1,922 matches
-
tainică a patriarhului Gherman al Constantinopolului (în 1690), Împotriva ereziilor de Simion, arhiepiscopul Tesalonicului (în 1691) sau Epistolele lui Ignatie Teoforul, arhiepiscopul Antiohiei, pe care le trimite mitropolitului kievean Varlaam Iasinski și patriarhului Ioachim, dovadă că el intervine, cu prestigiul erudiției, în polemica dogmatică ce împărțea la acea dată cercurile ortodoxe de la Kiev și Moscova în reprezentanți ai curentului latin și ai celui grec, tradiționalist. În 1693 oferea, de asemenea, țarilor ruși Ioan și Petru Alekseevici, într-o antologie intitulată Despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
européennes”, „Revue roumaine d’histoire”, „Vatra”, „Viața românească” ș.a. A mai semnat Al. Constantin. Este membru fondator al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România și are consecvent un discurs ferm antitotalitar. Rod al exploatării perseverente a unor resurse esențiale: viziunea, erudiția, hărnicia, scrierile lui Z. au substanță distinctă și îndeosebi unitate, varietatea subiectelor abordate fiind sinonimă cu aprofundarea lor permanentă în perspectiva alcătuirii unei sinteze. Rar o carte, chiar un articol, care să trădeze o preocupare de moment, conjuncturală, vocația întregului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
ale destinului românesc”), „ispita totalității” la Hasdeu (sub semnul profesiunii de credință: „Mi-am înțeles misiunea pe o scară colosală”), „soritul Unirii” la Bălcescu („omul acției”), „amplitudinea și profunzimea” spiritului critic la Iorga (și el om al „sintezei”, „care împacă erudiția cu nevoia de orizont”), „nostalgia totalității” și „tradiția enciclopedică” la Mircea Eliade. De câte ori i se ivește prilejul glosează asupra unor „conexiuni” și „interferențe” ale istoriei cu limba, literatura, lingvistica, creația populară, melosul folcloric, iconografia, comparatismul, memorialistica, economia, publicistica, asociază arheologia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
scop fusese dărîmat... Textul are vagi aere testamentare, pe jumătate jurnal de călătorie (cu fotografii făcute chiar de scriitor), pe jumătate jurnal intim, decupat în secvențe scurte, ce descriu întîlniri, locuri, momente de istorie și figuri literare, digresiuni de o erudiție spumoasă, dezinvoltă, survolînd cu aceeași atenție și maliție monumente de artă, cimitire sau kitch-uri contemporane, reconstituire subiectivă a unui vechi oraș de la Marea Caspică. Dar nimic morbid în succesiunea acestor deambulări în miezul ruinei ideologiei comuniste și a urmelor fastului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
inutilă și inestetică făcută "realității", cîtă vreme ființele trăiesc, iubesc, urăsc și dispar doar prin formidabila încărcătură volitivă și emoțională a unei rostiri. Desigur, de aici încolo se deschide un amplu evantai de analize textuale posibile, care să evidențieze fie erudiția autoarei, jocurile de limbaj și de idei care trimit spre mari autori și mituri universale (ea însăși declarînd că i-ar fi plăcut să scrie Biblia și că referințele ei supreme sunt Biblia, Tintin și Victor Hugo!...), spre fabule și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Natură, căreia i-a dat un titlu "furat" dintr-o poezie a lui Aragon, C'est une chose étrange à la fin que le monde (De fapt, lumea e o chestie stranie), apărută în 2010 la editura Robert Laffont. Insolenta erudiție plurivalentă a lui Jean d'Ormesson nu încetează să ne uimească și să ne încînte. Ca și autorul însuși, jovial, deschis, histrionic, dar care-ți alunecă printre degete în clipa cînd crezi că ai început să-l înțelegi. Sunt ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
În Iepurărie dăm de un laș care se justifică într-o cuvântare facețioasă. Capodopera acestei proze de ilaritate clasică este Păcală și Tândală, cu un râs de subtilitate infinită ce nu se poate comunica decât unui cititor care petrece la erudiția hohotitoare a lui Rabelais și a lui Sterne. Arta constă în a vărsa un sac de sentințe, legate între ele prin intimități mai mult verbale decât de conținut, în spiritul unui gnomism pur: " Fine! De vrei să trăiești bine și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
înfuriatei Doamne." Psevdo-kinegheticos e o scriere foarte potrivită pentru Odobescu, bun causeur dar creator fără țâșnire. E un badinaj de erudit frecventator de saloane, o divagație amabilă, în tradiția Fontenelle, în jurul ideii de vânătoare, debutând într-o pură manieră clasică. Erudiția digestibilă era încă foarte la modă din epoca preromantică. Text plin de exclamații și exaltări, aparat critic gemând de citate greco-latine, iată maniera. Winkelmann, Barthélemy sunt astfel de erudiți lirici. Ceva mai târziu afectarea conversației libere apare ca un dispreț
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
seamă proverbe, zicători, ce alcătuiesc așa-zisele lui "țărănii". Plăcerea stârnită de audiția scrierilor lui Creangă e de rafinament erudit și nicidecum de ordin folcloristic, și compararea cu Rabelais, Sterne și Anatole France, oricât ar părea de paradoxală, apare legitimă. Erudiția unui Rabelais încîntă prin veselia care o întreține, prin "joyeuseté", iar mecanismul e paralela continuă între actualitate și experiența acumulată. Prejudecata că autorul livresc trebuie să fie neapărat un umanist face ca Creangă să fie admis cu greu ca erudit
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
autorul livresc trebuie să fie neapărat un umanist face ca Creangă să fie admis cu greu ca erudit, uitîndu-se că există o știință orală, care poate oferi tot atâtea citate ca și cărțile. Umanist al științei sătești, Creangă scoate din erudiția lui un râs nestins, citând neostenit și cu o viteză amețitoare: " - Hei, hei! dragul tatei, cu vorba aceasta mi-ai adus aminte de cântecul cela: Voinic tânăr, cal bătrân Greu se-ngăduie la drum..." * "- Ei apoi, zi că nu-i
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
prinde mămăliga coajă. Vorba ceea: Dă-mi, Doamne, ce n-am avut, Să mă mir ce m-a găsit." O dată priceput mecanismul povestitorului, suntem luați de veselia lui și enunțarea goalei formule: vorba ceea trezește râsul. Mai este și o erudiție strict lexicală de cuvinte cu sonuri năstrușnice, mai degrabă cacofonice, precum una de cimilituri și zicători, produse, ca la Anton Pann, pentru aspectul lor bufon: "Lată - peste lată, peste lată - îmbujorată, peste îmbujorată - crăcănată, peste crăcănată - măciulie, peste măciulie - limpezeală
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
țărănesc, întemeiat pe imaginea unui țăran preocupat numai de problema proprietății. De unde și simpatia pentru cosmopolitul Slavici. Critica lui Sanielevici e mai degrabă o eseistică în care se discută "probleme sociale și psihologice", făcîndu-se mari asociațiuni biologice în stilul unei erudiții vii, extravagante, tip Hasdeu. Prin compararea aparatului masticator și studierea chipului de alimentație, autorul explică varietățile rasiale. Criticul aplică teoria alimentației la găini, se întreabă "de ce cântă păsările", observă păianjenii. Problema raselor îl interesează în cel mai înalt grad și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pleca formează umorul compunerii, a cărei tehnică stă în transcrierea dialogului, foarte caragialian în substanță, însă de o savuroasă încetineală moldavă. JEAN BART Jean Bart, cu numele adevărat Eugeniu P. Botez (1874-1933), divulgă în Jurnalul de bord, cu o grațioasă erudiție ce amintește Nautica lui Baldi, terminologia marinărească (siflii, navă, cabestan, manele, provă, babord, tribord, pupă, gabie, arboradă, sarturi, zburători, vergi etc.). Nuvelele, mai curând niște amintiri sentimentale, arată pretutindeni simpatie pentru sălbăticiuni (oameni și animale). Ca o culme de rezistență
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
când, prin Legea Învățământului pubicată în M.O. din 27 martie, se înființează Secția de Stiinte Agricole de la Facultatea de Stiinte a Universității din Iași, ilustrata medalistic prin prezența profesorului Haralamb Vasiliu. Prezența inegalabilului dascăl, cercetător recunoscut, biolog de mare erudiție și unul dintre ctitorii zootehniei moderne, cum este numit Agricolă Cardaș în literatura de specialitate, vom preciza că acesta ilustrează o altă etapă din istoria învățământului respectiv care începe cu anul 1933, când este promulgată Legea pentru transformarea Secției de
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
nemaiuitatul cântec/ Și jocurile noastre sfințească țerna ta,/ Pământ pe care nimeni în veci nu-l va supune!” Nicolae Iorga. Cărțile lui Nicolae Iorga. Articolele de revistă, studiile, pamfletele, portretele, polemicile. Șuvoi incandescent, fluid, frământat, torturat - rostogolind stâncile și pietrișul erudiției, turbureala patimii, și covârșind. Covârșind prin viziunea nesfârșită, sângerată de jăraticul amurgurilor apocaliptice, frântă de zăbala fulgerelor cu tăinuite și profetice tâlcuri. Viziune ce orbește ochii și apleacă frunțile. Și înfioară, rodnic, adâncurile sufletului. MIRCEA ELIADE N. Iorga a fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
nu are sau își închide ochii cu de-a sila și nu vrea să vadă"219. Eminescu este recunoscut drept unul dintre cei mai acizi redactori de la Timpul, cu un discurs bine argumentat, care se distinge în presa vremii prin erudiția și bogăția mijloacelor de expresie. Jurnalistul nu ezită să intre în polemică cu gazetarii de la publicațiile adverse sau cu oamenii politici ai timpului. Campania de presă inițiată de Slavici și Eminescu în noiembrie 1877, pentru apărarea drepturilor poporului român, culminează
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
XIX-lea. Chiar și în cazul textelor care cuprind simple note informative, dimensiunea interpretativă este conferită de selecția pe care jurnalistul o operează în materia referențialului politic și de valorificarea unor informații particulare. Impactul publicisticii eminesciene în epocă derivă din erudiția și competențele discursive ale gazetarului, din refuzul ancorării ideologice și din respectul față de publicul cititor. Reprezentarea problematicii politicii interne și internaționale primează în cadrul scrisului jurnalistic, dar "relația fatică" cu cititorii impune selecția atentă a mijloacelor de exprimare. Chiar dacă "presiunea mediatizării
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
epocii. Individualitatea limbajului politic cultivat de poet derivă din modul de organizare a discursului, din detenta temporală a demersului jurnalistic, din acribia cu care își redactează articolele, din bogăția și eleganța expresiei verbale, din grija și respectul față de cititor, din erudiția și formația enciclopedică a gazetarului. Eminescu își selectează cu atenție mijloacele de expresie și traduce abstracțiile în planul experienței empirice, manifestând interes pentru înțelegerea adecvată a mesajului jurnalistic. Modelându-și limbajul în funcție de competențele interpretative ale cititorului și provocându-l în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
semnând în publicații precum Familia, Federațiunea, Curierul de Iași, Timpul, România liberă și Fântâna Blanduziei un număr impresionant de articole, care se disting în epocă prin amploarea problematicii abordate și prin superioritatea construcției argumentative. Individualizându-se prin detenta tematică, prin erudiție și acribie, prin implicarea jurnalistului în relatarea evenimentelor, prin comentarii ample și deschideri enciclopedice, prin exprimarea fermă a opiniilor și atitudinilor politice, prin diversificarea și rafinarea mijloacelor de expresie, publicistica eminesciană contribuie decisiv la modernizarea limbajului jurnalistic românesc, aflat încă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
5. Alții, netrebnici și fără scrupule, încercând să-și scuze propria trândăvie, susțin că nu trebuie să studieze, ci e mai bine pentru ei ca frații să rămână în umilința simplității lor, deoarece știința umflă (1Cor 8,2) iar multa erudiție îi (prostește) îi face neînțelepți (cf. Fap 26,24). Acestora le răspundem că și celelalte virtuți pot fi ocazie de mândrie; într-adevăr, fără dragoste ele nu pot fi de folos, ba, dimpotrivă, pot deveni o piedică. Dacă ei disprețuiesc
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
va trece cu vederea nici un mijloc pentru a-ți ușura suferințele""175. De obicei 176, Celsus, destinatarul ovidian al acestei scrisori, este identificat cu Aulus Cornelius Celsus, pe care Quintilian și Columella îl prezintă ca pe un om cu o erudiție enciclopedică: eleganța stilului său i-a adus titlu de Medicus Cicero, și cunoștințele sale de medicină, pe acela de Latinus Hippocrates 177. Oricum, se cuvine să subliniem în ceea ce-l privește, încrederea pe care și-o pune în Maximus, în vederea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Hercule dignas Novimus, atque illi, quem canis, esse pares. (v. 11-12) Trimiterea la această operă nu ni se pare lipsită de importanță. E adevărat că s-ar putea justifica prin pasiunea pentru fabularis historia 230, dar considerăm că o asemenea erudiție mitologică trebuie fie răspuns nu numai "la exigențele unei pure curiozități erudite", ci unor exigențe mult mai profunde ale poporului roman și anume, în primul rând, la aceea de a lega tradiția epică troiană de recenta istorie romană, în mare
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de lotus care te face să-ți uiți Patria exclamă poetul -, eu o voi cumpăra cu o parte a vieții mele" (v. 19-20). În concluzie, vrem să scoatem în evidență că la Ovidiu, trimiterile mitologice nu sunt pur și simplu erudiție, cum au afirmat unii comentatori; acestea, în loc să facă și mai patetică suferința efectivă a poetului prin "răceala" lor, se folosesc în mod declarat de mit pentru a sugera realități mai profunde care, din cauza circumstanțelor politice ale momentului, nu puteau fi
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
familiei Fabia și ambele se bazau pe presupusa etimologie a numelui Fabius: potrivit lui Varro numele de Fabia era derivat din faba și acest lucru este foarte posibil -, așa cum și numele de familie Lentulus și Cicero erau derivate din respectivele legume. Erudiții din epoca augustană considerau, însă, că nu Fabius este forma antică, ci Fodius derivat din fodere sau Fovius din fovea, deoarece justificau ei princeps gentis eius ex ea natus sit, cum qua Hercules in fovea concubuit, sau deoarece fondatorul stirpei
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
amploare, el depășește în studiul G. Bogdan-Duică lucrarea de același tip a lui Vasile Netea (1940). Cartea, „excelent studiu monografic”, „obiectiv, exact, nici apologetic, nici minimalizator” (Al. Piru), urmărește să identifice ceea ce rămâne valabil dintr-o activitate impresionantă sub aspectul erudiției (dimensiune pentru care autorul cercetat a nutrit un „cult cvasimistic”) și în același timp contradictorie. Performanța monografului stă, pe lângă contribuțiile documentare și obiectivitate, în capacitatea disociativă. Astfel - arată P. - Bogdan-Duică își egalează sau își întrece contemporanii sub raportul formației, al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]