2,256 matches
-
de-a lungul timpului, cu contemporanii săi, atât din România, cât și din alte țări ale lumii. Dacă acum avem posibilitatea să pătrundem în spațiul intim al corespondenței lui Mircea Eliade, aceasta o datorăm pasiunii, competenței și strădaniei eminentului său exeget Mircea Handoca. Primul volum al impunătoarei ediții , alcătuit și comentat de Mircea Handoca, a apărut în 1993, cuprinzând epistolele primite de la diverse personalități, ale căror nume se circumscriu între literele A-E. Cel de-al doilea volum, din 1999, a
Mircea Eliade și corespondenții săi by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8217_a_9542]
-
numeroase scrisori, originale sau în copii xerox, adresate lui Mircea Eliade de personalități care figurau sau nu figurau în acele volume. într-o amplă Addenda din volumul al cincilea, sunt reproduse scrisori primite de la Ugo Bianchi, istoric al religiilor și exeget al savantului român; Roger Caillois, eseist și filosof francez; Georges Dumézil, specialist în domeniul mitologiei comparate; Henry Frankfurt, arheolog, directorul Institutului Warburg din Londra. O scrisoare a lui Surendranath Dasgupta, mentorul spiritual al lui Mircea Eliade, care l-a inițiat
Mircea Eliade și corespondenții săi by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8217_a_9542]
-
prin reducerea actului simbolizării la un simbolizat fără mister”. Cele instaurative se edifica prin accentuarea „efectului de transcendență” al simbolului 2. În abordarea de tip instaurativ a imaginarului, poate fi adusă pe prima scenă a ideilor gîndirea lui Lucian Blaga. Exegetul care antrenează gîndirea blagiana în contextul european al chestiunii este Ioana Em. Petrescu 3. Regretată exegetă demonstrează disponibilitatea spiritului blagian de a fi conexat unor remarcabile direcții ale spiritului european, altele decît cele indicate ferm de chiar opera lui. Centrul
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
Le citez cu deferență, deși formula critică a lui Al. Cistelecan, abuziv empatică, mi-e în continuare străină. Gabriel Liiceanu, însă, o găsește remarcabilă. (În Măștile lui M.I. îl felicită chiar pe Ivănescu pentru norocul de a fi avut un exeget atât de subtil. Probabil din pricini stilistice, căci, ce-i drept e drept, Cistelecan scrie cu farmec.) Acestea fiind, cât de cât, stabilite, amân cu o săptămână discuția asupra studiului introductiv semnat de Gabriel Liiceanu însuși în deschiderea Celor mai
Studii introductive (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4622_a_5947]
-
Am în față un volum de aproape patru sute de pagini, închinat receptării operei lui Mateiu Caragiale, purtînd semnătura lui Barbu Cioculescu. E, indiscutabil, o piatră dintre cele mai impozante din cîte alcătuiesc postamentul gloriei mateine, relevînd, după cum mărturisește cu franchețe exegetul, ,o amănunțită studiere a tuturor izvoarelor critice, acțiune cu mult mai dificilă decît la o primă evaluare, în lipsa unei bibliografii pe care a trebuit singur să o edificăm printr-o răbdătoare despuiere de texte pe o mare întindere risipite - și
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
conu Rache se vădesc deopotrivă exponenții unui strat social care se menține fără efortul ignobil al ,angajării" lucrative: ,Vacanța tuturor este deplină, în caz contrar ei n-ar mai răspunde statutului nescris, de crai". Două caracteristici ale acestor eroi discerne exegetul. Mai întîi o libertate grefată pe alura lor de nonrealitate fantomală: ,personaje atît de Ťlibereť în privința programului de viață, fără a fi social declasate, literatura noastră nu mai cunoaște". în al doilea rînd, o condiționare de vîrstă care este bătrînețea
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
București, a fugit de capitală ca de o cloacă molipsitoare, pentru a alege tihna burgului săsesc de pe malul Cibinului, unde a avut prilejul de a-i cunoaște pe Noica, Aurel Cioran sau Antonie Plămădeală. După 1990 s-a numărat printre exegeții onești ai operei lui Noica, arătînd acea intuiție în judecată pe care n-o pot avea decît comentatorii înzestrați cu autonomie de gîndire, calitate rarisimă în breasla interpreților. Și cum de curînd am intrat în posesia volumului lui Dorin Popescu
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
exponenților ei, și cum filosofia e artă și nu știință, exigența stilului e condiția de supraviețuire a speculației conceptuale. Și Ion Dur nu are stil, textele sale nedepășind pragul comun al narațiunii abstracte. Dar sub unghiul ideilor, Ion Dur este exegetul onestității echilibrate și comentatorul intuițiilor fine. Cu precădere atrage analiza pe care o face imprecațiilor lui Goga la adresa lui Maiorescu (necrologul acid pe care poetul l-a scris în 1917), alături de distincțiile în marginea gazetăriei lui Sandu Tudor. Spre sfîrșitul volumului
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
în desfășurarea sa, ,marcînd transformările insesizabile traversate de discurs, pînă ce Ťobiectulť poeziei ajunge să se identifice cu subiectul poetic". Despre ce este vorba? în fond, nu despre altceva decît despre mai vechiul concept al ,poeziei pure", filtrat prin ceea ce exegetul numește ,realitatea textuală", excluzînd cu scrupulozitate alte ,operații poetice" în afară de ,autospecularitate, autoreflexivitate și autoreferențialitate". în bună măsură, ,noutatea" datează. Cultivînd anticipator idealul unui poem închis în sine, care nu comunică nici adevăruri, nici ,beția inimii", Poe năzuia spre the poem
O antologie a lui Marin Mincu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12581_a_13906]
-
încercat să se raporteze la tot ceea ce ne înconjoară: la realitățile lumii contemporane cu toate frământările ei, făcând-o în modul cel mai simplu și mai convingător. Aceste calități ale poetei, remarcabil Om al cetății, i-au determinat pe unii exegeți ai autoarei să vadă în lirica sa dimensiunea ontologică a demersului liric al creatorului contemporan de prim rang. Știam și am admirat cu câtă seninătate s-a despărțit prietena altui laureat al Premiului Nobel, Czesław Miłosz, de veacul în care
Ne-a părăsit Wisława Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/4903_a_6228]
-
comentariul se menține în stadiul de volută explicativă, continuându-se "munca de popularizare" începută în numărul, dedicat psihoistoriei, din Echinox (la care Ștefan Borbely este co-director). Al doilea eseu e o veritabilă vivisecție critică a lupului de stepă; pe măsură ce bisturiul exegetului înaintează, ies la iveală, pe rând, nu doar fundamentele nietzscheene ale textului ori calitățile de Berserkir ale lui Harry Haller, nu doar traseele onirico - inițiatice parcurse de personaj, ci și paradoxul ironic al metafizicii lui Hesse (firile esențiale care transmit
Lupus in Fabula by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16875_a_18200]
-
de bunele intenții inițiale" (s.n.), după care pune punct și semnează: Călin Căliman. Bunele intenții "inițiale" (sic!) - care nimbează discret coloanele cronicii - țin probabil de "teoria" misterioasă, însă asupra presupuselor intenții "ulterioare" și mai ales a unor eventuale intenții "finale", exegetul tace încurcat, ca și în privința celei de a doua jumătăți a tandemului scenaristic, pare-se tot atît de "binevenit" și la fel plasat "dincolo de orice discuție", ca pe vremuri scenariștii fostei nomenclaturi, abonați la onorariile cinematografice, sub alte egide decît
Falimentul cinematografiei buftene si sfîrsitul criticii cameleonice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17667_a_18992]
-
excelentul studiu al Ancăi Crivăț, care încheie ediția bilingvă, studiu din care ne putem face o imagine a ceea ce a însemnat în secolul XII-lea apariția volumului. Lapidar vorbind, tratatul e învăluit în ambiguitate, începînd cu identitatea autorului, asupra căruia exegeții nu cad de acord în privința persoanei biografice. E vorba de Andreas, capelanul contesei Marie de Champagne, fiica lui Ludovic al VII-lea, sau de alt dregător al vremii? Nici măcar rangul preoțesc de capelan, cu sensul de cleric aflat în slujba
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
iulie 1953, nimănui altcuiva decît lui Traian Săvulescu, președintele Academiei R.P.R., om fără convingeri și preocupări religioase, poate chiar liber cugetător. Gestul lui Galaction e o nevoie de a se spovedi, mărturisindu-se. Dar cui? Lui Traian Săvulescu în locul unui exeget biblic? Ce folos putea avea o asemenea automărturisire patetică? Firește, nici una, dacă nu cumva voia, prin acest memoriu, să probeze că e activ ca academician. Și a avut grijă să transcrie textul - să-i spun memoriul? - în jurnal și am
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
de ascensiune, cu reveniri, cu repetări, cu reconsiderări. Și, din toate acestea, mă străduiesc azi să tai, pentru dvs., poteca de munte, proprie să te conducă sus, pe vîrful fericit, încununat cu slava Taborului)". Și urmează relatarea, cu referire la exegeți cunoscuți și cu aprecieri personale ca aceea că "diftonul Luca" scriindu-și amintirile proprii, devenite Evanghelie, nu avea cunoștință de epistolele lui Pavel, îi releva unele contradicții ale acestui text-mărturisire, notează, nu fără surprindere, că știința exegetică biblică a întîrziat
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
unele și altele, dus cu ură și fără de cruțare - oamenii în exclusivitate fiind cei ce se bucură de privilegiul mișcării. Tot astfel, zîmbesc cînd aud vorbindu-se despre războiul cărților în rafturi". Pe linia acelei firi "participative", fidele "valorilor existenței", exegetul nu pregetă a se manifesta ca un impresionist (imaginea se îmbată de imagine), dar nu ca unul divagant, ci sintetic. Departe de-a se disocia penitent, fulgurantele însemnări se adună în mici, dar sugestive tablouri de grup: "Poate că mai
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
seria fiind reluată abia în 1952 (nu fără o critică la adresa prefeței, taxata de Petru Dumitriu drept o "poticnire", prea puțin politizate, necorespunzătoare cerințelor, în acel moment exacerbate, ale politrucilor culturali) și terminată abia după încă patru decenii. Cel dintîi exeget care a apelat la procedeul asimilării "proletare" a poetului a fost însuși Călinescu, care a pus accentul, "în demonstrația să destul de servila", pe "egalitatea funciară" dintre muncitorul manual și cel intelectual, ambii stigmatizați de mizerie: "Afară de rări cazuri, cărturarul a
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
meschina, "adaptată" într-un chip rudimentar propagandei curente. Nu poetul este înălțat pe firmamentul gloriei, ci ideologia se celebrează pe șine, nedîndu-se în lături a-l înjosi. Eminescu e pus a certifică "transcendență" găunoasa a marxism-leninism-stalinismului. Sau, după cum ne arata exegetul actual: În linii mari, putem spune că ăla aniversara, situația operei eminesciene în cultura română se află între necesitate și optimism exegetic, după cum rezultă din două titluri de articole publicate în nr. 2 pe anul 1949 al revistei Flacăra. Necesitatea
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
față o lucrare enciclopedica realizată cu o năzărire a unei asemenea lucrări. Singura observație care se poate face este aceea că autorii dicționarului s-au dovedit a fi mai exigenți cu literatura trecutului decât cu aceea contemporană. Că atâția alți exegeți (să nu uităm că G. Călinescu însuși a rezervat un spațiu nejustificat de mare unor contemporani ai săi în Istoria literaturii române de la origini până în prezent), si ei și-au temperat spiritul critic atunci când au luat în considerare literatura ultimelor
BIBLIOTECA IDEALă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17674_a_18999]
-
evrei de limbă germană precum Paul Celan sau Rose Auslander, iar obiectul cercetărilor lui Mircea A. Diaconu îl reprezintă exclusiv nucleul dur al „noii” literaturi române din Bucovina de după Marea Unire, pe care, după marea Istorie... a lui G. Călinescu, exegeții autohtoni l-au cam ocolit. Într-un anume sens, studiile grupate în volumul de față fac un bun pandant cu investigațiile comparatiste ale lui Andrei Corbea-Hoișie despre Paul Celan și „meridianul” său centraleuropean... Faptul că Mircea A. Diaconu și-a
Trăiriștii bucovineni by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4693_a_6018]
-
lectura literală a unor cărți care par extrem de opace, de ermetice, dacă le privim din interiorul fenomenului literar. Îndată ce ieșim din cercul deja strîmt al literaturii, ca tărîm al esteticului, lucrurile se schimbă radical, multe texte inanalizabile cad la picioarele exegetului dezlănțuit. Cam aceasta ar fi lecția pe care o aflăm din cartea Simonei Popescu: dacă poeții coboară în stradă, în realitate, sau în suprarealitate, criticii ar trebui să-i urmeze... Simona Popescu, Salvarea speciei. Despre realism și Gellu Naum, Editura
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
stoică la morala din Banchetul. Le apropie, dînd unitate cărții, două idei pe care se construiesc studiile lui Petru Creția: școala și frumosul. "Să joci frumos rolul primit", atît poți face, spune Epictet în Encheiridion. La capătul celălalt al ocolului, exegetul Banchetului notează: " Banchetul nu este ultimul cuvînt al lui Platon despre iubire. Peste mulți ani avea să scrie Phaidros, în care multe dintre nedumeririle pe care le poate deștepta Banchetul capătă alt răspuns. (") Nici o înțelegere mai adîncă a Banchetului nu
Despre alegerile bune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12626_a_13951]
-
hélas, Titu Maiorescu și Lucian Blaga. În final, cuvîntul lui Aragon, să zicem: ,atunci schimb cărțile etalate sub ochii voștri, pentru că vă știu refractari pentru totdeauna poeților". Sînt, știți bine, și ,sceptici" din ăștia. Ce le spuneți? Există cu adevărat exegeți ,sceptici" față de poezia pentru care nu au ,organ". Aidoma unor daltoniști care s-ar ocupa de pictură ori a unor inși fără auz muzical care s-ar ocupa de muzică. Unii teoreticieni literari plini de morgă se recrutează din această
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
și comentat circa o sută de alte inedite (fotocopii sau originale). Sunt în posesia a peste 40 de xeroxuri din scrisorile lui Dumézil către Eliade. Ele mi-au fost dăruite de destinatar fie direct, fie prin intermediul celui mai de seamă exeget eliadist, Profesorul Mac Linscott Ricketts 2. Primele epistole ale lui Dumézil către Eliade (datate 1952) au apărut în Manuscriptum, nr. 2 (1988), pp. 178- 182. Le-am reimprimat în volumul I din Mircea Eliade și corespondenții săi, Ed. Minerva, 1993
Scrisori inedite - Georges Dumézil către Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/5756_a_7081]
-
dat în gînd această culme de nenoroc: să nemerești două bilete de loterie cum le-a nemerit domnul Lefter din poveste. Lui Caragiale îi plăcea să imagineze cazuri unde hazardul seamănă a voință răutăcioasă, cînd fatalitatea capătă fizionomie perfidă". Toți exegeții au citit în acest spirit nuvela, fără a schița o cît de vagă nedumerire, ci doar unele supoziții privind izvorul confuziei fatale: transcrierea inversată a celor două numere în carnetul căpitanului Pandele, de la care Lefter Popescu împrumutase banii pentru cumpărarea
Caragiale „obscur“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7153_a_8478]