2,349 matches
-
inițiativei unui biograf constă în inteligența de a nu oculta petele din viața celui despre care se pronunță. Totul trebuie dezvăluit: boli, eșecuri, vicii, mizerie fiziologică și scăderi morale: "Nu din frivolitate sau plăcerea perversă de a le scormoni și etala, ci pentru a lărgi înțelegerea surselor talentului (subl.m) și dincolo de acestea complexitatea naturii umane". În definitiv, sunt dovezi ale erudiției și ale capacității de evocare. Constantin Călin îndeplinește cu prisosință ambele condiții. Vechea disputa biografie-operă e, cred, admirabil tranșată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
savoarea Fragmentelor... o constituie aplecarea scriitorului, cu iubirea și compasiunea, cu toată înțelegerea și cu tot discernământul de care poate da dovada doar un Lamparia, asupra unora dintre autorii și personajele literaturii universale, în acest domeniu d-l Theodor Codreanu etalând calități de virtuoz comparatist. Sunt pe de-a dreptul formidabile observațiile făcute asupra poeziei și destinului rimbaldian, a creației lui Marcel Proust, a lui Dostoievski și a nemuritorului său prinț Mâșkin: Mâșkin e un dezbrăcat de formă în sens eminescian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prognoze, programul vizat. Și în ciuda faptului că, în dinamica acestui proces, ideea de modernitate este înlocuită de cea de acțiune modernizatoare (v. Touraine), pretenția nu este de a descrie fenomenul sau de a lansa o ipoteză, ci de a își etala întâietatea unei prognoze (de multe ori fără o analiză de context bine documentată), eventual de a acoperi respectivele prognoze prin "numire". Dar fenomenul rămâne limitat și descris prin raportare la o singură fază statică într-un proces amplu de restructurare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Acestea sunt formule ale sufletului românesc? Să fim serioși! Există probe foarte concludente care atestă că românul este intolerant, xenofob, violent-și-laș, retractil, agitat-și-abulic (termenii legați prin copulă formează o trăsătură unică). Astfel, fiecare din aceste cinci însușiri a fost copios etalată de evenimentele anului de grație 1990, an radiografie pentru puturoșenia abisală a sătulului nostru suflet românesc". Cu ce poți răspunde acestei dezlănțuiri de blamuri și blasfemii? Iată însă că subtilul polemist de la o margine de țară le găsește clenciul, prinde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
creeze o aură de cap luminat al istoriei contemporane. În realitate, Neagu Djuvara este un bun filosof al istoriei (Civilisation et les lois historique. Essai d´étude comparée des civilisations, Paris, 1975), dar un istoric mediocru și fantezist, care-și etalează carențele de informație și de interpretare și-n dialogurile cu George Rădulescu. [...] În imaginarul lui Neagu Djuvara, face prozeliți ideea moscovită că România și-a bătut joc de Basarabia, tratând-o ca pe un soi de "Siberie" în care erau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
iernii am numai flori cu mirosul și parfumul lor specific. Începând cu zambile albe ori albastre, continuând cu lalele, narcise galbene și albe, trandafiri.. frumos colorați, crini obișnuiți ori crini imperiali, hortensii ori Mâna Maicii Domnului... până la crizantemele ce-și etalează frumusețea în lumina gălbuie a toamnei târzii... Nu de puține ori, la răsăritul soarelui, e o plăcere supremă să savurezi mirosul florilor ce-și arată frumusețea și gingășia lujerilor prin care se ridică spre soare. Cât de îmbătător și suav
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
lipsa articulării din autoritatea nomenclaturii feroviare, îi lipsește determinarea adjectivală și a servit ca model denumirii comunei, replici pe cele dintre călători, tu ține-ți în brațe portretul cu chip zîmbitor, lucrat de alții la inițiativa standard de a-ți etala voioșia, nu-ți aparține, e cea a tinereții! lumină de zi, atribuie mulțimii de direcții reliefurile ce brăzdează obrazul, cînd îl ai, incinta de rezervoare înainte de Vaslui, cîmpul neprecizat, gropi, plinătate tonală fără să clipească, cenușiul de oraș teluric sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Bacău îngrășăminte chimice, termocentrala, conducte, cutiile identificate domiciliar, pure invalidări în interpretare, ora 20,20 oprire, a adera la beton, alternativă în unitățile de măsură, cîte sînt ca să faci din cititor călător! intră cinci, tot atîtea șanse, studenți la Iași, etalează binoclul, așteptă replica ei, zicându-i: Ce lornetă! Te-arată mai frumoasă Grigore Alexandrescu, ești servit, uite de ce și-a luat el binoclul la Iași, ca să privească gagicile de la Purcica! goale! ia să vedem, nesiguranță, să mergem pe acest cuvînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
p. 41). Speranța lui Aaron este că "acela care este pătruns de această iubire sfântă [iubirea omenească prescrisă de creștinism], își va iubi și patria și nația sa, deși nu cu chipul acela esclusiv ca cetățenii vechi" (p. 40). Patriotismul, etalând o virtute civică temperată de moralitatea legii creștine, devine astfel echivalentul unei "religii civile", ale cărei "dogme privesc morala, precum și îndatoririle pe care cel care le profesează este obligat să le îndeplinească față de ceilalți" (Rousseau, 1957, p. 283). Ideea de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
erou pentru binele Europei creștine" (Constantinescu, 1928, p. 175). Starea obiectivă de înapoiere a societății românești a fost compensată simbolic prin mitul sacrificiului creștin în fața puhoiului otoman întru salvarea Europei (Boia, 1997, p. 180). Conclusiv, discursul istoriografic din perioada interbelică etalează un naționalism critic, în care excesele interpretative ale naționalismului romantic sunt drastic temperate. Coexistența unor multiple manuale școlare de istorie națională face ca discursul epocii să capete accente de polyglossia. În ciuda evantaiului destul de divers al discursurilor, există o serie de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și mai improbabil ca autoritățile politice și operatorii care fac parte din birocrație să nu reușească să diminueze existența obstacolelor obiective și imprevizibile, pentru a justifica întîrzierile, costurile ridicate, obiectivele numai parțial îndeplinite, dar susceptibile de a fi prezentate și etalate în mod ostentativ ca succese. Se poate adăuga faptul că o politică publică poate avea consecințe ne-gative neprevăzute, dar și, e drept, mai rar, consecințe pozitive neprevăzute. Impactul politicii Coborînd în detalii particulare indispensabile, s-a observat că o corectă
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
și preveni eventuale acțiuni ostile. [...] Prin Dobrescu Alexandru, critic literar la revista Cronica, și prin Virgil Cuțitaru, directorul Editurii Junimea, vor fi luate măsuri de publicare a unor materiale demascatoare la adresa lui Dan Petrescu ca fiind un element ce nu se etalează prin calități proprii inspirându-se în schimb din operele unor scriitori străini care nu sunt apreciați nici măcar în țările de origine". S. B.: Or fi apărut astfel de articole atunci? D. T.: Nu știu, dar poate fi cercetat în arhiva
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
de ființă) a "obiectului" cunoscut. De fapt, actul vizează "obiectul" într-un orizont propriu, înnăuntrul căruia semnificație are doar faptul că ceva este; și este "obiectul", dar numai întrucât cele două "poziții" ("puneri") logice, anume subiectul și obiectul, nu-și etalează diferența, ci "potrivirea" totală: sunt una. Orice produs al constituirii judicative apare, întâi, în acest mod: copacul din fața mea (percepția acestui copac) sau conceptul de floare. Pozițiile (funcționale) logice, S și P, par a surveni într-un moment secund, chiar dacă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Petcu, Raoul Constantineanu fiul profesorului, eu și alții. Toată ziua colectam insecte, iar seara le înțepam cu ace entomologice și le puneam în colecții. Și în timpul zilei, dar mai ales seara, făceam schimb de impresii și de insecte și ne etalam capturile. Erau momente de adevărată educație științifică. Atâtea lucruri noi aflam, atât de multe comentarii se făceau, în funcție de bogăția materialului colectat și mai ales de diversitatea lui, încât expedițiile erau o adevărată școală. Așa s-a format cea mai puternică
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
soluția imaginată de mine a fost proprietarul restaurantului, care a ținut să facă el însuși pe chelnerul, servind la masă și obținând, în felul aceasta, câte o fotografie cu fiecare din personalitățile participante la dejun, grăbindu-se apoi să le etaleze pe pereții stabilimentului său. Problema dineului oferit de primul-ministru părea să fie mult mai delicată și complicată. La întrebarea cu privire la cașrut 4, șeful protocolului mi-a răspuns, încântat și sigur de sine, să nu am nicio grijă, fiindcă dispune de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Numai surpriza mi-a lipsit", mi-am zis în sinea mea, întrebându-mă cum voi explica acum partenerului meu că regulile de cașrut sunt ceva mai complicate decât lista de bucate admise și nepermise invocate de el și cum voi etala clarificările mele fără să atentez la "competența" în materie a doamnei, soție de Prim-Ministru? Spre norocul meu, mi-a venit o idee salvatoare. M-am întrebat cum ar fi procedat Șef-Rabinul Franței, Samuel René Sirat dacă ar fi fost
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
după ce s-a dotat cu un terminal internațional redus ca dimensiune, dar cochet ca înfățișare, a început să se preocupe de estetica arhitecturală neglijată, timp de decenii, cu o indiferență criminală. Tot mai multe clădiri, mândria capitalei odinioară, reapar acum, etalându-și farmecele. Bucureștiul pare mai luminos la înfățișare, deși mai rămâne mult, foarte mult de făcut. Nu încape îndoială că estetica mediului înconjurător influențează pozitiv elementele care țin de calitatea vieții, dar nu soluționează cât de cât problemele vitale ale
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
61". Două taximetre cu bucluc Cine nu a comandat în viața lui un taxi sau nu a oprit unul pe stradă când se grăbea să ajungă mai repede sau în condiții mai comode la destinație? Oare gestul ca atare poate etala o parte nostimă care ar merita o atenție deosebită? Mă îndoiesc, fiindcă gestul acesta nu reflectă altceva decât o acțiune obișnuită ce se practică din când în când în viața de toate zilele. În rândurile ce urmează doresc să relatez
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
prietenii, colegii și chiar neamurile. Nimeni din sală, poate cu două-trei excepții, nu cunoștea cît de abject era turnătorul care acum a scos din nou capul la lumină. Cei care știau adevărul au părăsit sala, nu au mai suportat neobrăzarea etalată cu atîta aplomb. Prin buzunare găsesc un distonocalm și îl ofer profesorului. Acesta îl înghite repede, fără apă. După cuvîntul turnătorului, șeful care gestiona proiectul ține un cuvînt lacrimogen și de un desăvîrșit prost gust. Ce vrei? mă adresez profesorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
are trei copii. Cînd se întîlnește cu cîte o prietenă, întreabă curioasă: Ție chiar îți place... să faci... dragoste? Nu mai așteaptă răspunsul. Știe că prietena ei minte, să pară interesantă. Un pensionar la pescuit În seara aceea luna își etala, prin geamul de la dormitorul meu, toată splendoarea de care era capabilă. Televizorul era închis dar întunericul era lăptos, plăcut și din pat puteam să fac profunde reflecții referitoare la splendidul halou din jurul celei care ne face nopțile mai puțin nesuferite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
îndârji, de la o zi la alta, împotriva te miri cui nu va avea decât de pierdut. Încerc să mă pun și în pielea câtorva tineri (sau mai puțin tineri), care, de o bună bucată de vreme, trăiesc pentru a-și etala ura față de Liiceanu. Nu știm încă mare lucru despre cine sunt și ce pot. Dar știm că Liiceanu îi scoate din minți. Sau Patapievici. Sau Pleșu. Își risipesc tinerețile molfăind, palizi, chinina resentimentelor lor fruste. Trăiesc prin ricoșeu, cuprinși de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
uitarea de sine. Majoritatea jucătorilor noștri politici sunt manevrați de o dizgrațioasă inflație a Eului. Chiar - și mai ales - când nu dispun de un Eu prea bine conturat. Mulțumiți de ei înșiși, bine zidiți în certitudini auto-complezente, încântați să și etaleze calitățile proprii („băieți deștepți“, plini de umor, dar oricând gata de bătaie, hiper-descurcăreți, „mai mult sau mai puțin onești“, ca tot românul, autoritari și bășcălioși, oameni de partid, de gașcă, de comitet, una peste alta mereu îndreptățiți să ocupe orice
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
vreme însă, întâlnesc tot mai mulți oameni care și-au făcut din eul propriu o obsesie. Trăiesc halucinați de ei înșiși, de micile (și marile) lor ambiții, de imaginea lor, de ograda barocă a vanității lor. Pustiesc totul în jur etalându-și, aproape obscen, portretul propriu. Lumea în întregul ei și oamenii din jur par să fie instrumentele de ocazie ale destinului lor, ale planurilor lor imediate și de perspectivă. Rezultatul e dizgrațios și contra-productiv. Indivizii pe care îi am în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mici vedete de televiziune, pentru care laptopul pare să fie mamă, tată, frate, prieten și, probabil, iubită. Din instrument util, calculatorul portabil a devenit un substitut de personalitate, o excrescență schizoidă care își domină utilizatorul. Omul vrea să epateze, să etaleze cunoștințe fenomenale, să arate, mă-nțelegi, prostimii cât e de deștept. Vreți să auziți ceva despre Olympia (pronunție ezitantă), a lui Edouard (pronunțat cu un „d“ final sonor) Manet? Ascultați la mine! Urmează platitudinile curente, culese din Wikipedia și din
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
-l accepte așa cum e, ba chiar să-l admire: va face grimase bolânde, va holba ochii, se va dezbrăca, va scheuna, își va arăta mușchii, va ieși cu pene pe stradă, va face șpagatul între două scaune, mă rog, va etala tot arsenalul lui de băiat frumos, deștept și dur. Iar cine se leagă de el o pățește. Insul se îndreaptă din șale amenințător și, desfigurat de ură, printre două citate „fine“, eventual în engleză (căci e un intelectual adevărat, nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]