KorAP: Find »[drukola/base=euharistie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...73 74 75 ...112 >

2,779 matches

Corola-blog/BlogPost/372271_a_373600

ea[3]. Euharistia ne reamintește de creația lumii, de cădere, de sfâșietoarea căutare a lui Dumnezeu, de întruparea Domnului, de patimile, moartea și Învierea Lui, de Sfânta Sa Înălțare și de focul pogorâtor și întemeietor al Duhului. Recapitulând întreaga istorie, Euharistia se deschide totodată spre eshaton, făcându-ne din fii vremelnici ai istoriei, fii nemuritori ai Împărăției veșnice deja începute. Eshatologia este gustată în Euharistie iar Sfânta Euharistie arvunește plinătatea Împărăției ce va să vină. Sfântul Ignatie Teoforul numea Euharistia „leac

DESPRE SPIRITUALITATEA ŞI SACRALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372271_a_373600]
Lui, de Sfânta Sa Înălțare și de focul pogorâtor și întemeietor al Duhului. Recapitulând întreaga istorie, Euharistia se deschide totodată spre eshaton, făcându-ne din fii vremelnici ai istoriei, fii nemuritori ai Împărăției veșnice deja începute. Eshatologia este gustată în Euharistie iar Sfânta Euharistie arvunește plinătatea Împărăției ce va să vină. Sfântul Ignatie Teoforul numea Euharistia „leac de nemurire, doctorie pentru a nu muri”. Sfântul Irineu de Lion (sec. II) a folosit teologia Euharistiei în luptă cu dochetismul și gnosticismul care

DESPRE SPIRITUALITATEA ŞI SACRALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372271_a_373600]
Sa Înălțare și de focul pogorâtor și întemeietor al Duhului. Recapitulând întreaga istorie, Euharistia se deschide totodată spre eshaton, făcându-ne din fii vremelnici ai istoriei, fii nemuritori ai Împărăției veșnice deja începute. Eshatologia este gustată în Euharistie iar Sfânta Euharistie arvunește plinătatea Împărăției ce va să vină. Sfântul Ignatie Teoforul numea Euharistia „leac de nemurire, doctorie pentru a nu muri”. Sfântul Irineu de Lion (sec. II) a folosit teologia Euharistiei în luptă cu dochetismul și gnosticismul care arată că Hristos

DESPRE SPIRITUALITATEA ŞI SACRALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372271_a_373600]
istorie, Euharistia se deschide totodată spre eshaton, făcându-ne din fii vremelnici ai istoriei, fii nemuritori ai Împărăției veșnice deja începute. Eshatologia este gustată în Euharistie iar Sfânta Euharistie arvunește plinătatea Împărăției ce va să vină. Sfântul Ignatie Teoforul numea Euharistia „leac de nemurire, doctorie pentru a nu muri”. Sfântul Irineu de Lion (sec. II) a folosit teologia Euharistiei în luptă cu dochetismul și gnosticismul care arată că Hristos a avut trup aparent, arătând că Euharistia este cu adevărat Hristos, că

DESPRE SPIRITUALITATEA ŞI SACRALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372271_a_373600]
veșnice deja începute. Eshatologia este gustată în Euharistie iar Sfânta Euharistie arvunește plinătatea Împărăției ce va să vină. Sfântul Ignatie Teoforul numea Euharistia „leac de nemurire, doctorie pentru a nu muri”. Sfântul Irineu de Lion (sec. II) a folosit teologia Euharistiei în luptă cu dochetismul și gnosticismul care arată că Hristos a avut trup aparent, arătând că Euharistia este cu adevărat Hristos, că El este viață și ființă în același timp, că El se dă ca viață, ca și comuniune în

DESPRE SPIRITUALITATEA ŞI SACRALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372271_a_373600]
vină. Sfântul Ignatie Teoforul numea Euharistia „leac de nemurire, doctorie pentru a nu muri”. Sfântul Irineu de Lion (sec. II) a folosit teologia Euharistiei în luptă cu dochetismul și gnosticismul care arată că Hristos a avut trup aparent, arătând că Euharistia este cu adevărat Hristos, că El este viață și ființă în același timp, că El se dă ca viață, ca și comuniune în Sfânta Euharistie. De aceea, când vorbim de hristologie, învățătura despre persoana și opera mântuitoare a lui Iisus

DESPRE SPIRITUALITATEA ŞI SACRALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372271_a_373600]
luptă cu dochetismul și gnosticismul care arată că Hristos a avut trup aparent, arătând că Euharistia este cu adevărat Hristos, că El este viață și ființă în același timp, că El se dă ca viață, ca și comuniune în Sfânta Euharistie. De aceea, când vorbim de hristologie, învățătura despre persoana și opera mântuitoare a lui Iisus Hristos nu înțelegem în primul rând a învățăturii despre acestea în sens teoretic, faptul că numai cuvintele scripturii ar fi vehicule de comunicare a Adevărului

DESPRE SPIRITUALITATEA ŞI SACRALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372271_a_373600]
ce ni se comunică în relația Sa cu Trupul Său, Biserica. Dacă nu ești în Biserică nu poți vorbi de o realitate a experienței personale a lui Hristos, ce se dă în Sfintele Taine, și în mod culminant în Sfânta Euharistie. Împărtășindu-te de Hristos ca viață și comuniune, poți vorbi după aceea de o comunicare a Lui până la noi toți, prin cuvintele sale încorporate în Sfânta Scriptură ori în Sfânta Tradiție, dacă nu, totul este verbalism sectar, fraze învățate mecanic

DESPRE SPIRITUALITATEA ŞI SACRALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372271_a_373600]
cuvintele sale încorporate în Sfânta Scriptură ori în Sfânta Tradiție, dacă nu, totul este verbalism sectar, fraze învățate mecanic din textele Scripturii, răstălmăcite după bunul plac. Potrivit învățăturii unui alt mare teolog al Bisericii - Sf. Nicolae Cabasila, „vremea aceasta (a Euharistiei) înseamnă vremea aceea (a Iconomiei), prin această Sfântă Taină noi fiind contemporani evenimentelor trecute și viitoare din istoria sfântă a Mântuirii. Prin ea, veșnicia se manifestă și activează în realitatea cotidiană”[4]. Ca participanți la această Taină, ieșim din ciclitatea

DESPRE SPIRITUALITATEA ŞI SACRALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372271_a_373600]
și în veci Același. Sfânta Scriptură și Cultul se întâlnesc în conținutul și finalitatea edificatoare a lor, căci scopul revelației divine unitare a Bibliei și a Cultului este îndumnezeirea omului în Hristos, hristificarea lui: „Hristos al Evangheliei și Hristos al Euharistiei sunt Unul și Același Hristos, Dumnezeu, Omul, Iisus Hristos”[5]. Liturghia își are începutul în Evanghelie, iar Evanghelia își continuă dinamica transfiguratoare în Sfânta Liturghie. Împărăția anunțată la începutul Sfintei Liturghii este aceeași cu Împărăția a cărei dimineață este vestită

DESPRE SPIRITUALITATEA ŞI SACRALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372271_a_373600]
într-un raport de reciprocitate și într-o relație de interdependență, de întrepătrundere, fără a uita că Liturghia Euharistică realizează plenar, prin împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos, împreună-locuirea în Împărăția lui Dumnezeu. Dar împărtășirea cu Hristos, în Taina Euharistiei constituie culmea „părtășiei la firea dumnezeiască” (III Petru I, 4), fiindcă dincolo de ea, „nu mai este loc unde să pășim”[11]. Ea nu exclude însă alte moduri de prezență și lucrare a lui Hristos în Sfânta Liturghie. Suntem datori să

DESPRE SPIRITUALITATEA ŞI SACRALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372271_a_373600]
atenția către creație, așezându-l pe om în locul creatorului. Toate aceste adevăruri și realități ajung la noi ca rezultat al unei transmiteri istorice, dar istoria în înțelesul vieții euharistice, condiționată fiind de caracterul de anamnează (amintire) și epicleză (invocare) al Euharistiei. În cadrul ei istoria înceteză de a mai fi o succesiune de evenimente care vin din tecut în present, în direcție liniară. Adevărul nu vine la noi doar pe calea delegării: Hristos-Apostoli-Episcopi în desfășurare liniară, el vine ca eveniment al Cincizecimii

DESPRE SPIRITUALITATEA ŞI SACRALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372271_a_373600]
nivelul comuniunii, pornind din interiorul omului, înălțându-l spre Dumnezeu, spre Împărăția Sa, pe care o „invocăm” să vină. Și, într-adevăr, această legătură lăuntrică, ființială și ontologică a omului cu Dumnezeu se încununează cu unirea în chip tainic prin Euharistie, prin Sfânta Liturghie, un „bun prețios deja dat, existent, care trebuie numai reînviat și revalorificat”[17], evidențiind faptul că este datoria Bisericii să se implice în spiritualizarea societății, având conștiința că „un viitor fără Biserică e un viitor fără viitor

DESPRE SPIRITUALITATEA ŞI SACRALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372271_a_373600]
fără viitor”[18]. Drd. Stelian Gomboș. [1] Nicolae Popoviciu (viitor Episcop al Oradiei), Epicleza Euharistică, (teză de doctorat), Editura Librăriei Arhidiecezane, Sibiu, 1933, p. 1. [2] Panayotis Nellas, Omul - animal îndunezeit, Editura Deisis, Sibiu, 1994, p. 93. [3] Alexandre Schmemann, Euharistia - Taina Împărăției, trad. de Pr. Boris Răduleanu, Editura Anastasia, București, 1999, p. 168. [4] Panayotis Nellas, Op. cit., p. 92. [5] Pr. Prof. Dumitru Radu, Caracterul eclesiologic al Sfintelor Taine și problema intercomuniunii, (teză de doctorat), în rev. “Ortodoxia”, anul XXX

DESPRE SPIRITUALITATEA ŞI SACRALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372271_a_373600]
Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606

a sufletului nostru, așteptând prima intenție hotărâtă și cel dintâi pas spre El, care se face, adeseori, tot la imboldul Său, de Care ne împărtășim și prin celelalte Sfinte Taine, iar în modul cel mai apropiat și personal în Sfanta Euharistie, vine să întregească sprijinul spiritual și acesta nu doar în sensul morții față de păcat și dărâmării omului vechi din noi, ci și ca lucrare pozitivă de câștigare a virtuților. Chiar acordul nostru de a accepta să lucrăm împreună cu Domnul Hristos

DESPRE DIMENSIUNEA ASCETICII ŞI MISTICII ÎN OPERA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606]
II-a, anul XLVI, nr. 4-6, iulie-decembrie 1994, pag. 71-82. 2. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Ascetica și mistica creștină sau teologia vieții spirituale, Cluj, Casa Cărții de Știința, 1993, p. 11. 3.Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Legătura între Euharistie și iubirea creștină, în revista < >, an XVII (1965), nr. 1-2, p. 16. 4. Idem, Semnificația luminii dumnezeiești în spiritualitatea și cultul Bisericii Ortodoxe, în revista < >, an XXVIII (1976), nr. 3-4, p. 441. 4. Ibidem. 5. Idem, Ascetica și mistica creștină

DESPRE DIMENSIUNEA ASCETICII ŞI MISTICII ÎN OPERA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606]
Corola-blog/BlogPost/372272_a_373601

în efecte. Persoana a doua - Logosul mântuitor, este cea care săvârșește jertfa - cea de pe Golgota și cea de pe altar. Dar Persoana a treia este cea care o desăvâșește, constituind-o fiind și sfințitorul, și o face din nou actuală în Euharistie. Misiunea săvârșirii Tainelor - în ceea ce ele înseamnă acțiune de sfințire a credincioșilor - revine Sfântului Duh. El preia actul îndumnezeitor realizat de Iisus Hristos și-l actualizează pe măsura prezentării subiectelor umane pentru a beneficia de el. „Cuvintele instituirii nu lucrează

DESPRE EPICLEZA EUHARISTICĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372272_a_373601]
Iisus Hristos, cum Însuși Acesta ne-a promis din timpul vieții: „Iată, Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacului” (Matei 28, 20). Este rolul Duhului, să mențină viața Trupului eclezial al lui Iisus Hristos, care este Biserica, adunat comunitar în jurul Euharistiei de pe fiecare altar. Și nu doar să mențină viața Bisericii, dar să o și sporească, ajutând ca accesul fiecărui pol de iradiere creștină, din fiecare membru al Bisericii, să însemne un ferment de creștere a aluatului din care face parte

DESPRE EPICLEZA EUHARISTICĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372272_a_373601]
altă parte. Pentru aceea ne aflăm acolo, ca jertfind împreună cu Iisus Hristos și persoana noastră, să intrăm la Tatăl. Iar la Dumnezeu suntem asigurați că intrăm prin Cuminecarea Sfântă. Taina adunării noastre în Iisus Hristos. „Neputința unei separări complete între Euharistia ca Jertfă și ca sacrament de care se împărtășesc credincioșii, are în Ortodoxie ca efect și faptul că credincioșii trăiesc jertfirea sau predarea lor cu Iisus Hristos lui Dumnezeu, nu atât ca act purtător de tristețe pentru păcat, ci ca

DESPRE EPICLEZA EUHARISTICĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372272_a_373601]
Căci persoana umană, pe care o cultivă Duhul, nu se întregește ca atare decât în comuniunea asigurată de atracția unicului trup al lui Iisus Hristos. Chiar simbolismul cu care este prezentată alegerea celor două elemente - pâinea și vinul - în teologia Euharistiei cuprinde adevărul etern al esenței comunitare a omului. Comunitar ca și Treimea Sfântă, omul este copărtaș la pâinea vieții din care se cuminecă, simbol al unității naturii umane. Acesta este și rostul aducerii de către credincioși a darurilor în pâine și

DESPRE EPICLEZA EUHARISTICĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372272_a_373601]
jertfirea omului în lăuntrul Bisericii. „Jertfirea constă în fond, în depășirea stării de sine, în ieșirea din închisoarea egoismului...; este deschiderea generoasă apropriului eu și acceptarea Eu-lui divin de nesfârșită generozitate...; între aspectul de jertfă și cel de sacrament al Euharistiei nu se poate face o separație strictă: a oferi înseamnă totodată a primi... Prin împărtășirea credincioșilor este pus în valoare aspectul de sacrament al Euharistiei, dar nu în mod exclusiv; ...ei se împărtășesc din jertfa pe care au adus-o

DESPRE EPICLEZA EUHARISTICĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372272_a_373601]
acceptarea Eu-lui divin de nesfârșită generozitate...; între aspectul de jertfă și cel de sacrament al Euharistiei nu se poate face o separație strictă: a oferi înseamnă totodată a primi... Prin împărtășirea credincioșilor este pus în valoare aspectul de sacrament al Euharistiei, dar nu în mod exclusiv; ...ei se împărtășesc din jertfa pe care au adus-o și care s-a sfințit prin aceasta, ca să se sfințească și ei. Dar ei se sfințesc întrucât își însușesc și dispoziția de jertfă a lui

DESPRE EPICLEZA EUHARISTICĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372272_a_373601]
al sacrului. Un „sacrificiu” este o dăruire sfântă. Jertfire este desigur suferința, căci suferința însăși este Darul, însă un dar cu semnificația sfințirii - care are sensul bivalent: al sfințirii celui ce dă și al celui pentru care se dă. Or, Euharistia este supremul Sacrament, dătător de sfințenie, în sensul cel mai deplin al acestui înțeles, dându-se Sfințenia însăși, în Dragostea însăși - care este Însuși Dumnezeu. Și este „sacrificiu” pentru că este dar. Și este darul suprem; pentru că este acțiunea jertfitoare a

DESPRE EPICLEZA EUHARISTICĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372272_a_373601]
Sfânta Cruce, este un act epiclectic care transformă pe creștin în cruce vie a lui Iisus Hristos. Orice sacrament și în consecință, orice act spiritual creștin posedă mica sa Cincizecime, ungerea Duhului pentru că toate au o intenție epiclectică.”[ 13]. Așadar, „Euharistia permite comunității să participe la Cincizecime, fiindcă fiecare credincios se împărtășește nu doar de Iisus Hristos, ci și de Duhul Sfânt: „Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi și peste aceste daruri” spune epicleza. Numai întrucât Sfântul Duh răspunde la

DESPRE EPICLEZA EUHARISTICĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372272_a_373601]
după împărtășire: „Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc” sau „Unirea credinței și împărtășirea Sfântului Duh...” Trimiterea Duhului Sfânt nu se întâmplă izolat și automat fără epicleza comunității și, de aceea, în Ortodoxie nu se poate săvârși Euharistia fără participarea comunității”[14]. În Biserica Romano-Catolică exista practica veche de a săvârși Liturghia fără prezența comunității. Prin aceasta, se urmărea tendința de a se despărți Euharistia de comunitate. Preotul se plasează (aici, în acest context) într-o relație deasupra

DESPRE EPICLEZA EUHARISTICĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372272_a_373601]