2,032 matches
-
ni du monde, ni de la bourgeoisie, ni du peuple, elle ne peut entrer par une union dans aucune de ces classes de la société" [Maupassant, Yvette, în La parure, p.578]. Paralelă dintre femeia mondenă și cea de purtări ușoare se estompează tot mai mult: "Et tous leș deux continuèrent le parallèle entre Nana et la comtesse" [Zola, Nana, p.91]. Simțind confuzia valorilor, Nana exclama atunci când o întrevede pe contesă Muffat: "Eh bien! Mon cher, elle a beau être comtesse, c
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cel politic și social - pe care-l cuprinde cartea. Cu toate aceste stridențe tributare epocii, materialul de viață e atât de pregnant, intuițiile psihologice atât de numeroase, galeria fizionomiilor atât de bogată, încât senzația de minciună și fals istoric se estompează, iar scrierea devine veridică, adică eficace și în plan propagandistic. EUGEN NEGRICI SCRIERI: Mecanicul și alți oameni de azi (în colaborare cu Francisc Munteanu), București, 1951; Povestiri, București, 1955; Străinul, București, 1955; Setea, București, 1958; Cuba, teritoriu liber al Americii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
de orientare poetică, aduce în prim-plan literaritatea latentă în textul scris, în condițiile în care contextul preschimbă orice tip de discurs, degajând în procesul lecturii energii semnificative și imprevizibile. Față de primele studii, ponderea și chiar chipurile autorilor tratați se estompează treptat. În scenariul ale cărui aspecte sunt mereu urmărite, așa-numitele figuri de creatori sunt reduse progresiv la condiția lor reală de actori manipulați de o regie din culisele limbajului. În fine, cea de-a treia etapă include cărțile al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
clasa muncitoare, n-ar fi buni de nimic. Actul gândirii în absența unei activități manuale este inutil, o înșelătorie, dacă nu o subversiune. A fost necesar mai bine de un deceniu (1990-2000) pentru ca această fixație a creierului colectiv să se estompeze. Totodată, filmul lui Baranga și Negreanu stabilește rapor turile dintre activistul de partid, apparatcikul, și intelectualii cu o meserie precisă : ingineri, medici, profesori etc. Fără îndrumarea, fără îndemnurile mobilizatoare („Deci se poate, tovarășe !”, „Cine vrea să muncească găsește soluții, cine
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
aleatorii a moleculelor de gaz. Rata de difuzie a moleculelor este suficient de mare, iar distanța pe care o parcurge gazul este suficient de mică (numai de câțiva mm) astfel încât diferențele de concentrație de-a lungul căilor aeriene terminale sunt estompate într-o secundă. Diferențe topografice la nivel pulmonar S-a constatat că ventilația / unitate de volum este mai mare la baza plămânului și devine din ce în ce mai mică către vârful lui (când subiectul examinat se află în poziție șezândă). Măsurătorile efectuate la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
bun, pur și simplu, presupunerile ce rezultă din asta - este nevoie de un fel de girație mentală [s.n.]. Atât de rapidă trebuie să fie mișcare de revoluție a lucrurilor în jurul punctului central din care privim, încât detaliile precise se vor estompa complet, iar obiectele cele mai vizibile se vor contopi într-unul singur. Printre detaliile care se atenuează, într-o astfel de observație, se numără toate aspectele exclusiv mundane. Pământul ar urma să fie analizat doar în relațiile lui interplanetare. Omul
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
durată al zilelor din decembrie 1989, și ecoul său încă nu s-a stins nici până acum, la început de secol XXI, în anumite sectoare de prim-plan ale societății, în timp ce noua generație dorește să se desprindă de acest trecut, estompându-l, limitându-i reverberațiile, dorește să acționeze într-un cadru nou, sincronizat cu Uniunea Europeană, ceea ce ar presupune o reconciliere a societății cu sine însăși. Faptul că România nu a reușit să facă întru totul lumină în ceea ce privește realitățile secrete și mecanismele
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
criterii decât bogăția în evaluarea propriei valori. Ei se pot raporta la decență, moralitate ori religiozitate, care sunt mult mai importante pentru aceștia decât bogăția, educația sau faima. Prin urmare, alegerea grupurilor de referință cu care cineva se compară favorabil, estompează amenințarea cu sentimentul de degradare care acompaniază poziția socială joasă pe care o ocupă individul. Partea a IV-a INSTITUȚIILE SOCIALE Căsătoria și familia Educația ca instituție socială Într-un capitol anterior am spus că instituția socială reprezintă un mănunchi
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
cetățenilor obișnuiți. Problemele sociale sunt adesea văzute ca fiind rezultatul unor disfuncționalități ce se produc în ordinea socială. Când regulile stabilite sunt ignorate sau violate, apare o problemă socială. Este adevărat că această accepțiune se potrivește unor probleme, dar ea estompează faptul important că, multe altele, sunt rezultatul comportamentului normal care nu afectează în nici un fel normele sociale general acceptate. De exemplu, problema poluării nu este cauzată de oamenii și ramurile industriale care dintr-o dată au manifestat mai puțină grijă față de
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
primul rând, prefixul "re-" implică mitul pe care A.D. Smith (1986, p. 191) îl numește "povestea frumoasei adormite". Povestea decurge după cum urmează: identificarea națională este un dat primordial al conștiinței umane, însă, datorită unor conjuncturi istorice nefavorabile, aceasta a fost estompată și retrogradată undeva în fundalul conștiinței. Odată înlăturate acele contingențe istorice inhibatoare, identitatea națională reiese din nou la suprafață din subteranele conștiinței. Desigur, această argumentație primordialistă este iremediabil defectă, trădând dorința naționaliștilor de a naturaliza națiunea și identificarea națională. Una
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de geografie, Pitariu V. Popescu-Scriban lansa afirmația că românii îl au "de părinte pre Romulus și de mumă pre cetatea Roma, iară de colonizatoriu aice pre marele Traian" (Popescu-Scriban, 1838, p. 19). Chiar și după ce excesele latiniste se vor fi estompat în deceniile următoare, ideea originii romane a poporului român își va găsi continuarea în persoana lui Traian, care din simplu "colonizator" va fi elevat în conștiința istorică la rangul de părinte fondator al civilizației românești. Fundamentală în ideea originii pur
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pagină fiind rezultatul cumulat al unor multiple eliminări punctuale. Cosmetizările superficiale aduse textului reflectă supraviețuirea discursului comunist în regimul postrevoluționar, reprezentând o axă a continuității istoriografiei comuniste care, încetul cu încetul, pe măsura îndepărtării temporale de vechiul regim, se va estompa. Manualele succesoare, care spre deosebire de cel al lui Daicoviciu et al. (1991) au fost construite pe fundații noi, au preluat de la acesta sistemul "epocal-cronologic" de periodizare, acela de segmentare a timpului istoric în epoci generice (veche, modernă, contemporană). O variație a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
această dată, literatura școlară este tributară unei "etici marțiale", fiind pătrunsă de spiritul belic pe care îl celebrează necontenit. "Idolatria sabiei" (Hervé, 1910, p. 49), fascinația războiului și cultul eroismului militar, atât de pregnante în discursul naționalist despre trecut, se estompează în epoca postnaționalistă a memoriei istorice românești subordonată eticii europene a amintirii. După 1999, războiul își pierde centralitatea narativă pe care o deținea înainte vreme în memoria istorică românească. Spiritul belic al paradigmei naționaliste de conceptualizare a trecutului se exprima
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care poate fi descrisă ca acomodarea conștiinței istorice românești la etica europeană a memoriei configurată în epoca postbelică. Începând cu reforma învățământului care a început să producă efecte cu anul 1999, naționalismul - vectorul axial al tradiției istorice românești - a fost estompat, pe măsură ce în cadrul discursului didactic se producea tranziția paradigmatică de la modul eroic-celebrativ de ilustrare a trecutului, impregnat de un spirit belicos, către un mod critico-reflexiv, post-eroic, de înțelegere a trecutului românesc. Tranziția paradigmatică reperabilă în rândurile literaturii didactice a fost accelerată
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
spre nuanțări teoretice care încorporează atitudinea mentalității medievale, dar o (re)conexează de o perspectivă modernă a integrării în existență; judecarea personajului feminin demonic traversează astfel maleficitatea spre autenticitate și deplin al personalității, iar verosimilitatea și consistența personajului angelic se estompează spre inconsistent, într-o tendință de demitizare, spre care opțiunile interpretării Oanei Simona Zaharia se întorc adesea, reflectând o perspectivă de valorizare de-a dreptul modernistă. Autoarea are o atitudine bine conturată în hotărârea accepțiunilor („Este denumită de noi o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mitul vrând a uni prin câteva trăsături comune persoanele din jurul poetului și lucrând, în compensație, la ștergerea apăsată a informației certe, documentare, poate chiar de teamă ca aceasta să nu strice povestea, asemănările. Astfel, totul rămâne în contururi mișcate, se estompează. Iar punctul de vârf al acestor tendințe seculare îl reprezintă, desigur, întărirea convingerii colective că modelul este cel adevărat. Aceste mituri, povești, legături, întăresc impresia că Eminescu a fost într adevăr cel care se reverberează în ele. Dacă, de pildă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
lăuntrice ale imaginii ca sursă inepuizabilă de semnificații: "Imaginarul e alimentat de imagine, lucrează cu imaginea, pe imagine, însă (...) nu încetează să o deformeze, transformându-i formele în forțe, nu încetează să-i utilizeze energia în folosul lui, să o estompeze, și, în final, să o distrugă" 21. Reproșul pe care Jean Burgos îl face lui Gilbert Durand este că, în "Structurile antropologice ale imaginarului", el face o "arheologie a imaginarului", fără a se preocupa de imaginar "în dinamica și structurarea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
obiectiv. Țelul ar fi un sistem de norme de drept întemeiat științific.“ Într-o practică juridică reglementată de un asemenea sistem, cuvântul hotărâtor ar trebui să-l aibă, în multe cazuri, experți în cercetarea creierului.84 Asemenea considerații amenință să estompeze distincția dintre ceea ce poate fi și nu poate fi de competența științei naturii, dintre ceea ce poate fi schimbat și, respectiv, nu poate fi schimbat ca urmare a progresului cercetării științifice. Fără îndoială că dezvoltarea neurobiologiei ne dă posibilitatea să discriminăm
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cuvintele și, în același timp, mimează acțiunile. Pe măsură ce copilul se dezvoltă, aceste gesturi dispar, dar pot reapărea în condițiile necunoașterii unei limbi utilizate de o persoană de altă naționalitate. Dacă ideografele se manifestă sistematic pe tot parcursul vieții, kinetografele se estompează pe măsură creșterii copilului, când acțiunile sale sunt verbalizate. 3) Pictografe (pictographs): gesturi care permit descrierea referenților concreți sau abstracți, completând comunicarea verbală prin detalierea celor prezentate. Același semnificant gestual poate trimite și la sensul propriu și la cel figurat
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
impusă de către o parte celeilalte; • facilitează supunerea eforturilor participanților și consumul neeconomic de energie; • în calitate de motive principale se află valorizarea superiorității unei singure părți și minimalizarea intereselor celeilalte; • amplifică implicarea emoțională a participanților în sarcină, aceasta având tendința de a estompa importanța obiectivelor urmărite inițial și a implicării cognitive în sarcină (este vorba despre estomparea elementelor/aspectelor relaționale); • înfrângerea personală devine mult mai importantă decât dezastrul comun; • mecanismul folosit de o persoană în vederea influenței altei persoane este prin excelență coercitiv. În
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
este constrâns să desfășoare un travaliu cognitiv pentru a face față crizei (și stării emoționale de excepție, "de avarie"). Pe scurt, are loc un proces de reconstrucție cognitivă. Evenimentele emoționale puternice și profunde relevă postulatele pe care viața curentă le estompează, le elimină, le invalidează. Totodată, ele arată faptul că ființa umană își cultivă "un număr considerabil de prezumții referitoare atât la ordinea lumii, cât și la propriul destin" (Rimé, 2008, p. 370, s.n. G.A.). B. Rimé consideră că, între
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
omului. Fără ele, acesta ar fi cuprins de anxietate și condamnat la inactivitate. Astfel, "pe măsură ce constructe precum "universul are un sens, o ordine, o coerență" sau "pot să controlez evenimentele" sunt implementate notează autorul belgian -, precaritatea situației sale personale se estompează. Și din moment ce experiența de zi cu zi nu este în măsură să-i contrazică pretențiile, nu are niciun motiv să renunțe la ele" (2008, p. 377). Prin urmare, ca și cele concrete, postulatele abstracte au funcția de a face posibilă
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
lor de prozelitism sau de provocare nu poate fi negată. 3. Or, școala publică este un "sanctuar republican" (Chirac), un loc de formare conform cu valorile Republicii, pe care se construiește unitatea națională. Este deci logic ca simbolurile diferențelor să fie estompate. Nu putem tolera ca sub pretextul libertății religioase să se conteste legile și principiile Republicii. 4. Opinia cere o stopare a tendinței de impunere a islamismului. Nu se poate să te comporți la Paris ca într-o țară condusă de
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
un lucru uman, dar se diferențiază, printre altele, prin operele artistice care întrupează frumusețea. Admirația în fața corpului în repaos, jucându-se, făcând sport specifică grecilor, a suferit o lungă eclipsare, uneori cunoscând chiar disprețul, dar ea revine în Renaștere, se estompează din nou, pentru a se afirma în mod definitiv în trecutul apropiat. Tot antichității, și mai ales geniului organizator al romanilor, datorăm simțul Statului și ideea de drept, care asigură stabilitatea instituțiilor, buna gestiune a afacerilor private și guvernarea afacerilor
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Toate acestea fac parte din natura omului. Pare evident că aceste trăsături ale naturii noastre nu pot justifica niște opinii acceptabile. Din contra, trebuie să descifrăm, prin rațiune și reflecție etică, în ce constau aceste trăsături și cum le putem estompa. Omul este capabil să identifice înclinațiile sale negative și să se ridice la un nivel moral superior. Nu este deci posibil să se elimine din dezbatere noțiunile de bine și rău. Nici cei care consideră această afirmație drept desuetă nu
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]