14,462 matches
-
că mare scofală au făcut! Când au venit rușii, le-au împușcat porcii în coteț. Fetele abia au scăpat de batjocură, ascunse care într-un bordei din grădină, care în păpușoi. Cum au ajuns comuniștii la putere, l-au și expediat pe Gicu la canal, ca fost legionar. Pe fete le-au dat afară de la școală. Casele pe care le moșteniseră în Bârlad le-au naționalizat pe toate, au băgat țigani în ele, să le pună la pământ. Și copiii ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tocmai la mătușile Mizi și Clemanza, refugiate de frica rușilor în Ardeal. Odată întoarsă în sat cu burta dezumflată, taica popa a făcut acte și a adoptat el bastardul, iar pe ea, fiica denaturată, cicloapă și cu naturelul iubăreț, au expediat-o la București. Acolo l-a cunoscut pe Victor ospătaru’, mare proprietar de cocioabă din paiantă pe Muzicuței nr. 2. Pe ăsta l-a ținut împărătește toată viața, cu perdele apretate și chiftele în sos, rotunde ca niște buci. Bene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și Compasiune, între fomist și anorexic, domnește Echilibrul! Calea regală! Cumpătarea! Nu? Parcă și mister Aristotel a spus că orice virtute, este opțiunea de mijloc dintre două vicii. Temperanță, toleranță, moderație plus disciplină! Modus in rebus! Mă rog, în fine..., expedie Avocatul problema, rememorând fugar ultima lor beție crâncenă, bine măcar că am avut atâtea parale câte ne-au trebuit, pentru deschidere. Chiaburul de nea Petrică nu ne mai dă nimic pe datorie, luna asta. M-hmm... Toată speranța e la Vierme. La
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
zise Iuga ironic. ― Se poate, coane Miroane? se indignă colonelul. Dar cum îți închipui? Eu vă spun aci, dumneavoastră, ca unor frați de suferință! Cu țăranii însă fac miliție în toată regula! Se poate? Mai liniștit era Platamonu. Fata o expediase la Pitești mai de multișor, iar el cu nevasta și feciorul n-aveau de ce să se teamă. Ei stau pe loc, orice s-ar întîmpla, și nici n-ar avea unde să meargă, toată averea lor fiind vârâtă în cele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prea mult timp, că sufletele lor nu-și pot găsi odihna, că se chinuiesc și chinuiesc pe cei vii dimprejur, în primul rând pe el, care de aceea suferă atât de mult și e copleșit de mustrările conștiinței. Când a expediat ieri la Costești telegrama lui Gogu Ionescu, anunțîndu-i moartea Nadinei, nu s-a gândit la înmormîntare, precum nu s-a gândit la nimic material... De-abia aseară, după ce a văzut cadavrele, și-a zis că cel puțin Gogu cu Eugenia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apăruse încă din acea vreme, că nu o voi putea păstra și că ar fi trebuit să ne despărțim de atunci, pentru că mai târziu avea să fie mult mai rău. De câte ori o vedeam mai plictisită, mai fără chef, de câte ori mă expedia când ajungeam, seara, la poarta casei ei, aveam sentimentul că totul s-a terminat, că ea și-a găsit alt prieten, că vrea să scape de mine. Dar ea revenea mereu, în ciuda purtării mele de multe ori violente (nu vorbeam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de purtarea mea. De vreo două ori m-a invitat pe la ea și s-a purtat nespus de scârbos. M-a primit cu geamurile deschise în toiul iernii, trebăluind cu tulpanul pe cap. Mi-a vorbit ironic și m-a expediat după nici o jumătate de oră, deși o oră făceam numai pe drum până la ea. Mi-a dat să mănânc cozonac acru, cred că turnase dinadins zeamă de lămâie în aluat. Era clar că mi-o plătea, că-și bătea joc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
țara, nu puteau găsi un mijloc mai sigur decât să le trimită prin chiar organul partidului. Pantelimon clătină din cap. - Bine, dar acum, o dată descoperiți, nu mai au nici o șansă. Exemplarele vor fi controlate, unul câte unul, înainte de a fi expediate. - Nu poți controla, în fiecare noapte, zeci de mii de exemplare. Ai paraliza circulația ziarului... În plus, exemplarele apocrife apar neregulat, uneori două, trei zile în șir, apoi deloc, o săptămână întreagă... Tăcu brusc, își frecă nervos mâinile, apoi spuse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
s-ar putea. E o simplă ipoteză. Dar se mai pot face și altele. - Bunăoară? întrebă Ghibercea. - Am să vi le spun mai târziu, după ce voi mai afla amănunte. Deocamdată aș vrea să știu dacă asemenea exemplare apocrife au fost expediate peste frontiere. Mai precis, dacă ele se află cumva în colecțiile bibliotecilor centrale sau în redacțiile ziarelor comuniste din Europa, sau chiar în lumea întreagă, peste tot unde se expediază Scânteia. Credeți că e posibil să avem, în timp util
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aș vrea să știu dacă asemenea exemplare apocrife au fost expediate peste frontiere. Mai precis, dacă ele se află cumva în colecțiile bibliotecilor centrale sau în redacțiile ziarelor comuniste din Europa, sau chiar în lumea întreagă, peste tot unde se expediază Scânteia. Credeți că e posibil să avem, în timp util, informații precise? - E posibil, răspunse Ghibercea. Dar dacă au fost cumva trimise, e greu de crezut că au fost păstrate în colecție. Văzând că sunt datate 1966, s-a putut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a format nici măcar un singur cuvânt, ca să nu mai vorbim de mesagii... Pantazi începu să soarbă, gânditor, din cafeaua proaspătă pe care i-o adusese vecinul. - Firește, este o simplă ipoteză. Dar pentru că știm acum că edițiile apocrife au fost expediate peste hotare - în Mexico, în Italia și sigur în alte părți - că deci este vorba de o acțiune internațională, nu trebuie să calculăm pe baza fazelor lunii de la noi, din România. Trebuie ținut seama de calendarul lunar din alte țări
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
după rapoartele făcute în primele săptămâni, la spital. Lucrul se obișnuiește, și nu puteam refuza. Evident, n-am comunicat tot. În ceea ce privește materialele mai recente, printre altele, fotocopiile caietului dumitale de însemnări și copiile benzilor de magnetofon, toate acestea au fost expediate la Paris. Le studiază acum Bernard și colaboratorii lui, iar mai târziu vor fi depuse la unul din laboratoarele Fundației Rockefeller... Dar văd că nu mai asculți, adăugă ridicîndu-se din fotoliu. Ești obosit. O să afli restul data viitoare. Restul i
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
istorie a psihologiei medicale. După ocuparea Franței, rămăsese multă vreme fără vești, deși, până în decembrie 1942, continuă să primească, la fiecare trei luni, un cec, direct de la Fundația Rockefeller. La începutul lui 1943 îi parveni o scrisoare a doctorului Bernard expediată din Portugalia. Îl anunța că îi va scrie curând "o lungă scrisoare, căci sunt multe de povestit". Dar nu primi nimic. De-abia după eliberarea Franței, adresîndu-se unuia din asistenți, află că profesorul Bernard murise într-un accident de avion
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu fac parte din nici o societate secretă. Unul din documentele depuse în safe rezumă viața pe care am început-o în primăvara lui 1938. Primele experiențe au fost descrise și analizate în rapoartele profesorilor Roman Stănciulescu și Gilbert Bernard și expediate de acesta din urmă unui laborator al Fundației Rockefeller. Dar ele nu privesc decât aspectele exterioare ale procesului de mutație, declanșat în aprilie 1939. Le menționez totuși pentru că validează în chip cât se poate de științific informațiile pe care le
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
degete, îl apropie de buze; cu mare grijă, foarte încet, începu să soarbă. - Prin intervenția doctorului Bernard, ați avut, vreo trei, patru ani, o bursă Rockefeller. Care era aria cercetării? - Materiale pentru o istorie a psihologiei medicale, răspunse. Le-am expediat, în 1945, colaboratorilor profesorului Bernard, la Paris... - Interesant, spuse, ridicîndu-și brusc privirile din pahar și scrutîndu-l îndelung. În noaptea aceea se întoarse acasă melancolic, oarecum preocupat. Nu era sigur că Monroe îi ghicise identitatea. Pe de altă parte, nu înțelegea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
jenează dacă stai prea mult printre prietenii lor, sunt atenți ce spui când deschizi gura, să nu-i faci de rușine... N-a existat copil mai drăguț cu Tudor, și totuși ! La policlinică aștepți ore întregi și, când intri, te expediază, deși abia la vârsta asta se ivesc bolile care trebuiesc tratate... în spital nici nu se mai uită la tine, pentru că așa au indicații, cunoștințele care înainte se înghesuiau să te sune, când aveau nevoie să apeleze cu ceva, acum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aci, să spui c-a sunat domnu Niki... Ivona se uită enigmatic, puțin teatral la ea, pe urmă bâjbâie după pachet, își aprinde o țigară. — N-a sunat Niki deloc ! Au sunat două prietene ale mele pe care le-am expediat, și un telefon pentru Niki, un domn, care nu s-a recomandat... Asta a fost tot... — Păi, da cum ? Da spuseși... — Dumneata ești o fire fără complicații, fără ascunzișuri... Doar ți-am spus că nu mai pleca și nu mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lucruri de genul ăsta. — Eu vorbeam de o răspundere colectivă. — George ar avea nevoie de șocuri electrice și de un transplant pe o parte din creier. — Nu-mi dau seama cum de se suportă singur. — Stella ar trebui să-l expedieze în Japonia. S-ar simți bine, acolo există o sumedenie de indivizi ca George. — Viața trebuie să fie un iad pentru el. — Un iad pentru George? Nici gând. El ne condamnă pe noi. Mă rog, suntem de condamnat pentru că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să zicem. În cele din urmă, scoase plicul. El mi-a dat să vă dau asta. Alex nu cunoștea scrisul lui Rozanov, nu-l mai văzuse de când acesta îi trimisese o scrisoare de mulțumire pentru cadoul de nuntă, foarte scump, expediat lui și Lindei. Dar, firește, nu era nevoie să i se spună cine era „el“. Nu rosti nici un cuvânt și strecură scrisoarea în poșetă. Își continuă drumul, alături de Ruby, amândouă cu fețele împietrite, ca două zeități în mers. Robin Osmore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era propriu-zis ură, nu-l putea urî pe John Robert, era nebunie. Rozanov îi răspunsese cu o ferocitate pe aceeași măsură. George încercase să-l vadă din nou, încercase să se scuze. Se întorsese în Anglia și începuse să-i expedieze o serie de scrisori extrem de lungi, unele indignate, altele abjecte, la care nu primise nici un răspuns. Se înțelege, nu povestise nimănui despre pelerinajul său coșmaresc. Totuși, în chip misterios, în Ennistone răzbise ideea că George McCaffrey îl urmase pe profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Anglia. (De la moartea lui Whit, preluase el răspunderea financiară a creșterii fetei.) Își exprima dorința ca Margot să o „preia“ pe fată în timpul vacanțelor. Pe atunci, Hattie avea doisprezece ani. La început, vacanțele au fost o treabă încâlcită, cu Hattie expediată în Franța sau în Germania, la familii străine, în urma aranjamentelor făcute de școală în concordanță cu dorințele lui John Robert, iar mai târziu s-a trezit livrată peste Atlantic, unde a trebuit să locuiască într-o cameră vecină cu apartamenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rară, care trecea însă neobservată întrucât prea puțină lume din Ennistone o cunoștea pe Pearl din vedere. Pearl fusese să-și viziteze mama adoptivă, care locuia în Kilburn și care-i scrisese, cerându-i bani. Ar fi putut să-i expedieze banii prin poștă, dar Pearl hotărâse să se ducă personal la bătrână, în mare parte pentru a-și etala bunăstarea și actualul ei mod de viață sofisticat. Mama adoptivă își făcuse un titlu de glorie din a nu se arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
închis, suspicios, ostil dar, de fapt, el o făcuse să fie astfel. Fetița nu vădea nici o scânteie de inteligență care ar fi putut să-i stârnească lui interesul. Îi angajase guvernante, menajere, și, când se făcuse ceva mai mare, o expediase într-un internat. Tocmai când Rozanov aranjase să o trimită la un colegiu universitar, Amy fugi cu prostănacul de Whit Meynell. După care, urmă o nouă fetiță. John Robert nu știa sigur când, exact, începuse să ia notă de existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
situația întregii table. Da, da, mi-ai mai spus. Orice act, cât de mic, poate schimba întreaga scenă, într-un mod pe care nici nu-l poți prevedea, și nu văd ce rău ar putea face o simplă scrisoare. Aș expedia-o eu, din Londra. Asta ar crea o atmosferă mai vagă, ar mai slăbi din intensitate, ar lăsa spațiu. Înțeleg ce vrei să spui. Dar orice pas aș face m-ar angaja și mi-e teamă să nu săvârșesc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Și vina, desigur, este a dumitale, fiu al unui tată destrăbălat și al unei mame fugite de la părinți, frate al unui individ corupt și malefic. Și când mă gândesc că ți-am încredințat... ceva atât de prețios... — Nu, nu mă expediați, vă rog lăsați-mă să rămân aici, lăsați-mă să mai încerc o dată, să știți că sunt așa cum ați gândit dumneavoastră despre mine, nu sunt ca George... Pleacă imediat din casa asta și din orașul ăsta... Vă rog, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]