2,392 matches
-
construcție intelectuală, Eminescu nu mai poate fi decât exasperant de învechit"... "Ipochimenilor de la "Dilema"" nu le acordă o atenție specială, decât doar aceasta sintagmă. Impulsul polemic nu lipsește nici din a doua secțiune, Eminescologie, care începe chiar cu Polemica unei exegeze și continuă cu alte luări de poziție, cu reacții pro și contra într-un permanent neastâmpăr ideatic. "Pagini literare" (Câmpina), nr. 11, ianuarie 2002 Gheorghe LUPU "Controverse eminesciene" Consecvent credinței sale întru Eminescu, criticul și eseistul Theodor Codreanu selectează, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
că este o performanță, rezultat al dificultăților de comentare a unor texte de o simplitate care îi pune în gardă pe exegeți, făcându-i mai circumspecți decât ar trebui, de drept, să fie. Surprinzător mi se pare și faptul că exegezele depășesc, sub aspectul numărului de pagini, cu mult obiectul lor. Acesta, precum se cunoaște, are dimensiuni pe care le putem caracteriza drept mai puțin decât reduse. Însă cel dintâi corpolent tom din Dosarul Bacovia, alcătuit, câțiva ani în urmă, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Însă cel dintâi corpolent tom din Dosarul Bacovia, alcătuit, câțiva ani în urmă, de Constantin Călin, pare a fi întrecut doar de recentul volum Complexul bacovian (Iași, Editura Junimea, 2002, 564 p.) datorat lui Theodor Codreanu. Mai mult încă: aceste exegeze aparțin criticii de tip universitar, visceral ostilă boemei de tip bacovian. S-ar zice că masivele tomuri academice trădează, la rându-le, un neștirbit complex, cel al inaderenței ascunse îndărătul discursului prelungit. În realitate, în ambele cazuri, este vorba de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu a creatorului) de istorie, care a fost scriitorul în discuție, opinie care a fost avansată și de Daniel Dimitriu. Se așază astfel baza a ceea ce Theodor Codreanu va numi "complexul Bacovia", apărut ca urmare a unui narcisism fundamental. În exegeza bacoviană, propunerea este nouă mai ales prin caracterul ei tranșant și dovedește capacitatea lui Bacovia de a provoca mereu alte perspective critice. Căutând să aflăm însă mai îndeaproape cum este definit "complexul Bacovia", citim următoarele: ""complexul Bacovia" este tocmai drama
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
evoluția spre "decadență" (fără nimic peiorativ) a "pesimismului" eminescian, atunci, la fel ca poezia eminesciană, opera lui Bacovia este intraductibilă. În Complexul bacovian, Theodor Codreanu ne oferă nu numai un Bacovia de gradul II, pentru că epuizează descrierea biografică a întregii exegeze dedicate "poetului Plumbului", ci și o vastă lucrare științifică de severă formulă universitară care se angajează și în descrierea universului ficțional, realizată cu lungi ocoluri și intertextualizări fericite cu tot parcursul literaturii române, de la Neagoe Basarab, Miron Costin și Cantemir
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mare deși, evident, e un autor extrem de concentrat ca și Ion Barbu și, spre deosebire de Arghezi și Blaga, analitic, s-ar putea integra într-un cerc mult mai mic. Acum, la începutul mileniului al III-lea, vedem că, după ce multă vreme exegeza bacoviană a rămas săracă, poetul plumbului are cea mai aplicată monografie, cel mai avizat, nuanțat și exhaustiv comentariu critic, spre deosebire de poeții congeneri în genialitate, de mai sus, care au rămas la nivelul de comprehensiune și analiză al unor monografii parțiale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
roman, prin apariția unor nuclee epice și, mai ales, prin aceeași infiltrare a efectelor ironice. "Viața Românească", nr. 8-9, august-septembrie 2003 Mircea DINUTZ O carte de referință "Complexul Bacovia" E uimitoare, dar temeinic motivată, amploarea pe care a luat-o exegeza bacoviană a ultimului deceniu. Opt volume și câteva sute de articole. Între aceste contribuții (unele esențiale), se detașează cea a lui Constantin Călin, cel mai autorizat biograf al lui Bacovia (1999), exemplara bibliografie a Marilenei Donea (2001) și, bineînțeles, studiul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
oglinzii", corespunde pe deplin unei profunde crize a omului european ce s-a văzut părăsit într-o lume vidată de sacralitate, captiv într-un univers a cărui esență o poate pătrunde doar printr-o frontală confruntare cu moartea. Numai sprijinind exegeza pe complexele de profunzime mai avem șanse de a spune ceva consistent despre Bacovia" (p. 306), motivează criticul. Urmează o demonstrație pe măsura obiectivelor și ambițiilor mărturisite. Cartea de față se structurează în cinci părți care se susțin reciproc, fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
face observații pertinente legate de ritm, rimă obsesivă, repetiție obsesivă și diferență, metaforă și muzica bacoviană, explicând mecanismul de seducție al textului, anulând câteva prejudecăți, locuri comune, adevăruri trunchiate ce nu-și mai găsesc locul în stadiul de acum al exegezei. Spre deosebire de alți cercetători, crede că repetițiile care abundă în texte nu au intenția muzical-simbolistă, cât, mai degrabă, reflectă structura cronotopului bacovian, în care spațiul e circular-închis, iar timpul e repetare oarbă, lipsită de finalitate (pag. 346). Mai observă că, după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
despre poet pare exiguu". Subsolul cărții, abundent, delicios, conține 1249 (o mie două sute patruzeci și nouă!) de note și trimiteri. Multe dintre acestea sunt microstudii în cadrul monografiei despre Bacovia. Chiar în primele pagini ale volumului, Theodor Codreanu își anunță obiectivul exegezei sale: să-l găsească pe ascunsul Bacovia, care și-a, pus o mască a Cenușăresei: "Bacovia a fost întruchiparea ideală, în variantă masculină și literară, a mitului Cenușăresei". Cititorul, alături de autor, pornește în căutarea ascunsului Bacovia. Numai că Th. Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
accentului pe momentul receptării, prin care, crede el, se ignoră complexitatea stilului, autorul total, ceea ce nu e chiar așa, recunoaște la un moment dat el însuși când apreciază: "Legenda superiorității artistului trebuie părăsită. Nu se poate închipui un Eminescu fără exegeză". Persistă un elogiu al lecturii comprehensive în care dominanta este, ca la E. Lovinescu, moralitatea. Și mai e critica formă a iubirii. Eminescologul Theodor Codreanu, cu chipul lui Lamparia, purcede și în aceste "fragmente" la exerciții stăruitoare în materie. Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
definește romanic, ca toate celelalte țări românești, pentru că se trage de la Râm, nu din altă parte. "Argeș", nr. 22, iulie 2003 Mircea DINUTZ "Basarabia sau drama sfâșierii" Mult timp m-am minunat de ce Theodor Codreanu, cărturar cu incontestabile merite în exegeza eminesciană, o prezență intelectuală pregnantă în viața Moldovei (în toată cuprinderea ei spirituală), comentator avizat de poezie, proză, critică din perspectivă estetică, filozofică și ontologică, cu un ferm simț al valorii și "un nealterat sentiment al identității culturale românești" (Mihai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fisuri. "Limba Română", nr. 7-8, iulie-august 2004 CARAGIALE ABISAL, TIMIȘOARA, EDITURA AUGUSTA, 2003; EDITURA MUZEULUI NAȚIONAL AL LITERATURII ROMÂNE, EDIȚIE REVĂZUTĂ ȘI ADĂUGITĂ, BUCUREȘTI, 2014 Constantin TRANDAFIR Triumviratul: Eminescu, Caragiale, Bacovia După patru cărți consacrate lui Eminescu și o masivă exegeză bacoviană (Complexul Bacovia), harnicul și eruditul critic și istoric literar Theodor Codreanu publică acum volumul Caragiale abisal (Editura Augusta, Timișoara, 2003). Un "triumvirat", zice autorul; adică îi unește ceva anume pe cei trei mari scriitori atât de diferiți, potrivit principiului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dragostei filiale. Fără a minimaliza valoarea studiilor ce s-au tipărit cu bună intenție în România despre literatura din Basarabia, am certitudinea că monografia lui Theodor Codreanu și articolul despre Gr. Vieru semnat de Alex. Ștefănescu sunt cele mai bune exegeze din câte s-au scris în dreapta Prutului despre un autor basarabean. Receptarea poeziei din Basarabia "fără prejudecăți estetice și calcule politice" este un semn de bun augur prin aceste comentarii și denotă reașezarea lucrurilor pe alte temeiuri decât graba și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Toate trei se regăsesc, în proporții diferite, și în Duminica Mare a lui Grigore Vieru, cercetare devenită obiect al eseului de față. Simbolul Grigore Vieru este mai puternic decât poetul Grigore Vieru. Acesta pare să fie tâlcul adânc al amplei exegeze. Enunțul aforistic de mai sus conține numai aparent un paradox. Grigore Vieru este perceput de către prețuitorii săi, înainte de toate, ca un simbol curat al românismului în ținuturile din stânga Prutului și mai apoi ca purtător al lirei. Notorietatea poetului s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
filosofiei istoriei și a cauzalității obiective ce determină destinul tragic al popoarelor. Theodor Codreanu nu este adeptul dogmatic al unei singure metode critice. El a fost de la început conștient de posibilele riscuri, căci a absolutiza o metodă echivalează cu moartea exegezei adevărate. Ca atare, hermeneutul transparent în sens maiorescian convoacă la ospățul evaluativ autorități incontestabile, fie din domeniul criticii și istoriei literare, fie din domenii conexe ori complementare, pe de o parte, pentru a folosi și topi ideile în demonstrație, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Argument. În peste 110 pagini, Theodor Codreanu judecă modul în care s-au reflectat poetul și omul Grigore Vieru în oglinzile criticii din fosta Uniune Sovietică, în studiile monografice ale lui Mihai Cimpoi, în cercetările altor exegeți basarabeni precum și în exegeza din România, pentru a-și încheia considerațiile analizând aplicat două monografii semnate de Stelian Gruia și Fănuș Băileșteanu. Judecățile critice asupra poetului sunt de mult polarizate, mergând de la epitetul encomiastic până la negarea grobiană. Theodor Codreanu înregistrează toate opiniile, chit că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Theodor Codreanu îl apără pe Grigore Vieru în orice circumstanță și în dubla sa ipostază, de poet și de simbol al românismului și îl disculpă de toate slăbiciunile și de toate greșelile, câte va fi înfăptuit. Au poziții privilegiate în exegeză: arheu/arheic/arhietate/arheal, arhetipal și vierean-viereană, adjectivul din urmă, ușor rebarbativ, fiind folosit exclusiv de Theodor Codreanu 8. A rezuma o carte înseamnă a o trăda în literă (sută în sută) și, uneori, și în spirit. Dar cum altă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ar putea traduce prin râvnita schimbare de imagine. Împovărat de clișeistica didactică, iscând un halou admirativ, împins frecvent într-un festivism găunos ori, dimpotrivă, supus voinței agresive de contestare, Poetul național, rămas "măsura noastră" (cum zicea Noica), se oferă generos exegezei. Criticul român trebuie să ajungă, așadar, la Eminescu reinventând etalonul prin lecturi proaspete, coborând în text. Iar controversa pare a fi "cea mai bună naftalină" (Gh. Grigurcu) pentru a-l păstra în actualitate. Nimeni dintre criticii serioși n-a cerut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
alături de marii romancieri și prozatori contemporani, pentru că oricât am sublinia singularitatea unei opere, ea nu poate fi un caz izolat, abstras din determinismul creativității, dintr-o perioadă istorică. Dedicat istoriei, autorul nu se poate abstrage propriei istorii. Apariția acestei importante exegeze, cu pronunțat și aplicat caracter analitic, ar putea fi un bun prilej pentru reeditarea întregii opere diaconesciene. Cu atât mai mult cu cât "integrala" diaconesciană a fost deja prefațată de o foarte temeinică monografie critică. "Argeș", nr. 10, octombrie 2005
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aplicat caracter analitic, ar putea fi un bun prilej pentru reeditarea întregii opere diaconesciene. Cu atât mai mult cu cât "integrala" diaconesciană a fost deja prefațată de o foarte temeinică monografie critică. "Argeș", nr. 10, octombrie 2005 Emil VASILESCU O exegeză de referință O monografie de o complexitate rar întâlnită a publicat de curând criticul și istoricul literar Theodor Codreanu, având ca subiect opera lui Mihail Diaconescu. Profesorul vasluian are în urma sa o bogată listă de lucrări proprii, deopotrivă romane (Marele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Diaconescu primește prin monografia lui Theodor Codreanu o nouă confirmare a valorii și complexității acesteia, asociată cu o amplă fișă biografică, bibliografie și o iconografie extrem de bogată, încât orice altă cercetare ulterioară va trebui să se poziționeze față de această pătrunzătoare exegeză. "Biblioteca", nr. 11, noiembrie 2005 Gheorghe BULUȚĂ Orizonturi. O monografie monumentală Nu sunt numeroși scriitorii care au parte de monografii din timpul vieții, dar Mihail Diaconescu (n. 8 noiembrie 1937) este o excepție, de vreme ce a apărut a treia lucrare cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1999 și Antologie de literatură dacoromană. Texte comentate, 2003). Componenta analitică a volumului se încheie cu un text conclusiv, intitulat Steaua la apogeu, urmată de o Bibliografie structurată și ea în mai multe secțiuni: Volume publicate de Mihail Diaconescu, Bibliografia exegezelor asupra creației lui Mihail Diaconescu (în volume, de la dicționare și istorii literare până la volume de critică literară și monografii, în publicații periodice și pe Internet). Titlurile enumerate în această bibliografie acoperă numai ele 110 pagini din volum. Ultima parte a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
temeinice) nu va putea accede spre inima creației eminesciene. Se arată încântat de cartea lui Edgar Papu (Poezia lui Eminescu), notând cu satisfacție că autorul Luceafărului "începe să fie văzut în adevăratele lui dimensiuni". Tot așa, va întâmpina cu prețuire exegeza lui Ion Negoițescu, dar și cu rezerve. Eminescu, scrie tânărul Theodor Codreanu, e "produsul dorului nemărginit". Nemulțumit de stadiul cercetărilor despre Eminescu (la acea oră), cu excepțiile mai sus arătate, ia o decizie irevocabilă: Într-o zi va trebui să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Codreanu discută, așadar, nu derapajele de la aprecierile asupra unuia sau altuia dintre scriitorii ce figurează în Istorie. Derapaje adaug eu ce surprind prin aprecierea sau desconsiderarea operei vreunui scriitor în raport cu calificarea pe care i-o dăduseră, de-a lungul anilor, exegezele tradiționale. Nu. La Nicolae Manolescu nu se întâmplă, ca în istoria lui I. Negoițescu, bunăoară, care demonstra cum Conachi are o operă mai consistentă din punct de vedere estetic decât a lui lenăchiță Văcărescu, să zicem. La Nicolae Manolescu, pur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]