sovietic, preluat de toate țările socialiste. Pe măsura apropierii de perioadele mai recente, vocația lor eroică devenea deja obișnuință. Cel de-al treilea volum al povestirilor lui Almaș, dedicat istoriei "celei noi", de după 1918 și, mai ales, socialismului, era efectiv dominat de chipurile potențialilor cititori, copiii participanți exemplari la toate marile și micile eroisme ale vremii
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a luptelor, rememorări publice ale unor secvențe din acest război, dar ele nu au avut niciodată un caracter atât de cuprinzător și de regulat precum "Ziua Eroilor". Locațiile (Mărășești, Oituz) sau momentele memorabile (noiembrie 1916, iulie-august 1917), acțiunile cele mai eroice (șarja de la Robănești) sau nevoia fiecărei comunități (sat, regiment, școală) de a-și marca pierderile proprii au prilejuit nenumărate gesturi de reverență. Toate acestea pot face obiectul unei investigații laborioase, pledând "pentru o istorie culturală a primului război mondial" și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
fost profund angajată în istorie, cel mai puternic catalizator al imaginației sale înflăcărate. Istoria, în special a lumii antice și a Renașterii, a justificat pesimismul ei și i-a dat formă prin propunerea personalităților pe care le putea recupera drept eroice: împăratul roman Hadrian, apoi Traian, Aurelian și fictivul Zenon, o strălucioare pastișă a câtorva personaje reale și imaginare din secolul XVI. Modalitatea ei de a lucra era să se dedice exclusiv ani întregi chiar decenii studiului culturii unei epopei istorice
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
critici Yourcenar își trădează sexul prin incapacitatea ei de a alege femei ca protagoniști ai operei sale. Hadrian, Zenon, Alexis și Nathanaël: toți sunt bărbați. Protagoniștii marilor sale eseuri didactice sunt bărbați: Michelangelo, Dürer, Ruysdeal, Piranesi Iluministul, Thomas Mann, romanii eroici și alții. Autorii pe care i-a venerat (Euripide, Pindar) și scriitorii pe care i-a tradus (Cavafis, Henry James) au fost bărbați ca și majoritatea celor care au influențat-o. Chiar predecesoarele pe care le-a urmărit și reconstituit
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ei Michel de Cleenewerck de Crayencour francez. A învățat la Mont Noir deprinzând greaca și latina și alte limbi moderne (engleza, gemana, italiana și ceva spaniolă) de la tatăl ei, Michel. Favorita tatălui ei, Marguerite l-a transformat într-un personaj eroic cu o personalitate puternică, nu numai idealizându-l ci și imaginându-l ca pe un descendent de viță nobilă, dintr-o familie străveche a cărei creștere și decădere din Evul Mediu doar ea era destinată să o recupereze în memoriile
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ale altor scriitori realiști ruși care au transformat moartea într-o problemă și au emis tot felul de teorii despre ea. Moartea nu a fascinat-o pur și simplu. Ea avea și un simț potrivit căruia înțelepții și alți patriarhi eroici totdeauna bărbați se pregătesc pentru moarte până în cele mai mici detalii. Arajamentele lor meticuloase reprezintă câteva dintre scrierile ei cele mai pline de viață, ca în ultima parte a Memoriilor lui Hadrian pe care mulți cititori continuă să o considere
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
mai notabilă) a stoicismului, Hadrian a fost cel care a oferit un personaj mai variat. Personalitatea lui Hadrian i-a oferit lui Yourcenar mijloacele de a combina istoria cu erotica. Era timpul pentru un împărat ale cărui trăsături de caracter eroice, organizatorice, vizionare, erotice, mistice, supranaturale, melancolice l-a predispus la unificarea imperiului și apoi la aplicarea aceleiași frenezii atât în dragostea lui pentru tânărul frumos cât și în pregătirea propriei sale morți. Yourcenar a respectat pesimismul lui Lucrețiu dar el
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
cea mai sigură chiar în incinta azilului Saint-Cosme. Acum Yourcenar folosește toate disponibilitățile ei pentru erudiție inspirându-se din lecturile ample (detaliate în notele însoțitoare) în pântecele eretic al Renașterii târzii pentru a prezenta o tapiserie bogată a vieții contradictorii, eroice și aberante, din acel timp. Orgiile interzise ale lui Cyprien sunt rămășițe ale adamiților istorici, hedoniști creștini timpurii care au supraviețuit până în secolul al XVI-lea și despre care citise Yourcenar. Savanții olandezi și flamanzi recuperaseră istoria secretă a adamiților
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
căutători ai adevărului din Renaștere 77. Ea a urmărit să realizeze în felul ei propriu ceea ce Marlowe și Goethe și alții care scriseseră despre legenda lui Faust făcuseră pentru eroul lor excepțional: o explorare a modernității timpurii prin intermediul unei personalități eroice indiferent că e Faust sau Zenon surprinse într-o căutare continuă de acumulare de cunoștințe. Cu cât Zenon învață mai mult, cu atât el, la fel ca Faust, vrea să știe mai mult; și cu cât știe mai mult cu
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
burla italiană din Renaștere poate n-ar mai fi existat ca atare. În capitolele "Din preistoria discursului romanesc" și "Eposul și romanul" din volumul Probleme de literatură și estetică, Bahtin studiază particularitățile evolutive ale romanului din epopeic, ale epicului din eroic, concluzionând că la baza separației dintre sacru și profan (corespunzătoare binomului epopee/ roman) stă înclinația către parodiere a autorilor, care a intrat în spațiul scriiturii o dată cu invazia realului în imaginar. "În epoca elenismului are loc contactul cu eroii ciclului epic
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
56. Hipertextul este fie produsul unei transformări simple/ directe (de pildă Ulysse, romanul lui James Joyce, în care asistăm la transformarea Odiseei homerice, a cărei acțiune, din palpitantă, întinsă pe mai multe secvențe temporale și incluzând o sumă de caractere eroice, se dilată într-o operă care, în ciuda dimensiunii, cuprinde doar un spațiu restrâns de desfășurare și pune reflectorul doar pe foarte puține personaje), fie rezultatul unei transformări indirecte echivalentă cu imitația (cazul Eneidei lui Virgiliu e văzut ca o imitație
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Tristan al lui Jiři Marek cu Tristan și Isolda? Ar fi posibilă, se pare, și o regulă: o capodoperă se obține tot prin parodierea altei capodopere. Iată de ce principalele hipotexte ale unor parodii solide sunt Biblia, miturile, epopeile, tragediile, poemele eroice ale Evului Mediu, romanele cavalerești, basmele, fabulele, operele "cu viață lungă"... Deși conținutul se aseamănă, forma face diferența: cele două aspecte vor face și obiectul trimiterilor teoretice ale lui Hans Robert Jauss 61, care scoate la iveală, din atât de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
comic nici nu-l va găsi, desigur, comic"65) e asigurată, drept urmare, de simpatia pe care cititorul o încearcă față de acesta, întrucât e un personaj umanizat în bună parte grație defectelor, nu cade pradă distanțării glaciale pe care o promovează eroicul epopeic. Trăsătura fundamentală care face dintr-un roman o parodie este deci transformarea eroului într-un erou comic (antierou, în unele cazuri), ipostază degradată a perfecțiunii și idealizării operelor "cu specific nobil". Fapt realizabil în două moduri, care, departe de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
operelor "cu specific nobil". Fapt realizabil în două moduri, care, departe de a fi net diferite, apar, în anumite opere parodice, drept complementare: "[...] transformarea eroului serios într-unul comic are două variante fundamental diferite după cum rezultă din degradarea unui ideal eroic până la a se converti în opusul său sau din înnobilarea elementului corporal al naturii umane"66. Primul caz poate fi reprezentat de interesul suscitat de E.T.A. Hoffmann prin Părerile despre viață ale motanului Murr, ce parodiază (și nu doar
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în viața de toate zilele"99. Mai târziu, bipartiția caracterelor va cunoaște în operele parodice o evoluție surprinzătoare, mergând până la transformarea așa-zisului "erou" într-o simplă fantoșă a ideii de personaj, care reține schematismul de ansamblu al caracterelor cândva eroice doar pentru a le submina, cu ironie sau nostalgie, transformându-le în simple ori complexe mecanisme textuale. De la Hegemon Thasianul, singurul la care Aristotel se raportează explicit ca la un parodist "de profesie", nu s-a păstrat vreun text până în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
acestuia și altele la fel, în care își face apariția și metrul adecvat, până astăzi numit iambic, după deprinderea de a-și arunca unul altuia înțepături astfel compuse (s.n.). În felul acesta, dintre cei vechi, unii ajungeau autori de poeme eroice, alții de poeme satirice"102. Dacă, referindu-se la subiectul comic al parodiilor unui Hegemon Thasianul sau Nicohares, Aristotel făcuse legătura cu "imitația unor oameni neciopliți", în ceea ce-l privește pe Homer, considerat de unii autorul primelor parodii, Batrahomiomahia și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cineva s-ar gândi să întreprindă o imitație narativă într-un alt soi de măsură, sau în mai multe, ar părea nelalocul lui. Într-adevăr, din toate felurile de metri, nu-i altul mai așezat și mai amplu decât cel eroic ceea ce-i și îngăduie să facă loc cu cea mai mare ușurință cuvintelor rare și metaforelor -, așa cum și imitația de formă narativă e mai maiestuoasă decât celelalte feluri de poezie. Metrul iambic, în schimb, și tetrametrul trohaic exprimă mișcarea, din
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nelalocul lui atât de condamnat de Aristotel, care desemna de fapt spargerea ordinii instituite, de-clișeizarea, a provocat aprige dispute atunci când s-a erijat în modalitatea capitală de compoziție a unor scrieri precum Apokolokyntosis, în care Seneca îi alătură metrului eroic, epopeic, substanța unei ridiculizări semantice fără precedent. Iată confirmate aici spusele de mai târziu ale abatelui Sallier, care sesizase că fiecare epopee conține chiar punctul de pornire al propriei parodii pentru a inova apoi prin intertextualitate: "când el se folosește
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ei nu le-au mai putut face față; au bătut în retragere, iar războiul s-a încheiat"109 (trad.n.). Se cuvine să tragem din exemplul dat concluzia că parodia se naște imitând atât forma (epopee), cât și subiectul epicului eroic (războiul, bătălia etc.), iar sursele umorului sine qua non sunt nenumărate. Reducerea conflictului la o scară specifică fabulei (lupta dintre șoareci și broaște) se adaugă demitizării caracterelor așa-zis puternice, aici ridiculizate (Zeus). Implicând întâmplările odinioară glorificate de Homer prin
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Reducerea conflictului la o scară specifică fabulei (lupta dintre șoareci și broaște) se adaugă demitizării caracterelor așa-zis puternice, aici ridiculizate (Zeus). Implicând întâmplările odinioară glorificate de Homer prin paralelismul desăvârșit al evenimentelor, se pare că Batrahomiomahia amesteca atât "figurile eroice" și modesta lume a vietăților (minicosmos parodic), cât și registrele stilistice "nobil" și "vulgar", înzestrând un biet șoarece cu discursuri demne, odinioară, de Ahile. Avem de-a face cu un tip de literatură aparte, care pregătește trecerea spre romanul animalier
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
se pare că s-a autoparodiat, alcătuind cânturi despre un erou incompetent și oferind premisele dezvoltării unei intrigi comice în romanul picaresc, prin intermediul antieroului. Dar, ținând seama că epopeea a generat parodie bazându-se pe distanțarea maximă de subiectul ei eroic, rezultatul fiind întotdeauna un text de o factură atât de diferită, cu o semnificație complet răsturnată, ne putem întreba dacă nu se întâmplă același lucru cât privește multitudinea medievală a versiunilor aceluiași text, survenite în funcție de imaginația și înclinația spre ficțiune
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
autorii o foloseau știind că se află la intersecția mai multor genuri, uneori dintr-o simplă înclinație ludică, alteori cu vehemență satirică, selecționându-și însă textele sau autorii "atacabili" din genuri diferite. În spațiul prozei, plăcerea ficțiunii și gustul pentru eroic sunt înlocuite de plăcerea povestirii, de cultivarea discursului/ discursurilor aparținând diverselor personaje, printre care și cel care narează așa-zisele evenimente (de fapt simple pretexte pentru trecerea de la un stil la altul, de la registrul serios la unul comic/ ludic etc.
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
la adresa romanului grec, în special a celui cultivând erotismul în accepțiunea sa idilică (pentru parodiștii latini, erotismul e aproape întotdeauna dublat de o malițioasă licențiozitate, atingând și problema homosexualității), fie răsturnând sensul de evoluție a personajului central într-o direcție eroică (gradul maxim de atingere a eroismului este, în Satyricon, accederea la un status superior, produsă prin trecerea de la condiția de sclav la cea de om liber și, grație unei curioase sforțări a destinului, neapărat îmbogățit peste noapte, precum Trimalchio). Tendinței
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a eroismului este, în Satyricon, accederea la un status superior, produsă prin trecerea de la condiția de sclav la cea de om liber și, grație unei curioase sforțări a destinului, neapărat îmbogățit peste noapte, precum Trimalchio). Tendinței de "supraviețuire" a eposului eroic, subminat de parodist atât prin ironie ca marcă stilistică, cât și prin disocierea completă de conținutul său i se opun noile universuri, noile figuri, noile limbaje, contraponderi ale registrului grav, serios, definibile prin comicul de orice natură. Cu alte cuvinte
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
registrului grav, serios, definibile prin comicul de orice natură. Cu alte cuvinte, se naște un nou gen: prin parodierea vechilor forme epice, care nu mai existau ca atare, încetând de a mai ființa, în hipertext, conform statutului anterior din hipotext. Eroicul se transformă în anti-eroic, protagoniștii sunt ridiculizați, stilurile și limbajele cad în deriziune, iar situațiile cu care se confruntă noile "modele" ale condiției umane degenerează în grotesc sau absurd. Romanul apare ca gen puternic individualizat din cauză că "nu se acomodează deloc
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]