1,998 matches
-
decis uciderea acestora, ordinul fiind dat, aparent, de guvernatorul Alexianu, prefectului de Golta, Modest Isopescu. Raportul Obkom descrie operațiunea ca pe ,,un act de represiune nemaiîntâlnit în istoria omenirii. Responsabilitatea, pusă pe seama românilor și germanilor. Documentul descrie metoda folosită pentru exterminarea evreilor. El menționează și dezbracarea evreilor înaintea execuției, confiscarea bunurilor de valoare și loviturile care cădeau asupra evreilor cu paturile puștilor sau bare de fier în timp ce aceștia se îndreptau goi spre coasta râpei...”grupuri de 15- 20 de oameni erau
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
mai mult de 54.000 de cetățeni sovietici în lagărul de lângă Bogdanovka”. Trecând peste faptul că avem de a face cu un document sovietic, avem confirmarea, și din surse românești, că la Bogdanovka a avut loc, într- adevar, o exterminare în masă. Mai mult decât atât, alte documente indică faptul că au fost implicați doar români, executanți fiind ucrainienii. De altfel, județul Golta iși câștigase și tristul renume de “regatul morții”, prefectul Isopescu și subprefectul Pădure devenind “celebrități” pentru duritatea
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
statul român este vinovat de moartea a 410.000 de evrei, în rândul cărora intră și 170.000 de evrei ucrainieni (care se găseau în Transnistria - n.n.), dintre toți aliații Germaniei naziste, România a avut cea mai mare “contribuție” la exterminarea poporului evreu. Deși a dat mai puțini evrei pe mâna criminalilor naziști decât a făcut-o vecina sa, Ungaria, România și-a folosit de bună voie armata, jandarmeria și celelalte forțe aflate sub controlul său, pentru a comite genocidul - nu
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
atenuantă, pe care numai istoricii evrei și români o pot cântări”. În lucrarea “Holocaust sub guvernarea Antonescu”, și Marcu Rozen încearcă o evaluare a numărului de pierderi de vieți omenești, pe care îl cifrează la 270.000. În opinia acestuia, exterminarea evreilor din unele teritorii și localități din România, în procesul general al Holocaustului din Europa, prezintă unele particularități. În majoritatea țărilor cotropite de naziști, precum și în cele aliate, autoritățile locale nou instalate au colaborat la identificarea evreilor și la încarcarea
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
România, în procesul general al Holocaustului din Europa, prezintă unele particularități. În majoritatea țărilor cotropite de naziști, precum și în cele aliate, autoritățile locale nou instalate au colaborat la identificarea evreilor și la încarcarea lor în trenuri destinate lagărelor germane de exterminare, din Polonia. Gazarea și arderea cadavrelor în aceste lagăre au fost executate, însă, numai de către naziștii germani. Din România, sub guvernare antonesciană, niciun tren cu evrei nu a plecat în lagărele de exterminare nazistă. În schimb, autoritățile române, din proprie
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
lor în trenuri destinate lagărelor germane de exterminare, din Polonia. Gazarea și arderea cadavrelor în aceste lagăre au fost executate, însă, numai de către naziștii germani. Din România, sub guvernare antonesciană, niciun tren cu evrei nu a plecat în lagărele de exterminare nazistă. În schimb, autoritățile române, din proprie inițiativă, au planificat, organizat și aplicat propriul program de curățire a terenului, respectiv de exterminare a evreilor. La ședința Consiliului de Miniștri, din 5 septembrie 1941, mareșalul Antonescu declara clar și fără echivoc
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
de către naziștii germani. Din România, sub guvernare antonesciană, niciun tren cu evrei nu a plecat în lagărele de exterminare nazistă. În schimb, autoritățile române, din proprie inițiativă, au planificat, organizat și aplicat propriul program de curățire a terenului, respectiv de exterminare a evreilor. La ședința Consiliului de Miniștri, din 5 septembrie 1941, mareșalul Antonescu declara clar și fără echivoc: “Să nu credeți că sunt un inconștient. Să nu credeți că atunci când am hotărât să deparazitez viața neamului românesc de toți evreii
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
să precizeze că nu-i anesteziau și pe evrei înainte de gazare. De fapt, unicul scop al imaginilor crude, prezentate limpede și repetat, este de potențator al demonstrației de până atunci privind nocivitatea „șobolanilor” evrei, care, iată, sunt și sadici - oare exterminarea lor ar fi un păcat? Montajul în acest cinematograf de propagandă prezintă un mecanism asemănător tipului de fals denumit în logică ignoratio elenchi, ignorarea temei. Se vorbește despre ceva și, pe nesimțite, prin varii procedee, manipulatorul duce în mod fraudulos
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Noile staruri culturale sunt scriitori ca Aurel Baranga, Alexandru Jar, Petru Dumitriu, dispuși să execute comenzi ideologice alături de consacrații „convertiți”, Mihail Sadoveanu și George Călinescu. Pe 25 mai 1949 se deschide șantierul Canalului Dunăre - Marea Neagră, de fapt un lagăr de exterminare pentru elementele „dușmănoase” și „nesănătoase”. Orașele se închid, nici unui locuitor nu i se permite să-și schimbe domiciliul dintr- un oraș în altul fără aprobare, după modelul sovietic, călătoria fiind permisă doar „pe linie de serviciu” sau din motive medicale
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pământul. Dușmanul principal nu era moșierul, ci așa- numitul chiabur, țăranul înstărit. Georgescu și Iliu con struiesc deci o realitate cu totul paralelă, un sat de operetă, al bunei lumini, în care chiaburul este o bestie incorigibilă, un neom menit exterminării. Când Dumitru, fiul de chiabur, interpretat convingător de Liviu Ciulei, vine la ședința de constituire a colectivei, „am venit și eu, să văd ce e, ca omu’”, protocomunista Maria se ridică și strigă : „Care om ? Tu ești om ? Ăștia nu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în anii în care Paulescu așternea pe hârtie aceste gânduri și opinii, că ceea ce el prefigura ca evoluție în „Tălmăcirea Apocalipsului” va deveni o crudă realitate la nici 10 ani după moartea sa? „Primul efect al reacției creștinilor va fi exterminarea evreilor. Al doilea efect va fi un război crâncen între creștini și națiile apostate, amăgite și ademenite de Francmasonerie și Marxism. Iar creștinii vor ieși și de data aceasta învingători. Cine are urechi de auzit să audă’. Viața personală nu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
viață, fondul genetic conținând apriori o imensitate de posibilități de exprimare genotipică și fenotipică în cadrul și numai în cadrul speciei. Pe acest fond (variabilitate și ereditate) operează selecția naturală care nu este nicidecum o luptă pentru supraviețuire așa cum o vedeau darwiniștii (exterminarea indivizilor care, prin variabilitate, au suferit modificări inutile sau dăunătoare) ci realizează o selecție a genotipurilor celor mai apte de a se adapta și reproduce, deci definește aptitudinea biologică de supraviețuire și capacitatea ridicată de reproducere (fertilitate și fecunditate). Prin
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
situații Paulescu, la vremea lui, recomandă o adevărată cruciadă dogmatică, în care clerul trebuia să insiste în predicile sale asupra pasajelor din Biblie greșit interpretate de sectanți. Disoluția națională era de altfel vizată și de comunismul sovietic. Experimentul bolșevic de exterminare a clerului în propria țară și transformarea bisericilor în locașuri de utilitate publică sau economică, cu toate că nu a fost reprodus în țara noastră în perioada comunistă, avea totuși să afecteze destul de serios sentimentul religios al poporului prin tot felul de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
toți un neam și odată discălecați suntŭ" (p. 9). Tot Miron Costin este întâiul formulator al tezei- contrafort a doctrinei originii pur latine a românității sub forma tezei risipirii dacilor (pe care cărturarii Școlii Ardelene o vor radicaliza în teza exterminării). "Și așa au purces [...] totŭ neamul dachilor în răsipă de pe acéste țări. Câtă țară au și rămas pre loc, prostime, țărani, toată o au scos-o Traian de pe acéste locuri" (Costin, 1965, p. 31). În Țara Românească, stolnicul Constantin Cantacuzino
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
acest demers imaginativ nu trebuie asimilat noțiunilor de ficțiune sau invenție, ci mai degrabă trebuie înțeles ca o forțare imaginativă a unor descoperiri istorice. În această cheie pot fi înțelese atât excesele latiniste ale Școlii Ardelene (romanitatea pură a românilor, exterminarea totală a dacilor), cât și replica dacistă (în cea mai autohtonistă formulă aceasta regăsindu-se în fanteziile pelasgice ale lui Nicolae Densusianu). Deși extreme, ambele poziții își au originea în constatări factuale suportate de investigații arheologice și lingvistice. Conștiința istorică
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în persoana lui Traian, care din simplu "colonizator" va fi elevat în conștiința istorică la rangul de părinte fondator al civilizației românești. Fundamentală în ideea originii pur latine a românilor (care constituie pecetea distinctivă a istoriografiei Școlii Ardelene) este teza exterminării totale a dacilor în urma războiului de cucerire câștigat de imperatorul Traian în anul 106 e.n. Micu o afirmă tranșant, nelăsând nicio șansă de supraviețuire dacilor: după cucerirea Sarmisegetuzei de către Traian, "acesta au fost sfârșitul lui Decheval și a ghetelor, că
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cucerirea Sarmisegetuzei de către Traian, "acesta au fost sfârșitul lui Decheval și a ghetelor, că așea să chema lăcuitorii Dachiei cei de atunci. În locul acestora am urmat noi, romanii (sic!)" (Micu, 1995, p. 35). Pentru a nu lăsa niciun dubiu, concluzia exterminării totale a dacilor este reiterată imediat: După ce romanii au supus șie toată Dachiia și pre ghete, lăcuitorii Dachiei, i-au sterpit", teritoriul cucerit rămând astfel o "țară pustiită" (p. 36). Teza exterminării dacilor va deveni marca înregistrată a Școlii Ardelene
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
35). Pentru a nu lăsa niciun dubiu, concluzia exterminării totale a dacilor este reiterată imediat: După ce romanii au supus șie toată Dachiia și pre ghete, lăcuitorii Dachiei, i-au sterpit", teritoriul cucerit rămând astfel o "țară pustiită" (p. 36). Teza exterminării dacilor va deveni marca înregistrată a Școlii Ardelene prin opera polemică a lui Petru Maior, Istoria pentru începutul Românilor în Dachia. Căderea Sarmisegetuzei nu a potolit setea de răzbunare a romanilor, care au continuat să îi vâneze pe învinșii lor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
răzbunare a romanilor, care au continuat să îi vâneze pe învinșii lor vrăjmași, "ca cu totul să concenească și să șteargă de pre fața pămîntului sămînța dăcească" (Maior, 1990, p. 14). Concluzia logică pe care o desprinde Maior din premisa exterminării dacilor este că "Dachia cu prilejul răsboiului Romanilor se deșertă cu totul de lăcuitori" (p. 14). Bărbații "ei în ei se omorîră", iar cei care nu se "fermecară" (otrăviră) după modelul rigăi lor Decebal, "cu mueri și cu prunci cu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nu se "fermecară" (otrăviră) după modelul rigăi lor Decebal, "cu mueri și cu prunci cu tot au fugit" (p. 15). Trebuie menționată în acest context și opinia separată emisă de Ion Budai-Deleanu în De Originibus Populorum Transylvaniae în răspărul tezei exterminării dacilor: "De altfel, dacii, care au rămas după acest război, în parte s-au supus, iar în parte au ales de bunăvoie exilul în locul sclaviei și s-au împrăștiat în regiunile învecinate" (Budai-Deleanu, 1991, p. 84). Totuși, această continuitate etnică
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în acest moment (1837) concepția lui Kogălniceanu continuă să împărtășească o serie de note comune cu consensul istoriografic stabilit de cărturarii ardeleni. Spre exemplu, în ciuda faptului că îi pozitivează pe daci, zugrăvindu-le un portret colectiv demn, Kogălniceanu reproduce teza exterminării totale a dacilor. După ce a răpus Sarmisegetuza, Traian și-a continuat expedițiile cu o armată de 300.000 de soldați, înaintând până dincolo de Siret, Prut, Nistru și Nipru, ajungând până la Bug și Don, cu scopul de a "subjuga sau ucide
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1835, p. xviii). Diferențele față de paradigma fixată de Școala Ardeleană, care era străină de ideea unificării politice a românimii, sunt marcante. Pe de altă parte, Aaron păstrează liniile de forță ale ideilor cărturarilor ardeleni referitoare la romanitatea pură, originea nobilă, exterminarea dacilor și continuitatea romană la Nord de Dunăre. De asemenea, Aaron preia de la dascălii săi ardeleni ideea istoriei ca instrument de luptă politică, pe care îl transformă într-un catalizator al conștiinței naționale. Istoria patriei este conceptualizată într-o triplă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aureliană, unitatea etnică a tuturor românilor, precum și unitatea geografică a spațiului românesc, toate acestea sunt înmănunchiate într-o singură frază care sintetizează, de fapt, chintesența paradigmei istoriografice a Școlii Ardelene. Ideea originii pur latine este justificată și fortificată prin teza exterminării dacilor, prin care aceștia sunt excluși din patrimoniul genetic al românilor, singura lor moștenire fiind cea legată de teritoriu. Și în această materie există un consens total: "Romanii [...] au stricat tot ce a găsit Dacic, spre a introduce Romanismul" (Aaron
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prin osebite provincii ale Italiei" (Albineț, 1845, p. VI). În acest chip, prin "stârpirea Dacilor învinși de Augustul Traean", Dacia rămâne "deșertată de lăcuitori" (Albineț, 1845, pp. XXI, VI). Pentru justificarea măsurilor extreme luate de romani împotriva dacilor, finalizate cu exterminarea acestora, sunt invocate motive psihologice, majoritatea orbitând în jurul dorinței de răzbunare. Albineț, de exemplu, afirmă că Traian nu putu uita cruzimile comise de daci în timpul războiului, această memorie a ororilor fiind cea care l-a determinat să trimită "armie în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
purității și constrângerile de ordin empiric caracterizează înțelegerea originilor în această perioadă. În cele ce urmează, vom urmări tranziția petrecută în discursul didactic aferent celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, de la latinism pur, prin revizuirea tezei exterminării dacilor, către asumarea și în cele din urmă integrarea parțială a dacilor în fondul genetic al poporului român. Corifeu al Școlii latiniste, A.T. Laurian (1862) [1859] rămâne fidel paradigmei istoriografice a Școlii Ardelene, centrată pe teza exterminării dacilor, a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]