4,069 matches
-
este Mama, interpretată de Ada Gârțoman. Actrița urmărește atentă meandrele sufletești ale personajului, asigurîndu-i complexitate de stări într-o expresie scenică nuanțată. Avînd un rol care îi vine bine cel al tînărului furios, neconformist și gata să-și asume riscul evadării Adi Carauleanu a jucat cu aplomb, cu concentrare, personajul lui fiind singura rază de sinceritate și curaj capabilă să se opună agresiunii. Îl susține Bunica interpretată, cu rafinament al mijloacelor și cu o discreție a sentimentului, de Cornelia Gheorghiu. Personaj
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
observîndu-l, hărțuindu-l, iar stejarul îi are în custodie pe ai săi pentru a nu-l supăra pe marele corb și ciorile frățești. Stop!; există mici și trecătoare, și zadarnice fioruri de luciditate (Alex, Irina, Val, Bunica), de revoltă, de evadare chiar, dar sînt anulate de forțele unui coșmar care nu suportă normalitatea. Așa se face că, în final, victimele, e adevărat, sub presiunea stăpînului, interior, îngenuncheat și el acum, așa cum cere regula jocului, dansează cu invadatorii. Stop! Constantin Popa Părerea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
că pentru a-și însuși și pentru a respecta aceste norme trebuie să fie cineva care să-l vegheze și să-l îndrume pe omul de familie. Și astfel apare Eln insul cu misiune politico-morală, care are grijă ca nici o evadare din concretul banalității și din rutina conjugală să nu se poată produce; familia nucleară de tip socialist trebuie să rămînă intactă. Vorbind despre trecut, obsesii, spaime, etc, ajungem la "Gheorghe Popescu", premiera recentă de la Naționalul ieșean, care ne-a prilejuit
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
asupra lumii", așa cum credeau epicureicii, "afecțiune a corpului", în concepția lui Descartes și a raționaliștilor, "stăpână a înșelăciunii și falsității", după Blaise Pascal, imaginația are ca nucleu gnoseologic puterea de a crea 8. Imaginarul, ca modalitate de creație și ca evadare din chingile individualității 9, construiește un sistem de relații coincidentia oppositorum dintre "eu" și "lume". Pentru J. P. Sartre, imaginația este "un act magic", "o incantație" 10, cu ajutorul căreia dorințe, vise, obiecte și evenimente dorite se transformă în real imediat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și-nstelare./ Și dorm în eroii/ îmbătrânind cu timpul și devenind strămoși". Ca și Mihai Beniuc, Andrițoiu celebrează calul, trăind nu numai melancolia pierderii acestuia și odată cu el trecerea unui timp, ci, legat de imaginea lui, insistă asupra depășirii condiției, a evadării iluzorii din propriul cerc. "Un cal e perfectă armonie/ Și o fugă de pământ pe care-o încerc./ Țâșnind semeț din propriul meu cerc/ În altă parte/ Poate în veșnicie./ Tristețea e, că goana terminând, și-apleacă roibul fruntea pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la semnul meu, va fi răcoare/ Și vor zbura căderi mângâietoare/ Atunci vă voi privi atât de fix, Atât de străveziu va fi în zare/ Că toate se vor atinge în uitare" (II). Poetul descrie drumul spre Styx ca o evadare în altă lume; universul este similar celui real, cu desfășurări cotidiene (visuri de iubire și mărire), într-un peisaj bolovănos sau acvatic, un ocean de sidef și tăcere, într-o lumină moartă, suspendată. Cetatea morții parcă ar fi o altă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
piperul este subțire și isteric, fesa femeii este ca o piersică coaptă, în loc de ochi, ea poartă căpșuni și țâțele sunt înțepate de tăuni. Poetul este un rafinat al gusturilor și al emanațiilor olfactive, stimuli care îi dau beții și posibilitatea evadării: și deodată somnul pe frunte, ca o "pată" îl va trece dincolo, în lumea lui. Ca și Ilarie Voronca, închină imnuri legumelor, sau ca Ion Pillat cântă "Cămara de fructe", în poemul "Dulapul", fără să simțim nostalgia trecerii timpului. Lirismul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de răsfrângere în bucurii și elan este redată plastic prin luminile strălucitoare ale cristalului: "O, azi sunt bucuros ca un cristal/ Fără cusur mi-s hainele de înger./ Mi-e fiecare nastur triumfal încoronat de proaspete răsfrângeri." Nostalgia plecării, a evadării și cea a nerealizării apare în poemul "Cerbul": "Dar l-au predat în haltă conductorii/ Și a rămas cu iuți bătăi de pleoapă/ Să plângă adânc la marginile orei./ În umbra unui turn opac de apă." În "Julien ospitalierul" apare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
coordonate: tradiția interbelică a universului țărănesc și cea modernă impusă de pana lui Arghezi, Barbu, Blaga. Mircea Ivănescu încearcă o mitologizare a cotidianului raportat strict la individ, la raporturile lui cu lumea de obiecte și cu lumea lui interioară, cu evadările, cu refugiile lui, cu încercările de a-și împodobi existența: "v înnopteanu în vizită la mopete, degustă/ un vin investit cu sensuri adânci/ (căci mopete l-a cumpărat dimineața, atunci/ când s-a întâlnit cu I. Negoescu) îngustă/ e vremea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și a iubitei plutesc străveziu de la un poem la altul, contribuind la întregirea spirituală a unei structuri eminesciene întârziate. Timpul hărțuit de devalorizarea omului, de devitalizarea orașului sunt elemente care vor genera setea de golul primar similar perfecțiunii. Așa explicăm evadările în lumea hăului și a mării în care trăirea este realizată cu voluptate, în timp ce moartea este tărâmul "nisipurilor mișcătoare"3 de aur ca la Eminescu. Ion Drăgănoiu "Aproape sonete", E. P. L., 1969; "Discurs împotriva metodei", Editura Eminescu, 1971; "Poeme mecanice
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ostentativ uneori ca atitudine și ca formulă poetică, revine la dadaism. ("Cine nu iubește-și fură viața/ și va fi de-a pururi condamnat". Poetul își cântă țara, existența este însăși poezia: "cel mai frumos lucru din lume este viața". Evadările în lumea visului i se par puerile: În vis nu cântă nimeni și nimeni nu dansează/ lipsim câte o clipă fugim în univers/ Putem lipsi din viață/ dar crezi c-ar fi mai bine/ cu-aceeași disperare să strălucim invers
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
epocilor anterioare dă stilului acestor poeți și al multor altora o tentă eclectică. Menționăm, prin urmare, și alte câteva nume. Negoiță Irimie, își evocă orașul natal, meditează asupra trecerii timpului, asupra adâncirii iremediabile în banal pentru a rămâne cu nostalgia evadării, chemat de mari depărtări. Damian Ureche, a cărui lirică, cum spune Alexandru Piru, se caracterizează prin antropomorfism, rămâne însă un poet fără chemare și fără viziune, cu imagini căutate, exterioare. Dumitru Bălăiet, Nicolae Motoc, Petre Got, deși trec prin Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
retorică, cu aportul imaginației. Definește accesibil trecerea timpului ("Nordul"); urmează un asalt de definiții ale unor probleme de viață care, prozaic spuse, ar fi banale și ridicole. Ana Blandiana se vrea lucidă și atunci când își contemplă însingurarea, iubirea și nostalgia evadării avatarii ce țin de condiția umană. Problema opțiunii, atât de frecventă în contextul poeziei actuale, se complică cu acea condiție a devorării speciilor care, plasată în mediul uman, este reprobată de poetă: "Din miile de vieți posibile/ Nu mi se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
semnul lui Eros, se supune în acest context oglinzii cuvântului. Dar când cuvintele sunt reprezentări ale lumii acesteia, în care obiectele și ființele îl sufocă, caută un loc pustiu, un refugiu: "Gândesc un loc pustiu" ("Elogiu"). Cauza acestei dorințe de evadare este timpul și spațiul care-l limitează. De aceea simbolistica vocalelor și a consoanelor este sensibilizată de ideea de timp: Ce tragedie cuvântul iubito/ după litera I urmează U,/ după litera E litera I/ apoi O.../ Și asta-i ca și cum
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Cristina MODREANU Portret cu spectacole, filme, mituri și detalii... Alexa Visarion un mare regizor de teatru. Absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică IATC în 1971. Traseu zigzagat, cu perioade de lucru intens, cu șiruri de spectacole întrerupte de "evadări" către cinematografie și de cîteva stagii în străinătate, cele mai profitabile intelectual și creativ fiind cele peste Ocean, din anii 1980, cînd are șansa ca regimul comunist să-i permită călătoriile, reluate firește și după 1989. În sfertul de secol
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
elipsei, regizorul creează un univers perfect realist și totuși îmbibat de sugestii metafizice. Inserțiile oniricului sunt firesc incorporate. Trecerea de la relitatea prozaică, telurică, la sugestia unei misterioase dimenisuni paralele se produce subtil. Spațiul sufocant al hanului, veritabil huis-clos cu rare evadări într-o natură fascinant seducătoare sau violent ostilă, în funcție de starea protagoniștilor, capătă dimensiunea unui univers existențial sfâșiat de imposibilitatea unui dialog real. Caligrafia cerebral-austeră a imaginii mărturisește o superioară aspirație spre epurarea formelor. Și, atent condusă de regizor maestru recunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pat uriaș, pătrat, rigid, pe care actrița îl va înveli, lent, în cearceafuri albe; straniu și tulburător, din mijlocul său se înalță un stâlp, amintind țintuirea infamantă și, deopotrivă, crucificarea. Multele intrări și ieșiri ale scenei nu pot servi vreunei evadări: scăpare nu există. Cei doi actori vorbesc rar, cu pauze lungi, și puținele mișcări pe care le fac îi rotesc unul în jurul celuilalt, ca într-o cursă. Acest mod de interpretare tinde să producă supraîncordare, dilatând fiecare din intențiile explicite
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a trăi și de a mă înțelege... Deci nu va exista un moment de ruptură...? Nu, în ultimii șapte-opt ani am fost întrebat, mai prietenește sau mai violent, de ce am lucrat mai mult în străinătate. Unii au socotit asta o evadare, alții o strategie. Am avut surpriza să-i aud pe unii colegi de la teatrul "Giulești" recomandându-mi să stau în"rândul doi" din cauza îndelungatei absențe. Gândirea și modalitatea mea de dialog cu lumea și cu omul, dorința de a menține
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
balansare între ceea ce îmi doream să fac și ceea ce mă obliga viața să fac, tentația de a depăși această limită impusă, de a intra în zona de miracol, de aventură, era foarte puternică. Poate și datorită acestei atracții spre aventură, evadare din monotonie, am pornit spre teatru. îmi doream să mă fac actor și prima dată am dat examen de admitere la actorie. Dar n-am intrat din cauza faptului că nu m-am putut înțelege cu un picior al meu, care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
așa cum și Moromeții lui Marin Preda, tatăl și fiii săi, au concepții diferite despre lumea țărănească și despre destinul acesteia. - Creațiile lirice propun și ele o viziune despre lume care este marcată subiectiv. Astfel, viziunea eminesciană este impregnată de tentativa evadării din real în sfera idealului, în lumea geniului solitar, în spațiul tristeților metafizice, în timp ce viziunea pesimistă a lui Bacovia refuză transcendența, asumânduși exilul existențial ca pe o „învățare a morții“. Ideile artistice vizează informațiile, reflecțiile, judecățile de valoare, conceptele etc.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
prin adverbul de excepție numai. Acesta precede substantivul poetul, prin care se obiectivează eul liric. Prin creație, poetul se sustrage limitelor spațiotemporale ce definesc condiția umană imperfectă, înălțânduse Deasupra valurilor, peste nemărginirea timpului. Mișcarea ascensională echiva lează cu o sublimă evadare din lumea de jos, în care oamenii comuni sunt iremediabil captivi. Accederea la planul cosmicuniversal este figurată prin simboluri mitice. Tărâ mul ideal al imaginației, al ficțiunii, al cugetării poetice este reprezentat prin motivul poetic al copacului sacru și prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
o viziune dezolantă a universului lăuntric configurat ca o locuință lacustră - imagine a unui spațiu care nu este protector, securizant, fiindcă „punțile“ ce o leagă de lumea dinafară nu au fost rupte. Evaziunea întrun spațiu mental este urmată de tentativa evadării întrun alt timp, întro durată interioară, întrun timp originar. Tentativa eșuează însă (metafora golului istoric), omul modern fiind ființa fără rădăcini, fără trecut, fără istorie, fără amintiri. Secvența se încheie cu senzația sfârșitului iminent (motivul prăbușirii/al căderii, frecvent la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Genul epic apelează la narațiune ca mod principal de expunere. Această caracteristică se concretizează în textul citat prin crearea unui univers epic ficțional, prin relatarea unor fapte și situații aparent banale, care intră însă, pe nesimțite, sub semnul stranietății: „ritualul“ evadării din oraș, în refugiul tainic străjuit de zidul vechi și de salcâmul cu umbră binefăcătoare, întâlnirea personajului narator cu vânzătorul de înghețată, rememorarea unor întâlniri asemănătoare în anii de liceu. O altă caracteristică a genului epic este prezența instanțelor narative
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
tablou îl aduce în scenă pe Ionaascetul cu barbă ca a schivnicilor de pe fresce, Ionailuminatul, hotărât să răzbată la lumină, fiindcă a descoperit că libertatea absolută nu e în afară, ci înlăuntrul său, în spirit. Moartea sa ritualică echivalează cu evadarea din „cercurile de cretă“ ale multiplelor limitări și cu eli berarea eului spiritual, de esență luminoasă, divină. Item 2: evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două scene/citate/secvențe comentate Trăsătura definitorie a eroului sorescian este setea de cunoaștere
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
spațiale ce figurează metaforic absurdul lumii. Cu fața spre mare (iluzia libertății), Iona se află, fără so știe, în gura imensă a balenei, captiv în plasa rutinei cotidiene, în automatismele de ființă socială. Contem plarea și visul sunt tentative ale evadării din mediocritatea și absurdul realității. Înghițit de balenă (tabloul al doilea), Iona își începe căutarea inițiatică și aventura cunoașterii. Ridicânduse pe treapta rațiunii, Iona își învinge teama de moarte și resemnarea în fața ei, se eliberează de stereotipii și aderă la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]