2,597 matches
-
Donia Rașcu, încât, deci, mai mult decât personajele camilpetrescine, eroii acestui roman pornesc și dinspre existențial spre livresc, nu doar invers. Dincolo de aspectele care țin strict de arta literară, se remarcă radiografierea lumii românești a epocii, necosmetizată, fără parti-pris-uri, fără exagerări în vreo direcție sau alta, într-o carte publicată în plin comunism. Răzbate din text un soi de ingenuitate, paradoxal, neutră, surprinsă, spre exemplu, în cuvintele unui personaj, cu oarecare atribuții politice, dar și în atitudinea celor care le ascultă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o carte de extremă densitate; Theodor Codreanu cuprinde aici substanța mai multor cărți, iar fervoarea asociativă dublează dificultatea lecturii. Sinteza este, în sine, revelatoare, fiecare capitol este plin de idei și observații de finețe. Discutabile sunt, însă, referințele științifice sau exagerările privind prioritatea lui Eminescu în unele probleme extra-poetice; apetitul asociativ șochează până și un lector antitradiționalist. Nu este vorba atât de afirmații de genul "Eminescu oferă o soluție confină cu unele intuiții ale gramatologiei lui J. Derrida" (p. 30), "Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dialectic" găsim expusă senzitivitatea poetului vizual-auditivă? Nemotivat în întregime, ci doar parțial, întreg proiectul se reține ca o curiozitate, în care nu drama existențială a străbaterii "cercurilor" e subliniată, ci "o metodologie totalizantă adecvată geniului stilistic eminescian" (subl. ns.). Dincolo de exagerările ce le conține, majoritatea pornite dintr-o bună credință în fecundă ebulițiune, cartea Eminescu Dialectica stilului de Theodor Codreanu este incitantă prin îndrăznelile sale asociative, adeverind un moment de repliere și reexaminare a trecutelor contribuții în exegeza eminesciană. "Ateneu", nr.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să spun la fel și despre Complexul Bacovia, adăugând că e și un exercițiu savant, cu un plan mai ferm și cu aparat istorico-literar. Cartea conturează un imperialism bacovian, cu priorități și superiorități certe. Nu puține dintre afirmații îmi par exagerări. Mărturisesc însă că entuziasmul meu față de autorul Plumbului nu s-a ridicat niciodată până la a vorbi, cum face Theodor Codreanu, despre "unicitatea lui Bacovia în istoria poeziei mondiale". Nu numai pentru că îmi lipsește îndrăzneala de a judeca în absolut, ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
concentrat doar în două catrene (...). Astfel a atins el (Bacovia I. I.) extraordinara performanță ca 98 de catrene eminesciene să fie concentrate în două!". Ei, bine. Chiar și ca metaforă critică (vorba lui Th. Codreanu), această constatare este, firește, o exagerare. Dar paradoxal! (de la Codreanu cetire) care nu supără. Lui Theodor Codreanu îi plac hiperbolele, abundența, megalos-ul... Dacă l-a uimit o floare de... siminoc, el îți va descrie toată câmpia unde crește floarea, cu arborii, păsările, gâzele din preajmă și-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dezvoltat, solid în documente, împotriva celor care și astăzi (și mai demult) s-au îndreptat (din motive diverse) către baricada "împotrivirii" la Eminescu. În șirul celor cu respect pentru carte și adevăr și în contra celor care "văd" și consideră drept exagerare (și ficțiune) "cultul lui Eminescu", Th. Codreanu, prin Mitul Eminescu, (și mai înainte prin Dubla sacrificare a lui Eminescu, trei ediții în doi ani) pune în pagină un punct de vedere, serios argumentat, în legătură cu soarta poetului dispărut mult prea devreme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cerea Petre P. Carp) a poetului nu se mai explică exclusiv prin patologie, motivațiile fiind acum clar de ordin politic. Din acest motiv, a vorbi despre "fratricidul verbal" (Ruxandra Cesereanu) practicat și înțeles ca violență verbală este cel puțin o exagerare, atâta timp cât poetul era conștient (de la 14 ani!) de condiția sa de "victimă sacrificială" de bunăvoie întru stabilirea "adevărului", concept cu prevalență nu doar în operă, eroul și înțeleptul (după modelul Mântuitorului) neputând trăi decât în adevăr. Profesorul Codreanu observă însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Codreanu, această primă monografie dedicată operei lui Mihail Diaconescu Fenomenologia epică a Istoriei românești? Scriam eu însumi, încă din anii 80 (cartea, remarcabilă, a lui Theodor Codreanu e, totdeodată, în această ordine, o probă, ea cuprinzând și o masivă fără exagerare listă bibliografică, de la p. 204 la p. 318) că seria de romane a lui Mihail Diaconescu se constituie ca o fenomenologie narativă, mai exact ca o fenomenologie epică a spiritualității romanești, a ființei noastre, cum s-ar spune, etnice și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
divorțul dintre intelighenția cu pretenții de "elitism" și România profundă". Uneori acest simptom capătă o înfățișare de-a dreptul patologică, un aspect de "caz" clinic. Nu e o întâmplare, cel mai mare articol polemic al cărții este "Cazul Patapievici". Nici o exagerare! Cazul este anatomizat cu scrupulozitate, pornind cu vrăjeala unui tată făcând închisoare politică și a unei disidențe autocrone, continuând cu o carte penibilă în care își varsă, visceral, "rușinea de a fi român" și terminând cu "avatarul" de la urmă (nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spune că, dacă ai citit cu sufletul publicistica eminesciană, nu poți fi decât naționalist. O confirmă (în sensul din secolul al XIX-lea al termenului) (și) Theodor Codreanu. Dincolo de tonul ușor patetic (autorul cere ca "Eminescu să ne judece"), de exagerarea unora dintre ipoteze și de grila ideologică (de dreapta) propusă, Basarabia eminesciană rămâne cel mai solid studiu referitor la adevăratele cauze ale înstrăinării acestui teritoriu românesc din care Eminescu a făcut, nu întâmplător, un capitol esențial în activitatea sa la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
obținute a făcut obiectul metodologiei informative pe anul 1942. Pentru simplificare, informația elaborată avea nevoie de a fi concisă și concretă, fiind redusă la cadrul în care s-a produs și la măsurile represive pe care, eventual, le-a provocat. Exagerarea în scopul de a dezvolta notele informative conducea la o lipsă de valoare a materialului, care nu era apreciat și nici luat în considerare. Informațiile privind siguranța statului și ordinea publică erau transmise eșalonului superior în funcție de importanța datelor conținute. Datele
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
ca ulterior mișcărilor revoluționare de la 1848, tema unirii să devină o chestiune stringentă aflată în capul listei pe agenda politică a elitelor românești. Preocuparea supremă a membrilor Școlii Ardelene a constituit-o problematica originii romane a poporului român. Fără nicio exagerare se poate afirma "obsesia originară" a cărturarilor ardeleni, această preocupare pentru demonstrarea latinității românilor consumându-le aproape întreaga energie intelectuală. Preluând subiectul pe filiera Ureche-Costin-Cantemir-Klein, membrii Școlii au exhaustat subiectul în confruntarea istoriografică dată cu istoricii imperiali în numele nobilității originare
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
căreia "clasele stăpânitoare au reușit să asigure ca Unirea să se facă mai ales de sus prin înțelegerea burgheziei cu boierimea; de pe urma ei au beneficiat elementele burgheze și boierimea comercială și nu largile mase populare" (Roller, 1952, p. 373). Dincolo de exagerările presupuse de reducționismul economic al analizei marxiste, nu poate fi trecut cu vederea faptul că problema agrară a continuat să rămână aporia socio-politică a societății românești, care și-a găsit o soluționare aproximativă abia în 1921 prin reformele inițiate de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
soluționări pro domo nostra a problemei continuității, spre exemplu, disputa în cauză este folosită ca prilej de tematizare a relației dintre "știință și politică", concluzionându-se că "în fiecare scriere despre originea unui popor există, pe lângă argumente științifice, și multă exagerare și fantezie" (Vulpe et al., 1999, p. 34). Reflexivitatea istoriografică, prezentă încă din manualele gimnaziale, este cu atât mai pregnantă în literatura didactică dedicată clasei de XII-a. De exemplu, N. Dumitrescu et al. (1999) plasează întreaga istorie a românilor
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și chiar ale parlamentarilor, legate de slăbirea, declinul, decadența, eclipsa puterii parlamentelor contemporane"6. Avînd în vedere asemenea exigențe, autorul identifică unele aspecte grave privind degenerarea parlamentarismului contemporan, aspectele pornind din tentațiile transformiste (mai ales în cazul Italiei), dar și exagerările formaliste, ba chiar și pragmatiste. Cînd un parlament tinde să se transforme într-un organism guvernant, el sfîrșește, în mod inevitabil într-un tip de degenerare care facilitează instalarea unui guvern de sorginte prezidențială. Tot la fel se întîmplă și
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
pentru popor), ci spre modalitățile lor de traducere concretă. Bobbio preferă să reducă însemnătatea promisiunilor democrației, în timp ce Dahl, deși conștient de dificultăți, o reafirmă. Promisiunile democrației, pe care Bobbio le vede plasate în trecut și departe de a constitui o exagerare, sînt, la Dahl, proiectate în viitor. Paradoxul este că, în timp ce mulți autori susțin, într-o manieră mai mult sau mai puțin optimistă și satisfăcută, sau mai mult sau mai puțin critică și rezervată, că democrația a cîștigat, regimurile democratice continuă
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
oamenii să poată dormi"47. Iată replica pe care i-o dă prim-secretarul Ioan Manciuc: Nu putem să evităm petrecerile și unele excese care au loc cu prilejul încheierii anului universitar sau a anilor universitari, însă sunt totuși unele exagerări asupra cărora trebuie să ne îndreptăm atenția; trebuie să dăm un caracter mai organizat acestor petreceri și anume ele să nu se organizeze decât cu aprobarea institutului, asociației, cu știrea comitetului de partid și participarea efectivă a cadrelor didactice, a
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
chiar altfel gândită și reconstruită decât s-au petrecut acestea (gândirea și reconstrucția sa) în tradiție, rămâne preeminentă, sub un motiv sau altul? Preeminența în cauză este luată în sens maximal: chiar așa stau lucrurile însele; și aici se află exagerarea; dar și motivul pentru care, chiar în asemenea condiții, "subiectul" își păstrează toate sensurile tradiționale, la fel și "obiectul" și relațiile dintre aceste două poziții. Delimitarea domeniilor de valabilitate și ierarhizarea lor nu conduce către schimbarea acestei situații. De exemplu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
baza legii descoperite de el, Mendeleev a atribuit indiului și uraniului valori ale massei atomice net diferite de cele acceptate În epocă. Viitorul i-a dat dreptate. „Să dăm cezarului ce-i a cezarului“: Mendeleev n’a fost scutit de exagerări, după atâtea confirmări: a crezut a descoperi două elemente, unul fiind eterul, care de fapt nu există. Și, consecvent limitelor epocii din care el Însuși făcea parte, n’a putut accepta existența radioactivității, deci a transmutării elementelor și nici descoperirea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acum de cristale, În accepțiunea lor extracristalografică. Din capul locului reamintesc faptul că li se atribuie cele mai neașteptate și impresionante proprietăți paranormale. Un exemplu de „cine face ca el...“ este imaginativul DaEl; În opinia mea, aceeași care recomandă evitarea exagerărilor, atât cantitative cât și calitative (sau mai ales), ale unei realități, aceea că cristalul manifestă proprietăți bioactive. Fapt firesc, căci dacă am aflat așa ceva deunăzi, În cazul piramidelor, ne putem aștepta la același lucru și În cazul unor combinații de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
indiferențe a efectului la material. Am spus noutăți? Nu cred. Sunt lucruri de când lumea. Le-am dovedit doar experimental, Într’un mod care poate fi reprodus cu ușurință de orice neîncrezător, dar și de natură să blocheze vreo tendință spre exagerare. Am confirmat doar caracterul de optim, ca și la piramidă, când taman aceea a lui Keops, iar nu alta, s’a dovedit a fi optimă ca formă. À propos: ca material nu știu dacă e tot optimă; ar trebui investigat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și, recunoaște Cristi că n’ai să spui niciodată că nu iubești câinele, chiar dacă așa Îmi ești și mai drag. Iartă-mă, dar cred că am antropomorfizat și eu nițeluș. Esența tuturor păcatelor cu care ți-am zgârâiat urechile este exagerarea de a extrapola ceea ce știți asupra celor ce nu le știți. Și revin la ecologie, mai precis la o altă exagerare, adică la ecologism. Un green-peace de pildă, care ar vrea ca omul să fie un fel de copil al
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-mă, dar cred că am antropomorfizat și eu nițeluș. Esența tuturor păcatelor cu care ți-am zgârâiat urechile este exagerarea de a extrapola ceea ce știți asupra celor ce nu le știți. Și revin la ecologie, mai precis la o altă exagerare, adică la ecologism. Un green-peace de pildă, care ar vrea ca omul să fie un fel de copil al Naturii, ceea ce și este, chiar dacă nici el nu-și Înțelege rolul și spune - verde - că-i malefic. Dar când Își redactează
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cum adesea lipsa verighetei trece neobservată ori, dimpotrivă, prezența poate fi confundată cu vreun inel - În fond, podoaba, cosmeticele, vestimentația, cochetăria, tot asta urmăresc: atragerea atenției - starea civilă trebuie subliniată și prin apelativul pe care femeia Îl acceptă, fiind scuzabilă exagerarea babei-cloanța de mai Înainte, „iertată“ cum zice poporul, adică exclusă de la reproducere, de hăt-hăt. Și mai e ceva: N’am prea auzit de văduvi. E drept, tagma lui Cristi „dă colțul“ mai repede decât tagma „pisicii“ lui dar, atâția, puțini
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Natura Îl protejează față de o beție involuntară prin această enzimă care descompune alcoolul până la bioxid de carbon și... apă. Iar cu apă n’a făcut nimeni vreo beție; cel mult În SF, amintindu-ți seria „Dune“. Firesc deci ca o exagerare Întru prietenia cu Bacchus să determine sinteza de noi cantități din această enzimă, cantități care, rămase a doua zi fără „obiectul muncii“, să mai ceară o cinzeacă acolo, de „dres“. Adică pentru o ieșire din scenă silențioasă, nu „gălăgioasă“ a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]