2,988 matches
-
culorilor și libertatea limbajului trupului, reușește să creeze un efect aparent foarte real, în timp ce cealaltă modalitate de reprezentare artistică, în materie dură, însă cu o poziționare favorabilă, oferă avantajul volumului creat de vederile multiple. Doamna T. este implicit picturală, dar, eroină într-un roman, ne "obligă" a o și "citi" personajul se dezvăluie, stilistic asumându-și poziția "față în față" a eului specular. În cazul sculpturalei și rigidei Emilia, privirea nu este capabilă să anime, ci, din contra, frapează prin sterilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
despre actrița Emilia reiese dintr-o propoziție de o concizie, deopotrivă de o ironie tăioasă, ce ridiculizează "talentul" artistei: "Articula fiecare silabă, făcând-o să vibreze ca un bob de fier într-o nucă de tablă."430 În sfârșit, Ela, eroina din Ultima noapte..., nu se remarcă decât prin privirea obedientă, comună a unei soții ("În fața mea am întâlnit însă ochii umezi de emoție și admirație ai nevestei mele și un surâs trimis ca o promisiune de sărut."431) ori prin
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
exemplu de originalitate. În capitolul al II-lea, consacrat câmpurilor mitice și arhetipale, evidiențiam faptul că "Iubirea" este datul suprem făcut de Dumnezeu oamenilor. Doamna T. este însăși Iubirea și acesta reprezintă un alt considerent pentru care ea oferă modelul eroinei florale 446, solare: "Veneam în ziua aceea cu brațul plin de flori...Nu mă așteptase...Nu dorisem decât să retrăiesc o clipă..."447 (s. ns.) În dormitorul complet alb, cu mobilă minimală, domină roșul intens al macilor dintr-un tablou
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de transport ale trupelor germane în Primul Război Mondial), e mai curând imaginea creată pentru regimentul de "Ravitaillement en Viande Fraîche" ("Aprovizionare cu carne proaspătă" un program interesant și pentru "armata din umbră" din toate timpurile). Prin paronimie cu faimoasele eroine wagneriene (intrate aproape în "cultura de masă" datorită referințelor din presă), s-a creat imaginea celebră "La Vache Qui Rit", al cărui logotip a fost conceput de Benjamin Rabier. Preluată de brânzarul Léon Bel, imaginea s-a banalizat, a intrat
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
pagini din Lexiconul figurilor căjvănare, un portret vibrând de tandrețe (Colega de bancă a Măriei sororale), neîndoielnic fără interes pentru sorbonitele de pe malurile Bahluiului, Siretului, Bârladului, Tazlăului, ale căror fantasme plagiază frazeologia din La Princesse de Clèves sau a saganicelor eroine din anii '60, mimează pe Virginia lui Paul și o compară cu eroinele din spațiul intergalactic dacă asta poate face o teză, o licență sau măcar un "articol științific". Nu, este vorba pur și simplu de o acuarelă în cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
a Măriei sororale), neîndoielnic fără interes pentru sorbonitele de pe malurile Bahluiului, Siretului, Bârladului, Tazlăului, ale căror fantasme plagiază frazeologia din La Princesse de Clèves sau a saganicelor eroine din anii '60, mimează pe Virginia lui Paul și o compară cu eroinele din spațiul intergalactic dacă asta poate face o teză, o licență sau măcar un "articol științific". Nu, este vorba pur și simplu de o acuarelă în cuvinte simple (pentru că tot ne plimbă deasupra apelor) în tușe lexicale, portretul discret al
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Turgheniev (tipologia oamenilor de prisos, idealiști abulici striviți de angrenajul social), Trevor povestește cu o rece obiectivare viața și dezamăgirea afectivă a unei tinere provinciale, Mary Louise, alternând acest fir epic pre- și post-matrimonial cu cel al lungii claustrări a eroinei, pacientă într-un azil pe cale de a fi dezafectat. Supraviețuirea decentă, dar și parvenirea socială sunt principalele tendințe ce însuflețesc aparent liniștita viață a familiilor catolice și protestante din acea localitate periferică înglodată în tradiționalism de tip rural și prejudecăți
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
care nimerise străina Rose și cu care se confrunta silențios, sfidarea ei fiind mai degrabă efortul de a-și autocenzura adevăratele afecte, porniri și convingeri. Stilul lui Trevor excelează prin arta disimulării și a insinuării, de unde și interiorizarea monologică a eroinei, trezită din îngânduratul său solipsism doar când agresivitatea celor două maștere se face insuportabilă. Mary Louise, rod al unei secetoase educații sentimentale (nu i se spusese niciodată că e frumoasă, de pildă), are șansa prin Robert, colegul ei de clasă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
preoteasă a iubirii imposibile, un fel de Isolda și pelerină la cimitirul idealului său spiritualist. Continuând să audă vocea lui Robert citindu-l pe Turgheniev, mișcându-se printre oameni ca în transă, ca un robot aparținând de o altă lume, eroina se refugiază la antipodul dezamăgirii de care avusese parte în lumea lui Elmer și a propriilor părinți pentru care fericirea "nu era un cuvânt care aparținea în mod natural vocabularului lor". O lume castrată de orice elan afectiv, al cărei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
topografie, faună, floră, climat) și psihologice, tot atâtea probe de creativitate obiectivă ce-și dă mâna pe alocuri cu lirismul pur, amintind de Fowles, Amos Oz, Malamud, Appelfeld, Primo Levi, Raymond Federman etc. Cum spuneam, narațiunea pivotează în jurul celor două eroine, evreica Esther și palestinianca Nejma, care se întâlnesc pentru o clipă, pentru a se despărți apoi definitiv, fiecare urmându-și propriul calvar; nu ne îndoim de încărcătura simbolică de o indeniabilă actualitate a acestei întâlniri și priviri în ochi, echivalentul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Saadi, ținând la piept pruncul frumoasei și enigmaticei Roumiya ce va muri în timpul epidemiei de ciumă izbucnite în tabăra de la Nour Chams. Și muntele, și marea și deșertul sunt atât spații ale captivității, cât și ale evadării. Destinele celor două eroine (surori) rezonează, sunt complementare, amândouă vor evada, au puterea de a nu capitula, asemănându-se prin încăpățânarea cu care întorc spatele morții. Un alt mod, doar simbolic, de a evada este povestea, vraja poveștilor pe care domnul Ferne le țese
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
decât o perversă, teroristă colecție de sloganuri și butaforie. Să facem cunoștință cu câțiva dintre memorialiștii romanului, personaje și figuranți dintr-o galerie copleșitoare prin puterea aproape demiurgică a autorului de a-și inventa, însufleți și acredita tipologic creațiile. Isabel, eroină tragică și totodată bovarică, reușește să scape de sub tutela soțului-despot. Isabel, ce nu putea să-l ierte pe Domnu pentru apartenența la șleahta de anchetatori și persecutori ai tatălui ei pe când se afla în orașul Sintra, este singura femeie ce
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
căutare de autostopiști. Îi vânează după criterii stricte de selecție, optând exclusiv pentru masculi vânjoși, tineri și sănătoși. Terenul epic pare atât de promițător și verosimil, inclusiv peisajul, încât cititorul va fi pur și simplu uluit când va afla că eroina nu este o nimfomană ieșită la agățat, ci cu totul altceva, fără nici o legătură cu totuși umana perversiune sexuală. Fapt e că, încă de la primele pagini, autorul reușește să-și plaseze cititorul în plin mister, într-un multiplu mister, cel
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
să își contramandeze intențiile de a se suprima reciproc; percepția celuilalt și pendularea extremă fac parte dintr-un joc mortal al unor resorturi psihice tensionate, cu a căror descifrare și decompresie se ocupă impecabilul analist Michel Faber. Fapt e că eroina, hotărându-se să abandoneze ferma, alege libertatea, și de fapt, moartea prin sinucidere. Acționează butonul de autodistrugere, de pulverizare a mașinii și a tot ce s-ar afla în ea. N-o face dintr-o subită conștiință morală, ci cu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
hiperanalitic și totodată realist, bun conducător de echivoc în voința fățișă de autenticitate a dicțiunii. Un străvechi motiv în fond, cel al cuplului și al triunghiului adulterin, personalizat de Marías într-o întâlnire de dragoste ratată prin moartea misterioasă a eroinei chiar în brațele naratorului-actor, devine laitmotivul romanului dar și obsesia și enigma induse cititorului pe parcursul a 300 de pagini. Un episod aproape frivol, anodin și previzibil, se complică mortal și fără ieșire. Protagonistul, dintr-un amant de ocazie, este ejectat
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cruzimile sângeroase ale războiului, aprinsele dispute religioase ș.a.m.d. Avem așadar romanul unui cuplu excepțional (caractere ce prin pasiune și sacrificiu se înscriu într-o ilustră filiație tip Tristan și Isolda, Des Grieux Manon Lescaut, și în spiritul eroilor/eroinelor lui Stendhal sau Claudel), romanul istoric dublat de frescă, bildungsroman (viața, ucenicia și inițierea protagonistului) în cheie spiritualistă, epica romanescă alternând fericit cu frazarea ritualică dintr-un rapsodic poem crepuscular al barocului. Așadar, sosit de puțin timp din Europa la
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
personajul feminin ca pe un antierou. Arhetipul feminin eminescian se disociază de marile “persone” romantice tocmai prin simplitatea descrierii și non-consistența unui gestuar metafizic. Cătălina este departe de modelul „nimpholeptic” romantic, ea nemaipăstrînd În datele ontologice imagistica terifiantă a marilor eroine, a eriniilor Însetate de jertfă, scormonind cu boturile murdare de sînge prin halele Universului. Cătălina nu se aseamănă cu modelele ideatice propulsate de imaginația narcoleptică a poeților romantici; ea nu este amenințătoare ca Pandora sau Lilit, nu este Lamia „frumoasa
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Pandora sau Lilit, nu este Lamia „frumoasa doamnă neîndurătoarele care Shelley o nemurise, nu este Demetra, nu are nimic din simbolismul vegetal al Proserpinei, nu este femeia vampir și nu păstrează nimic sau aproape nimic din trăsăturile mitice ale marilor eroine dramatice, nu este vreo Bachantă deambulînd cu părul despletit și pieptul străpuns de hybris și sileni. Nimic din toate aceste nu găsim la Cătălina. Însuși Eminescu, aici În Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. aceasta poemă, pare să fie străin În
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
o filozofie nihilistă a plăcerii, un anti erou romantic, o copilă care se opune tentațiilor iubirii trebuie să genereze un anti program estetic in care elementele de baza vor fi și ele departe de a proba o angajare, o participare. Eroina se află Încă de Începutul poemei Într-o stare de amenințare, ea fiind Înfiorată de astrul uriaș, de strălucirea sa, de maiestatea sa. Trăiește În această amenințare pînă cînd se obișnuiește cu ea, Începe să o perceapă ca o sursă
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Început de tentație sexuală. Apoi Începe să-și dea seama că cunoașterea nu este hărăzită calmării, ci dimpotrivă cu cît neurocortexul ei va fi privat de afectivitatea răspunsului cu atît emoția sa se va accentua, pînă va deveni obsesie compulsivă. Eroina știe că acum ea devine friabilă și Marian Constandache din această cauză Își amînă fiorul de receptare și odată cu el si nivelul de simpatie. Ea rămîne acum Într-un teritoriu pe care-l poate stăpîni În voie, prin cabrarea emoției
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
și liniștitoarea concluzie: cine mă caută mă găsește și cine mă găsește mă cunoaște, cine mă cunoaște mă iubește, pe cine Îl iubesc Îl distrug. Povestea unui paj Îndrăzneț dar fără trusou Lecțiile de desacralizare pe care pajul le insuflă eroinei Încep prin negarea cerebralității, a meditației. I se cere fetei sa fie veselă, să nu mai stea pe gînduri să păstreze legăturile cu viața și cotidianul obișnuit. Pajul cunoaște funcția cathartică a rîsului, care este un instrument primar al desacralizării
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
perna răului Satan Trismegist/ el leagănă Îndelung spiritul nostru vrăjit / iar prețiosul metal al voinței noastre / este În Întregime vaporizat de acest savant alchimist”. Tremurul din oglindă, vibrația pe care o induce Hyperion are menirea de a ține trează conștiința eroinei, a fetei de Împărat. Prin această mișcare el prinde Într-o rețea deasă de abur spiritul fetei. In cercurile concentrice pe care le propagă țintuiește sufletul fetei Îl coagulează, Îl centralizează. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Vertijul, turbionul, spirala care
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
d-etre vu pour faire un nouveau depart et m-approprier 1 autre dans et par mon objectite”. Este un refuz de a părăsi terenul unde cel care seduce Își demonstrează obiectivitatea sa. Refuzul de a părăsi terenul ce Înseamnă aceasta la eroina noastră dacă nu permanența de a-și dovedi ei Înseși mai Întîi că se prezintă În lume ca pură obiectivitate. Cătălina Își afirmă prezența mai Întîi pentru a fi asumată ca obiectivitate și mai apoi ca pe un model de
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
În lume pentru că acum fata de Împărat poartă un nume. Ea este Cătălina. PÎnă atunci era o „simplă fată de Împărat”. CÎnd gîndul fugii În lume Îi Încolțește iatromantului acesta nu mai este un orfan, ci devine vocală. Vocala Începuturilor. Eroina primește acum un nume tocmai pentru a fi gata de nominalizare. Dar odată cu primirea numelui se și vindecă. Iatromantul, copilul găsit, orfanul paj, cel cu obrajii aprinși de un foc lăuntric sau poate doar de boala erotică vrea, acum cînd
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
să se vindece de boala de luceferi, de maladia orizontului, de apeirontic, de Universalii, de categoriile nouminosului. Renăscînd sub specie nominae fata de Împărat a murit devenind Cătălină, după Îndemnul goethean „stirb und werde” mori și devino. Dar „devenind” Cătălina eroina noastră trece din Întunericul indeterminărilor În lumina unde poate să aleagă. Și alege pe Cătălin. Și-1 respinge pe Luceafăr. Pentru că eroina trece dincolo de oglindă. Ea este acum Alice În Tara Minunilor. Pajul Cătălin Îndeplinește astfel mai multe funcții pe
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]