32,222 matches
-
tranformarea lui în conturul grafic al unui spațiu gol, în ipostaza perceptibilă a spațiului în sine, echivalentul păsării în văzduh a lui Constantin Brâncuși. Numai că, în vreme ce Brâncuși desubstanțializează obiectul spre a-i păstra calitatea absolută și a-i afirma esența, suprimînd, în speță, morfologia particulară a păsării pentru a detașa axiomatic ideea de zbor, Max Dumitraș rupe orice legătură cu formele preexistente, suspendă orice posibil reper exterior și, printr-o acrobație surprinzătoare a enunțului plastic, remodelează Neantul, face vizibil Golul
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
pe gustul său. După Starea balanței (1996) și Pragurile Apeiron (1999), Lumea ți-a ieșit așa cum ai vrut pare să fie o carte pe de-a-ntregul concludentă. Nu știu care sunt variațiile de stare și în ce măsură se suprapun ele unei regăsiri a esențelor poetice, nici dacă problema se pune în termenii oscilației între destinatarii actului comunicării (așa cum, un pic cam didactic, afirmă în prefață Doris Mironescu). Mi se pare destul de limpede, însă, că suflul și imaginarul textelor lui Axinte e unul neobișnuit pentru
Cartea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9852_a_11177]
-
obișnuit; cerului în loc de din baie; tine în loc de duș; lumina în loc de săpun; fericire în loc de frecat; pe pământ în loc de în spălător; când copiii în loc de copiii; și cele mai bune prosoape în loc de prosoape; moartea în loc de ce găsim. A obținut astfel poezia Matinală. în esență, putem spune că o serie de termeni din registrul domestic au fost înlocuiți cu alții, din registrul cosmic, și, drept consecință, suntem transferați din planul utilitar în cel ludic. Practic, prin aceste substituții textul relaxat inițial se transformă într-unul
Zile Marin Sorescu by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9860_a_11185]
-
apoi toate înțelesurile explicite pe care miezul le poate sugera. Exemplul clasic e cel al Gestell-ului heideggerian, cuvînt anodin peste care un vorbitor nativ de germană ar trece cu nepăsare, dar pe care Heidegger îl alege anume pentru a desemna esența tehnicii moderne. Explicația e aceea că radicalul -stell, asemenea unui parfum căruia calitatea mirosului îi cere adăugarea altor ingrediente, conține, în formă sugerată, sensul tuturor verbelor compuse ce au componență verbul stellen. Și cum sensurile acestor verbe compuse se referă
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
bufetul luiť, cum ar fi zis sora Primului Director. O asimilase pe Iulia dorinței până într-atât, încât îi golise numele de sâni și coapse, rochie galbenă și găleată roșie, ora șapte fără zece. În numele rotund dormea în întuneric însăși esența feminității. Nu supusă și savurându-și suferințele din amor, ca micile modiste, nici vicioasă, cu răsfățuri și isterii, ca doamnele mature, nici mămoasă și cicălitoare, ca burghezele bovarice. ŤAltceva, altceva, în întuneric, caldť, scanda gândul lui, în care pătrunsese, fără
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
Mariana Criș După trilogia Coroana Izabelei, Marius Tupan ne propune o a doua, numită semnificativ Batalioane invizibile. De ce semnificativ? Pentru că, în esență, trilogia, care cuprinde romanele Craterul, Rhizoma și Asteroidul, este una cu un caracter religios. Marius Tupan seamănă mai mult decât cu altcineva cu el însuși. Adică este un creator care, în ciuda clanurilor literare, create mai ales în tranziția noastră cenușie
Lupta Diavolului cu Îngerul by Mariana Criș () [Corola-journal/Journalistic/9922_a_11247]
-
carte bună și să scrie despre ea pentru a-și putea exprima admirația, să arate de ce o admiră și să transmită interesul pentru ea și altor contemporani. Ajungem astfel la diferența dintre un cititor obișnuit și un critic literar. În esență, nu este o mare diferență. Un critic literar este și el un cititor, însă unul profesionist. Spre deosebire de cititorul obișnuit care după ce a citit o carte poate să spună doar că i-a plăcut sau nu, criticul literar trebuie să spună
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
plătit ca să ne emoționeze. Criticul literar, la rândul lui, este plătit ca să îi evalueze creația. Pare simplu. S-ar putea vorbi sute de ore despre mijloacele pe care le folosește scriitorul, cu inepuizabila lui inventivitate, ca să ne emoționeze. Dar, în esență, îl plătim ca să ne emoționeze; ca să ne captiveze, să ne încânte. Altfel nu merită banii. De la criticul literar trebuie să aflăm dacă o operă literară e bună. Iar dacă în timp constatăm că am dat banii de pomană, nu o să
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
Pavel Șușară Dacă temperamentul artistic al lui Corneliu Baba era, în esență, unul de factură barocă, de unde și enorma și necondiționata lui iubire pentru Rembrandt, marcat, în ultima etapă a creației sale, de o tot mai puternică tentație expresionistă, Vladimir Zamfirescu își identifică reperele, din perspectivă stilistico-formală, cu aproape un veac mai
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
ochiul exterior, fiziologia previzibilă a privirii, ci memoria, ochiul interior, capacitatea mentală, oarecum extrasenzorială, de a genera și, mai apoi, de a fixa viziuni. Pictura lui Vladimir Zamfirescu pune în circulație adevăruri umane profunde, este de o enormă verosimilitate în esență, dar ea operează exclusiv cu structuri simbolice și cu viziuni culturale. Realitatea pictorului nu este aceea tangibilă, episodică și supusă diverselor variații de context, cu una atemporală, nondiscursivă și imaterială. Însă în pofida suportului său oarecum imponderabil, referentul acestei picturi este
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
ironie, și pedeapsa pentru pierderea lui stă în mici "teme" mobilizatoare cum își dau, ades, lor înșiși, scriitorii de jurnale: "Să ne vedem de treabă. De mîine îmi voi reorganiza programul. Dar ce am pierdut e enorm. O putere, o esență care am toate indiciile că-mi era destinată, am lăsat-o să treacă și acum nu mai văd putința de a o interfera. Niciodată nu mi s-a mai întîmplat un asemenea dezastru. Pînă acum toate s-au petrecut cum
Axele memoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9929_a_11254]
-
din-tr-un pom, ultimul fir de fum care se exală dintr-un colosal tăciune sînt mai impresionante decît scuturarea pomului și incendiul." O lume înțeleasă în mare, și veșnic disprețuită în nuanță, își ia, în vreo cinci sute de pagini, revanșa. Esența acestei viețuiri amatoare de bucurii efemere, de nimicuri trăite cu voluptate, e Sensul portocalelor: "Sîntem obosiți de economia încruntată solitară, vrem reîntoarcerea timpurilor pașnice. Cel care se mînie cînd vede smochina și lămîia, acela visează războiul. El se întreabă în
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
poate trage o concluzie stranie: că fiecare ființă umană își duce viața fie ca femeie, fie ca bărbat, dar în nici un caz ca om în genere. Lumea aceasta e populată cu bărbați și femei, dar nu cu oameni a căror esență umană, asexuată în fond, să poarte numai la suprafață, în mod accidental și superficial, semnele sexului feminin sau pe cele ale sexului masculin. Nu există așadar o esență umană pe care să o pot gîndi făcînd abstracție de sexul ființei
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
e populată cu bărbați și femei, dar nu cu oameni a căror esență umană, asexuată în fond, să poarte numai la suprafață, în mod accidental și superficial, semnele sexului feminin sau pe cele ale sexului masculin. Nu există așadar o esență umană pe care să o pot gîndi făcînd abstracție de sexul ființei pe care o am în vedere. Cu alte cuvinte, sexul unei ființe este chiar esența ei, pecetea jumătății de care nu poate scăpa. Nu existăm decît ca bărbați
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
semnele sexului feminin sau pe cele ale sexului masculin. Nu există așadar o esență umană pe care să o pot gîndi făcînd abstracție de sexul ființei pe care o am în vedere. Cu alte cuvinte, sexul unei ființe este chiar esența ei, pecetea jumătății de care nu poate scăpa. Nu existăm decît ca bărbați sau ca femei. Punctul acesta de vedere va fi apărat împotriva tuturor acelora care astăzi susțin că a fi bărbat sau femeie este ceva accidental și secundar
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
cultural românesc acest eveniment a constituit o surpriză de proporții, lucrurile ar putea fi explicate și altfel: în definitiv, nu este chiar o surpriză așa de mare pentru că Șerban Foarță, chiar dacă nu s-a manifestat ca artist plastic, avea, în esență, o importantă componentă vizuală. Poezia lui este una puternic cromatizată, accentul cade întotdeauna pe construcție, adică pe compoziție, punerea în pagină este de multe ori grafică, ritmurile sînt modulare, iar sursa geometrică, fie ea și a proporției de aur, este
Privindu-l pe Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9950_a_11275]
-
a lumii casante și onctuoase în același timp, a luminii întrupate în corpuscul și undă (tertium datur est!), a orgasmului retinian și a urletului contiguu, adică revelația Culorii, a tonului, a pigmentului. Și atunci, ca într-un profund ceremonial mistico-alchimic, esența se mișcă, se petrece o tainică transmutație de cod și de limbaj și Poezia devine Pictură: ut pictura poesis! Pe drumul Damascului său interior, Poetul renaște în ordine vizuală, chinestesică și tactilă. Și dacă pînă acum el se numea Șerban
Privindu-l pe Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9950_a_11275]
-
fetișcane care ar putea să le fie nepoate, dar care se prăpădesc după ei, de ce n-ar apărea și supraviețuitori ai părții întunecate a lunii? într-o cinematecă a istoriei, setoasă de role, un asemenea document, unilateral și scandalos în esență, însă neîndoios autentic, și-ar avea locul - cu acele precizări care au lipsit. Și care au făcut, sub ochi de varii calități vizuale, apologia unei epave politice. Nu oricând, ci chiar în momentele în care i se aduceau, la catafalc
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
în fața Parlamentului României, bazându-se pe concluziile unui raport pe care i l-a prezentat o comisie condusă de cunoscutul politolog Vladimir Tismăneanu. Vladimir Tismăneanu are meritul de a fi pus în circulație, irevocabil, formula "regimul comunist a fost în esența lui nelegitim și criminal". La rândul lui președintele țării are meritul de a-și fi însușit această formulă, care ghilotinează - deocamdată doar lingvistic - gâtul unei realități istorice monstruoase. S-ar face o imensă greșeală dacă s-ar crede că, prin
Un început by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9981_a_11306]
-
trecerea sub tăcere a contribuției lor la distrugerea civilizației românești în perioada 1945-1989 (sau chiar mai târziu). Pentru infirmarea acestei bănuieli ar trebui să se meargă mult mai departe și anume ar trebui ca formula "regimul comunist a fost în esența lui nelegitim și criminal" să aibă consecințe juridice. În felul acesta, nu numai că oameni ca Ion Iliescu, agenți ai unui rău istoric de mari proporții, ar fi aduși, în sfârșit, în fața instanței, dar s-ar putea pedepsi înființarea de
Un început by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9981_a_11306]
-
sale, abundența lor imagistică și feeria lingvistică sunt minuțios construite. Ion Barbu este perceput și adoptat ca model fiindcă poezia lui răspunde unei necesități interioare similare: aceea de a strânge în chingi realitatea și visul, eliminând materiile excedentare și obținând esența. În mai multe rânduri, Dimov s-a revendicat (ca și colegul său de grupare literară Dumitru Tepeneag) de la principiile picturii suprarealiste, întrucât dicteul automat al poeților surrealiști ar fi distrus coerența și puritatea criteriului pe care miza: "criteriul legislativ al
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
este doar presupusă, invocată indirect, ca și în cazul peisagisticii. Baba refuză, și chiar disprețuiește, amestecul unor entități atît de deferite ale lumii. Diferite ca expresie, diferite ca forță plastică și ca provocare simbolică, și diferite, în ultimă instanță, ca esență. Cu excepția acelor lucrări în care omul este asociat propriului său inventar domestic, dar acolo, cum am amintit deja, se pun alte probleme de ordin psihologic și compozițional, pictorul nu a asociat niciodată figura umană cu imagini anexe. Indiferent dacă sînt
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]
-
acestui proces al desprinderii sensului din masa fenomenală, a stabilirii abstracțiunii din nebuloasa concretului. Nu sentimentul îl atrage pe autor, ci epura spirituală a lucrurilor, imaginea lor ce se adresează intelectului. Dincolo de dansul efemer al cazurilor particulare, omul contează ca esență ontologică: "O mulțime de ape în letargie/ printre pini și rațe sălbatice// pe care nu le mai vedea nimeni// ființa omului era pretutindeni/ iar omul nicăieri" (30 decembrie 2005). Existența și moartea alcătuiesc un ghem inextricabil, urmărit cu un ochi
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
la un adevăr absolut al vieții... Acesta ar fi fost răspunsul la orice întrebare. Însă aveam nevoie de confirmare: că acesta era adevărul universal. M-am întrebat de ce nu se afla și Iasomia acolo, dacă ea era o asemenea incontestabilă esență a naturii, de ce nu apărea și ea într-un fel sau altul, să ne spună că ajunsesem la adevărata revelație a călătoriei, că acesta era adevărul evident... Mi-am dat însă seama că era prezentă, în acel moment, în acel
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
delir. Stockhausen a fost, incontestabil, un star care a știut să se orienteze estetic și stilistic, să dribleze pîndele și să pasaze la momentul potrivit. Mai mult, a șutat la poartă, punctînd imbatabil la capitorul ce dă seamă de însăși esența muzicii: spiritul de variație și de contrast. A murit subit, oarecum surprinzător, după ce acum cîțiva ani s-a stins Xenakis. Apoi Ligeti...Oare ce-o fi în sufletul lui Pierre Boulez?
Variație și contrast by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8946_a_10271]