5,918 matches
-
de-o zi pe alta am "cântărit" și m-am gândit, că mi-am pierdut timpul degeaba crezând că și tu m-ai iubit. De ti-oi veni cumva în minte, și ți s-o face dor de mine nu ezită, să mă mai cauți, dar nu acum, ci poate mâine. Oare a meritat efortul să-ți dau iubirea ție toată? nicicum! ramane-asa,pe mâine iar maine-nseamna...niciodată. Referință Bibliografica: Cauta-ma...mâine / Anișoara Gurău : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
CAUTA-MA...MAINE de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373961_a_375290]
-
să-i poarte cât mai curând sonetul?" Frumoasă, tăinuită în straie de solie, Durerea mea aleargă să-ți ducă bucurie... (Duminică și luni, 20--21 iulie 1958) *** Ce a ieșit? Judecă singur, cititorule! Sonettina CXXII - ovidiu oana-pârâu Ce-o face să ezite, azi, tremurânda pană? De ce nu'nfățișează din noapte gândul smuls Când o înmoi în sânge din neînchisa rană A spinului durerii, în pieptul meu pătruns? Din ea picură semne și,-n cap de rând, un nume Ce pentru mine'nseamnă
ASTA DA ÎNCHIPUIRE SAU CUM SE FACE? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373979_a_375308]
-
același timp străine, văzute de aproape. Oamenii nu mă mai cunosc, nici eu nu-i mai știu, recunosc vreo doi, totuși, mult îmbătrâniți, cu bărbi cărunte, cu guri știrbe, mă privesc și ei mai lung, neștiind de unde să mă ia, ezitând să mă salute sau nu. Un aer de vetustate emană și o seamă case, cu zugrăveala scorojită, cu bălăriile urcând până în dreptul ferestrelor, dincolo de care nu distingi nimic, de parcă ar fi găvanele unor cranii lipsite de strălucirea ochilor. Cele mai multe sunt
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA I) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374032_a_375361]
-
Bejan Publicat în: Ediția nr. 2114 din 14 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului În semiîntunericul biroului, Lucian revine și cu atenția. Întinde mâna după paharul de pe măsuța lipită de fotoliu. Își ia seama la faptul că acesta este gol, dar ezită să se ridice din poziția anterioară. Cu paharul în mână, bate tarabanda cu degetele celeilalte, pe brațul fotoliului. Este imperios necesar să găsească soluții la realitatea nou apărută. Și nu-i deloc simplu, dat fiind modul în care a ajuns
II de LIA BEJAN în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374118_a_375447]
-
atentă, constată, nu fără oarecare satisfacție, că îi scosese cineva ochii! Își reprimă impulsul de a pufni în râs, se uită în stânga și-n dreapta, observând că era singur și se pregăti să-l dea jos de pe perete. Dar apoi ezită. Își aminti de interogatoriul la care îl supuseseră doi funcționari zeloși, care îl vizitaseră cu o săptămână înainte. Încuiați cu el în propriul său birou său de director, îl chinuiseră timp de două ore cu o singură întrebare obsedantă: de unde
PORTRETUL FĂRĂ OCHI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375300_a_376629]
-
Te așteaptă ca să vii Când în lut încă tresare Frigul în trăiri târzii. Câte stele s-or mai duce Tot atâtea vor privi Cum voi vreți să faceți cruce Cu trăirea de copii. Nu mai stați la șezătoare, Așadar nu ezitați, Faceți viața sărbătoare, Pe Isus să-mbrățișați. Referință Bibliografică: Nu ați înțeles nimic... / Manuela Cerasela Jerlăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2233, Anul VII, 10 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Manuela Cerasela Jerlăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
NU AȚI ÎNȚELES NIMIC... de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375425_a_376754]
-
Pe vremuri, vacanțele noastre tipic românești se axau pe două destinații aparent opuse: muntele sau marea. Cale de mijloc nu exista iar dacă le voiam pe amândouă le vizitam separat, pe rând. Nu-mi imaginam că voi ajunge vreodată să ezit când voi fi rugată să fac distincția între cele două forme de relief, teoretic antagonice. Cum aș fi putut să confund două lucruri care, în mintea mea, se excludeau reciproc? Poate tocmai pentru a-mi dovedi că nu dă nici
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
Pe vremuri, vacanțele noastre tipic românești se axau pe două destinații aparent opuse: muntele sau marea. Cale de mijloc nu exista iar dacă le voiam pe amândouă le vizitam separat, pe rând. Nu-mi imaginam că voi ajunge vreodată să ezit când voi fi rugată să fac distincția între cele două forme de relief, teoretic antagonice. Cum aș fi putut să confund două lucruri care, în mintea mea, se excludeau reciproc? Poate tocmai pentru a-mi dovedi că nu dă nici
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
marginea cărții „Coșmar în Balcani”, de Anna M. Wittmann, după relatările sasului transilvănean Friedrich (Fred) Umbrich. Carte apărută în traducerea din limba engleză a Doamnei Tatiana Dragomir la editura Cartier, Chișinău 2015 „Coșmar în Balcani” este cartea pe care am ezitat s-o deschid, pentru că titlul îmi sugera din start trauma personajului principal. E cartea pe care apoi am citit-o dintr-o răsuflare, pentru că, în ciuda tragismului ei, e plină de episoade de ingeniozitate impetuoasă, care mi-au amintit cu duioșie
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
marginea cărții „Coșmar în Balcani”, de Anna M. Wittmann, după relatările sasului transilvănean Friedrich (Fred) Umbrich. Carte apărută în traducerea din limba engleză a Doamnei Tatiana Dragomir la editura Cartier, Chișinău 2015„Coșmar în Balcani” este cartea pe care am ezitat s-o deschid, pentru că titlul îmi sugera din start trauma personajului principal. E cartea pe care apoi am citit-o dintr-o răsuflare, pentru că, în ciuda tragismului ei, e plină de episoade de ingeniozitate impetuoasă, care mi-au amintit cu duioșie
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
mai clare decât erau la început, fiind necesar, mă gândesc eu, să extindem analiza asupra înregistrărilor chiar din momentul îmbarcării, idee îmbrățișată repede și de căpitan. CD-urile se află acolo, într-o cutie de carton, pe care Grosetto nu ezită să mi-o încredințeze. - Nu strică să arunci o privire, zice, la îmbarcare e forfotă mare, este posibil să ne fi scăpat ceva! - Da, admite și roșcatul Bllier, poate fi similar cu fundul dublu al geamantanelor, unde am dat peste
DRUMUL APELOR, 17 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375494_a_376823]
-
văzut discutând cu mine, altfel n-ar fi pățit așa ceva. Probabil avea legătură cu Ortiz sau cu Zimmer. Curând vor ajunge și la mine, dacă nu ajung, mai întâi, eu la ei. Telefonul zgârie liniștea din cabină, mă sperie, și ezit câteva clipe să răspund. Recunosc vocea lui Thomson și mă liniștesc. - Știu, mă întrerupe aproape brutal. Am văzut și când a venit și când a plecat! Ortiz are complici, trebuie să-i găsim imediat! Îi destăinui cele descoperite pe înregistrări
DRUMUL APELOR, 17 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375494_a_376823]
-
lăsând liber lobul urechii, și adunat pe creștet. Restul cobora în șuvițe împletite spre ceafă, unde întâlnea altele similare venind din partea opusă, toate legate laolaltă cu o panglică. Montura pietrei, ca și agrafa dindărăt păreau să fie din aur. Rămăsese ezitând câteva minute bune acolo, pe scări, îndărătul grilajului porții. De unde apăruse obiectul? Cine i-l strecurase în buzunar? Oare nu cumva din greșeală vreunul dintre foștii colegi?... Să fi fost o glumă? Dar cine să fi riscat să piardă un
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
ce am găsit pe scări înaintea intrării principale, mințise el. Trebuie să o fi pierdut cineva. Angela și Mary se aplecaseră cu atenție asupra obiectului. E frumoasă, observase numaidecât Mary. Oare ce reprezintă? Într-adevăr, e deosebit de fin lucrată, nu ezitase să adauge Angela, frecând ușor cu vârful unui deget relieful pietrei. Cred că reprezintă o zeitate din mitologia elină. E atât de veche? se mirase Mary. Nu, bineînțeles, zâmbise Angela. Chestiile astea erau la modă și cu un secol, două
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
Este timpul să vă obișnuiți. Priviți noile generații, copiii și tinerii născuți în perioada care a înregistrat începutul comprimării timpului și până în zilele noastre! Sunt deosebiți. Au capacități intelectuale peste media celor mai evoluați dintre părinții și bunicii lor... Nu ezitați să lecturați „Pornografia începutului de ev XXI - masca obosită a zeului NOM", înfățișată de doamna Magdalena Albu! Veți afla și veți înțelege de ce „Pornografia ne apare ca un veritabil fenomen de limitare a cunoașterii în sine”. Veți înțelege de ce autoarea
DIN VĂZDUHUL SEMNELOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372764_a_374093]
-
zile. Intervenția imediată de la locul accidentului, salvându-i piciorul accidentat. La revenirea din concediul medical vagonetarul Gligor Todor l-a căutat pe Matei să-i mulțumească pentru acel moment critic prin care trecuse. Aceasta era povestea gazdei, care fără să ezite i-a încredințat cheile apartamentului lui Matei. Zmeurica a rămas impresionată de această întâmplare din care Matei câștigase prietenia muncitorului, dar și aprecierea maistrului și a altor șefi de la mină. Dar fata nu s-a mulțumit doar cu această poveste
16 ZMEURICA; UN ACCIDENT DIN SUBTERAN de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373044_a_374373]
-
cafea bogată în caimac. - Bună ziua, domnule colonel (șefului venit în control totdeauna i se adresa cu domnule, nu cu tovarășe?) și bine ați mai venit pe la noi! ...Potrivind platoul la distanțe egale în fața lor, de fiecare dată pentru un moment ezita să se retragă, așteptând replica laudativă. - Sărut mâna doamnă! i-a răspuns colonelul cu privirea ațintită în ochii ei captivanți. Ce mai faceți că nu v-am văzut, ...uite că nici nu știu de când! - Păi dacă ne ocoliți și nu
MAI POFTIM PE LA NOI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371094_a_372423]
-
ghearele rădăcinilor în Asia, America Latină sau Africa... Întreaga perioadă a lungului exil al Regelui și Reginei a fost marcată de expansiunea ajunsă la paroxism a comunismului și atrocitățile făptuite umanității de dictatura moscovito-securisto-comunistă. „Ana”, scrie Alteța Sa Regală Principele, „nu a ezitat să spună «da» căsătoriei cu o țară interzisă, nici să-și lege pe vecie soarta de un pământ de neatins. Ea a acceptat soarta unei regine în așteptare, poate pe vecie sortită să privească de la distanță națiunea al cărei nume
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371085_a_372414]
-
să spună: “mușc din cuvinte / fără să ajung la sămânță / și-mi spun să tac / să nu plâng / când mă doare pământul / de atâta lumină”. Pentru această autoare, iubirea “e ca și cum ai dansa / o seară cu îngerii” (Ispita). Dar nu ezită să-și invite iubitul la o gustare, în grădina cu meri, așa cum, la începutul lumii, protopărinții au ajuns la ceea ce, în limbaj teologic se numește “felix culpa”. Uneori, poeta ajunge chiar la provocări aproape irezistibile: “cu tine: am învă]at
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
sufletești. Mihaela Aionesei este o poetă în toată deplinătatea și frumusețea cuvântului, care se hrănește din cuvânt și-și face cuib în el să-și crească pruncii și să-i hrănească din laptele cald și dulce al cuvântului. Ea nu ezită să spună ceea ce gândește, nu are timidități de începătoare, versul ei despică aerul în două, despică marea ca să poată trece toți cei rătăciți în deșertul lumii, cu tălpile goale pe ape, așa precum Petru a călcat apele Iordanului până la barca
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
ard pline de rod, / dă-mi, Doamne, putere și timp să mă adun”. E remarcabil faptul că Mihaela Aionesei și-a descoperit singură țelul: “să fiu poezie / singura cale / pentru înțelegere” (Tu ai scos poezia din mine, azi). Poeta nu ezită să scrie unele parafraze la pericopele biblice, de pildă, parafraza la una din cele Zece Porunci biblice: “visând caligrafia iubirii perfecte iubește- / te cum îți iubești aproapele” (doar pentru un popas). O lege răsturnată, dar de aceeași intensitate religioasă ca
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
celor juridice; să avem în vedere totodată armonia care există între bunătate, iubire și dreptate, din gesturile lui Iisus Hristos care a plâns pentru oameni, a murit pentru noi, dar tot El a luat biciul în Templu și nu a ezitat să-i numească pe unii ,,morminte văruite”. Și... să acceptăm lipsa contradicției între bunătate și pedepsirea onestă a răului, pentru că ,,Domnul este bun și drept”, iar acestea două se găsesc într-o perfectă armonie în natura divină: Dreptatea și pacea
SENTIMENTUL VIETII NEIMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344952_a_346281]
-
și real. Cele consemnate mai sus urmează această depănare a firului biografic al lui Titel Popovici, o viață de artist trăită unic, la priza unei spiritualități insațiabile în căutarea, descoperirea și dăruirea farmecului muzicii. Pe lângă relevarea biografică, Octavian Ursulescu nu ezită în a întrepătrunde paginile cu momente de observații, analiză și atitudine, pastelate ades, în genul agreabil, cu stropul de umor elegant, de ironie fină, de critică pusă în și la cumpăna bunei măsuri. Ca acestea: „... după 1990 am întâlnit-o
TITEL POPOVICI. O CARTE DE OCTAVIAN URSULESCU, PRIN CARE MUZICIANUL ŞI IAŞIUL LUI VIBREAZĂ . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346016_a_347345]
-
dușmanului de clasă, dușman pe care avea să-l împuște până la urmă, în ciuda nopților de dragoste, cu arma rezemată de marginea patului, până într-o zi, când, zărind în depărtare o corabie, albgardistul o ia la fugă și ea nu ezită să-l ia în cătare, să-l asasineze, în ciuda distanței. Așa cum stăteam cu ochii închiși, strivindu-i buzele, parcă îl și vedeam pe ofițerul acela cum se prăbușește peste spuma talazurilor ce veneau la mal, de parcă vântul se plimba pe deasupra
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
de tristețea unor visuri neîmplinire, dar mai ales de ravagiile timpului. În acel moment am simțit nu numai un sentiment de milă și compasiune față de această ființă nedreptățită, cu toată drama destinului său, ci și disperarea că timpul, care nu ezitase să-și devoreze proprii săi copii, se scursese în egală măsură pentru amândoi. Gândul mi-a zburat la acceleratorul de particule, care, într-o fracțiune de secundă, ne-ar fi putut întineri și scăpa de grija zilei de mâine. La
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]