1,985 matches
-
Spania), pe mărturiile scrise cu privire la prezența fenicienilor în insula Thasos din imediata vecinătate și pe faptul că primele monede bătute de Abdera urmau (după câte se credea, mai ales în trecut) un sistem de unități de măsură fenician. Conform acestei etimologii, numele reprezintă un cuvânt compus din fenicianul „"Abd"”, care înseamnă „sclav” și numele zeiței Hera (prin urmare, „sclav al Herei”). Etimologia tracă (propusă de Ulrich von Wilamowitz-Moellendorff) pune în legătură numele „Abdera” cu epitetul "Derenos" sau "Derainos" purtat în această
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
Abdera urmau (după câte se credea, mai ales în trecut) un sistem de unități de măsură fenician. Conform acestei etimologii, numele reprezintă un cuvânt compus din fenicianul „"Abd"”, care înseamnă „sclav” și numele zeiței Hera (prin urmare, „sclav al Herei”). Etimologia tracă (propusă de Ulrich von Wilamowitz-Moellendorff) pune în legătură numele „Abdera” cu epitetul "Derenos" sau "Derainos" purtat în această regiune de zeul Apollo. În fine, D.K. Samsaris a argumentat o etimologie greacă a acestui nume, bazată pe indicația din "Lexiconul
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
și numele zeiței Hera (prin urmare, „sclav al Herei”). Etimologia tracă (propusă de Ulrich von Wilamowitz-Moellendorff) pune în legătură numele „Abdera” cu epitetul "Derenos" sau "Derainos" purtat în această regiune de zeul Apollo. În fine, D.K. Samsaris a argumentat o etimologie greacă a acestui nume, bazată pe indicația din "Lexiconul Suda" conform căreia cuvântul „Abdera” înseamnă și „mare”, coroborată cu poziția de coastă a cetății. După Herodot, fondatorul orașului ar fi fost Timesios din Clazomene. Exilat în 656 î.Hr. din patria
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
de la cuvântul mongol "tumbaz" care a ajuns aici odată cu Hoarda de Aur; mai sunt încă folosite în Mongolia și în Tibet. În epoca țaristă și în cea sovietică, istoriografia oficială a propus, pentru cât mai multe așezări moldovenești, denumiri și etimologii provenite cu precădere din limbile tătară și slavă, bunăoară Cahul pentru Frumoasa sau, aici, "tembosarî" însemnând „dîmburi galbene”, sau "dub" însemnând „stejar”. Legenda locală, deformare a studiilor lui Ion Casian Suruceanu, susține că aici Nistrul ar fi fost traversat de
Dubăsari () [Corola-website/Science/297404_a_298733]
-
existau, ele erau oficializate în locul celor moldovenești, precum Bender sau Cahul în loc de Tighina sau Frumoasa). Prin urmare, și pentru Orhei s-a presupus o origine tătărească (mai ales că Tătarii au stăpânit o vreme cetatea) astfel că în epoca sovietică, etimologia maghiară nu putea fi luată în seamă. Se invoca atunci motivul că nu este atestat în dicționarele maghiare cuvântul "várhely", obiecție puerilă deoarece limba maghiară este una sintetică, și aproape toate substantivele pot fi alăturate ca să formeze un cuvânt nou
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
înșirarea cuvintelor compuse mai des folosite, iar "várhely" este un cuvânt maghiar specific, deci rar folosit. Numele se trage de la ostașii secui pe care voievozii Moldovei îi stabilisera aici în drumul Tătarilor, care stăpâniseră cetatea între 1224 și 1359. Aceeași etimologie de "loc unde a fost o cetate, ruină" este atribuită indirect Orheiului și de Dimitrie Cantemir, care localizează Orheiul Vechi la ruinele cetății dacice Petrodava: Primele două așezări umane, identificate de arheologi pe teritoriul actual al orașului, au apărut aproximativ
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
a activat ca profesor la Universitatea din București până în 1970. Între anii 1954-1956 a fost decan al Facultății de Filologie, iar între 1955-1974 a fost directorul Editurii Academiei. Activitatea sa științifică însumează o bibliografie bogată cuprinzând studii de filologie clasică, etimologie, lingvistică generală, fonetică și fonologie, gramatică, onomastică, lexicologie și de cultivare a limbii române. A susținut ani în șir emisiunea radiofonică „Limba noastră”, iar în „Revista Cultului Mozaic” a deținut o rubrică pe teme lingvistice, semnalând apropieri între cuvintele din
Alexandru Graur () [Corola-website/Science/297572_a_298901]
-
nume, dacă important era jocul și nu textul? Răspunsul nu-l vor afla cei care, obișnuiți cu horoscoapele, doresc să afle prin nume caracterul, fizionomiile sau măcar pă-rerile unuia despre caracter, nici cei care trag de cotorul cărții ca să dezgroape etimologii (după informațiile mele, Dicționarul onomastic s-a aflat multă vreme, în marile biblioteci, pe raftul dicționarelor), nici afonii care, călcând pe clapele vioaie ale cărții, nu disting, sub virtuozitățile ludice ale scrierii, acordurile ei grave.<br> După cum ușor se poate
Mircea Horia Simionescu () [Corola-website/Science/297623_a_298952]
-
Filozofia (sau filosofia, din gr. φιλοσοφία > *"phil- "și "sophia", etimologie: "dragoste de înțelepciune") este disciplina autonomă a culturii având ca obiect cunoașterea formelor și proceselor gândirii. Filozofia este o modalitate de gândire și investigare, formată dintr-un ansamblu de noțiuni și idei, care tinde să cunoască și să înțeleagă sensul
Filozofie () [Corola-website/Science/296582_a_297911]
-
cucerirea daneză din 1219, Tallin a primit denumirea de "Reval" (în germană, suedeză și daneză, "Rääveli" în finlandeză), nume ce provine de la "Revelia" (în latină, 'Revala" sau "Rävala" în estoniană) vechea denumire a regiunii Harju, regiunea ce înconjoară capitala Estoniei. Etimologia numelui contemporan, "Tallinn(a)", este dezbătută de către istorici. Cea mai răspândită interpretare este acea că provine de la ""Taani-linn(a)"" ("danez"+"castel/oraș", în latină "Castrum Danorum") după ce danezii au construit un castel pe locul cetății estoniene "Lindanisse". Au fost sugerate
Tallinn () [Corola-website/Science/296645_a_297974]
-
Tallinn(a)", este dezbătută de către istorici. Cea mai răspândită interpretare este acea că provine de la ""Taani-linn(a)"" ("danez"+"castel/oraș", în latină "Castrum Danorum") după ce danezii au construit un castel pe locul cetății estoniene "Lindanisse". Au fost sugerate și alte etimologii, tot din limba estoniană, precum ""tali-linna"" ("iarnă"+"castel/oraș"), sau ""talu-linna"" ("casă/fermă"+"castel/oraș"). Numele oficial anterior, "Reval" (în limba rusă: "Ревель") a fost schimbat după declararea independeței Estoniei (1918-1920) în "Tallinna" sau "Tallinn" , ambele forme fiind folosite în
Tallinn () [Corola-website/Science/296645_a_297974]
-
acestui județ și ocupația tradițională a locuitorilor săi. Peștele este un element heraldic tradițional, înscris în vechea stemă interbelică a județului, și reprezintă bogăția apelor acestei zone, iar prin extrapolare poate deveni un simbol al agilității oamenilor de pe aceste meleaguri. Etimologia numelui: Dolj, in varianta veche - Doljii - își are originea în limba slavonă ( Dole=Jos la care se adaugă Jii , rezultând Doljii, adică Jiul în Aval sau Jiul de Jos. La țară, bătrânii mai spun încă Jii în loc de Jiu. Jii este
Județul Dolj () [Corola-website/Science/296656_a_297985]
-
pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Numele Varșoviei în limba poloneză este Warszawa (în trecut se scria Warszewa și Warszowa), înseamnă “aparținând lui Warsz”, Warsz fiind forma prescurtată a unui nume masculin de origine slavă Warcisław (vezi de asemenea și etimologia numelui Wrocław). Etimologia populară atribuie numele orașului unui pescar pe nume Wars și soției sale Sawa. Potrivit legendei, Sawa era o sirenă, ce locuia în râul Vistula, de care Wars s-a îndăgostit . În realitate Wars a fost un nobil
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]
-
cultural mondial UNESCO. Numele Varșoviei în limba poloneză este Warszawa (în trecut se scria Warszewa și Warszowa), înseamnă “aparținând lui Warsz”, Warsz fiind forma prescurtată a unui nume masculin de origine slavă Warcisław (vezi de asemenea și etimologia numelui Wrocław). Etimologia populară atribuie numele orașului unui pescar pe nume Wars și soției sale Sawa. Potrivit legendei, Sawa era o sirenă, ce locuia în râul Vistula, de care Wars s-a îndăgostit . În realitate Wars a fost un nobil ce conducea orașul
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]
-
referire la Transilvania, un act de danie emis de regele Géza I al Ungariei (1074-1077) în anul 1075 în beneficiul mănăstirii Sf. Benedict, teritoriul de referință apare sub numele de Terra ultra silvam, „țara de dincolo de pădure” (vide supra: paragraful „Etimologie”). În actul de danie din anul 1138 emis în beneficiul mănăstirii Dumis, regele Béla al II-lea al Ungariei (1131-1141), denumește teritoriul în cauză in ultrasivanis partibus. În paralel cu ocuparea, s-a desfășurat, între secolele XI-XIII, un amplu proces
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
primarul guvernator al Berlinului este Michael Müller, din partea SPD. Originea numelui "Berlin" este nesigură. Ar putea avea origini în limba slavilor occidentali care au locuit pe teritoriul Berlinului de azi și poate fi asociat cu vechiul polab "berl-"/"birl-" („mlaștină”). Etimologia populară face legătură între numele orașului cu cuvântul german pentru urs, "Bär". De asemenea, un urs apare pe stema orașului. Cele mai vechi evidențe ale așezărilor pe teritoriul Berlinului actual sunt o tijă de lemn ce datează aproximativ din 1192
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
292 loc.; 1972: 379.660 loc. Județe vecine: la nord-est județul Vaslui, la est județul Galați, la sud-est județul Brăila, la sud județul Buzău, la vest județul Covasna, la nord județul Bacău. În română veche „frânc”, „frâncu” însemna „occidental”, „frânc”. Etimologia „francea”-„vrancea” este probabilă, mai ales având în vedere vecinătatea zonei Vrancea cu zona populată în evul mediu de sași. Potrivit lui Bogdan Petriceicu Hașdeu, originea numelui "Vrancea" ar fi traco-dacică și ar proveni de la cuvântul "vrana", care se traduce că
Județul Vrancea () [Corola-website/Science/296670_a_297999]
-
Hristos". Termenul apare cu diverse semnificații sau ca nume propriu în mai multe limbi care au fost în contact cu româna: limba bulgară, limba ucraineană, limba sârbă, limba rusă ("rusa veche" și "rusa modernă"). Pe de altă parte, o posibilă etimologie poate fi legată de denumirea sărbătorii păgâne a slavilor pentru solstițiul de iarnă și anume "Korochun" (корочун, карачун în rusă), "Kračún" (în cehă și slovacă). În limba maghiară denumirea Crăciunului este "Karácsony". Conform Lexiconului de la Buda termenul a fost preluat
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
spre Cicladicul Vechi, Troia II, Troia I și în orice caz cu mult înainte de thalassocrația minoică. Se pune astfel problema raportului dintre alfabetele vechi europene, scrierile fonetice în general și contribuția limbilor indo-europene (mai ales proto-hitite, din faza pre-anatoliană) la etimologiile pre-grecești din limba greacă (după indoeuropeniștii Frisk și Beekes). Atica (dialect al grupului ionian-atic), limbă vorbită la Atena, constituie limba în care s-a scris cea mai mare parte a literaturii grecești clasice. Sub Alexandru cel Mare utilizarea dialectelor grecești
Limba greacă () [Corola-website/Science/296850_a_298179]
-
într-un lup, și-ar putea recâștiga singura formă umană dacă nu a mâncat din nou carne umană până când următorul ciclu de nouă ani s-a încheiat. Au fost jocuri asociate cu Lykaia, eliminate în secolul al IV-lea. Deși etimologia indică faptul că Zeus a fost inițial un zeu ceresc, multe orașe grecești l-au onorat Zeus subteran la nivel local. Atenienii și sicilienii l-au onorat pe Zeus Meilichios ("amabilitate" sau "miere"), în timp ce alte orașe l-au avut pe
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
sau chiar douăsprezece), reprezentând o întruchipare a râului și este prezent în majoritatea basmelor românești. Tudor Pamfile identifica trei tipuri de balauri în mitologia românească : În alte mitologii, poate fi asemănat cu dragonul european sau cu hidra din mitologia grecească. Etimologia cuvântului dacă o căutăm în limba greacă ("drákon" ""cel ce te fixează cu privirea"") ar defini o ființă imaginara un amestec de șarpe, crocodil și leu, o ființă cu unul sau mai multe capete, care scuipa foc. Istorisirile cu balauri
Balaur () [Corola-website/Science/296913_a_298242]
-
animalele preistorice (dinozauri) ale căror oase au fost dezgropate cu o mare probabilitate și în lumea antică.Mai târziu aceste figuri mitologice au fost folosite în scopuri politice și religioase de către preoții din Antichitate. Dacă o căutăm în limba greacă, etimologia cuvântului ( drakon "cel ce te fixează cu privirea" ) ar defini o ființă imaginara, o combinație între șarpe, crocodil și leu, o ființă cu unul sau mai multe capete care scuipa foc. îi sunt de mai multe feluri. Unii sunt monstruoși
Balaur () [Corola-website/Science/296913_a_298242]
-
medical. Deși japoneza se poate "vorbi" fără cunoașterea scrisului, o astfel de abordare nu este recomandabilă. Studiul ideogramelor deschide accesul la o dimensiune a limbii japoneze altfel ascunsă. De asemenea, cunoașterea ideogramelor permite înțelegerea mai profundă a cuvintelor, a căror etimologie este transmisă prin chiar forma ideografică și ajută la sesizarea unor nuanțe semantice fine. În plus, în limba japoneză există foarte numeroase "omofone" care nu sînt în același timp și "omografe", scrisul permițînd diferențierea lor uneori chiar și în comunicarea
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
un cap de zimbru, un exemplar unic în felul său, găsit lângă Bacău, în satul Solonț. Un Bâc exista în Basarabia, un altul în ținutul Vasluiului, iar un altul în ținutul Bîrladului. Pe această temă se mai poate vedea și etimologia cuvântului Bâc în lucrările lui Gheorghe Ghibănescu, M. Costăchescu sau în documentele moldovenești publicate de Nicolae Iorga. Municipiul Bacău, reședința județului cu același nume, se află în Nord-Estul țării, în partea central-vestică a Moldovei, la doar 9,6 Km în
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
românii fiind numiți "vlahi" sau "valahi" numai în context istoric sau ca termen vag derogativ sau dacă este vorba de românii timoceni, care vorbesc de asemeni dialectul dacoromân și anume un grai apropiat de cel din Mehedinți. Vezi de asemenea: Etimologia cuvântului vlah. Numele de tsintsari (țințari) este dat aromânilor în special de sârbi sau maghiari ("cincárok"). Lexicograful sârb Vuk Stefanović Karadžić explică acest nume prin faptul că sunetele "ce" și "ci" din limba latină aromânii le rostesc "tse", "tsi". Karadžić
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]