3,552 matches
-
firește. Enro remarcă: - Poți s-o ții așa mult și bine. Ce oferi în schimbul acestor extravagante pretenții? Gosseyn își formulă răspunsul nu pentru Enro ci pentru detector: - Ai ascultat. Am vorbit cinstit până aici? Tuburile abia clipiră. Urmă o lungă ezitare. - Exact, până la un anumit punct, după care este o confuzie în care apare... - Zeul Adormit? întrebă Gosseyn. - Da, și totuși, nu. Gosseyn reveni la Enro. - Câte revoluții aveți de combătut, întrebă, pe planetele Celui Mai Mare Imperiu unde se fabrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
scos sau împins cu ajutorul unui levier. În trecut, Gosseyn descoperise că acest gen de distorsoare nu funcționau decât în direcția unei matrice permanente. Nădăjduia că acesta era reglat pe cartierul general personal al Discipolului în galaxie. Trase de levier fără ezitare. * După ieșirea din vid, Gosseyn rămase pe moment nemișcat. Se afla într-o mare încăpere tapisată cu cărți. Printr-o ușă întredeschisă, zărea colțul unui pat. Își lăsă creierul secund să penetreze elementele vii ale clădirii. Erau multe, dar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
miss Treechers îl tulbură, dar Gosseyn își reveni și zise: ― Probleme particulare. Și este absolut necesar să-i vorbesc personal. Vă rog, dați-mi legătura cu dânsa imediat. Intonația, trăsăturile chipului sau gesturile sale impuseră prin autoritate. Tânăra, după o ezitare, îi răspunse: ― N-ar trebui să v-o spun, dar puteți s-o găsiți pe miss Hardie la palatul Mașinii. Gosseyn explodă: ― E aici, în capitală! Nici un băgă măcar de seamă când întrerupse legătura. Dintr-odată, chipul fetei dispăru. Ecranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
că memoria îl înșeală din nou. Era totuși ciudat că acela care-i manipulase gândirea, oricine ar fi fost el, ar fi dorit ca el să ignore faptul că semi-legendarul Lavoisseur este încă în viață. După încă o clipă de ezitare, reluă discuția de unde rămăsese. ― Ei, și cortexul și talamusul dispun de niște posibilități fantastice. Ambele trebuie antrenate la maximum, dar mai ales, trebuie astfel organizate încât să acționeze în mod coordonat. De fiecare dată când această coordonare, sau "integrare" nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pe furiș și acum se afla în spatele ei, aceasta nepărând să-i bănuiască prezența. Era totuși posibil ca, în ciuda minuțioasei examinări a terenului, să fi căzut într-o capcană. Dar era un risc pe care și-l asumase fără nici o ezitare. Fata asta era singura pistă care îl putea conduce spre elucidarea propriului său mister. Și el o urmărea cu atenție, în măsura în care i-o permitea întunericul. La început, ea rămăsese așezată, cu piciorul stâng îndoit sub cel drept. În aproape 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
vreme. Dar, până la urmă, pari să nu fi servit vreunui scop bine definit. Căci atacul n-a fost respins datorită acțiunilor tale, ci datorită filosofiei unei întregi rase. Tăcu. Capul i se înclină spre dreapta, dovadă inconștientă, dar expresivă, a ezitărilor care-l chinuiau. Părea cu totul absorbit de o problemă imediată, iar când vorbi din nou, vocea îi răsuna răgușită: ― Și totuși, trebuie să existe o legătură. Gosseyn, cum poți tu explica coexistența acestei unice filosofii non-A și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ajuta de bună voie sau nu? Dar, în orice caz, ne vei ajuta! Întrucât își dăduse seama de ce urma să i se propună, Gosseyn avusese tot timpul să se hotărască și să cântărească unele dintre consecințe. Răspunse deci fără nici o ezitare. ― De bunăvoie, firește că de bună voie, numai că sper că-nțelegi că prima etapă trebuie s-o constituie antrenarea creierului meu secundar. Ești pregătit să-ți duci raționamentul până la acest punct? Thorson era deja în picioare. Se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Drept în fața lui văzu monstrul și oamenii care-l înfruntau. Von Grossen tocmai desena ceva într-un carnet. Nu fără oarecare neliniște, Grosvenor văzu că savantul se apropie de Ixtl și-i întinde foaia cu desenul. După o clipă de ezitare, monstrul arunca o privire asupra desenului, apoi se trase înapoi, mârâind. - Ce naiba faci?! exclamă directorul. - I-am arătat în ce fel putem să-l învingem, răspunse von Grossen, cu un zâmbet silit. I-am... Nu-și sfârși vorba. Morton, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
un tânăr tehnician, cuprins de panică, uitase să se trântească pe podea și, la vederea tunului cu țeava întoarsa spre el, trăsese în servanții acestuia, chiar în momentul în care era slobozită șarja. Probabil că servanții avuseseră un moment de ezitare când îl văzuseră pe tehnician între ei și monstru. În clipa următoare, trei dintre ei se prăbușiră peste tun și, agățându-se instinctiv de țeava lui, îl răsuciră fără să vrea. Tunul se rostogoli departe de ei, târându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să ațipească, spre bolnav, iar conu Costache se refugiase în propriile gânduri. Își răsucea din când în când în jos vârfurile mustăților șatene, care de-obicei stăteau ușor ridicate. Barbă n-avea, renunțase de câțiva ani la ea, după destule ezitări. Dar i se părea că e mai tânăr așa. Tresăriră toți trei când bolnavul deschise ochii. Îi vedeau pentru prima oară privirile și îi izbi cafeniul adânc în niște ochi imenși. Erau plini de uimire: căuta să înțeleagă unde se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
șănțulețe și gura amplă, pe un trup mare și greoi, ceea ce-o făcea să aducă puțin cu o broască țestoasă. Domnule Dan Crețu, mă bucur foarte tare că sunteți oaspetele nostru, cum ați dormit? zise ea și, după o ezitare, se duse cu mâna întinsă spre el, să i-o sărute. — Foarte bine! răspunse scurt Dan și, când mâna mamei lui Alexandru îi apăru în dreptul buzelor, o atinse fără prea multă eleganță. — Am citit în ziar despre dumneavoastră, până la urmă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu mister, bărbatul despre care presa avansase chiar ideea că ar fi străin de timpul acesta, domnul Dan Crețu sau Kretzu, era un om absolut obișnuit. Dezamăgirea nu dură mult, pentru că fața domnului Crețu îi plăcea, iar când, după o ezitare, acesta îi sărută cu delicatețe mâna, Marioara îi surâse cu un zâmbet seducător cu gropițe, pus la păstrare de o grămadă de vreme, și anume de la divorț: iată că-l regăsise. Urmă, pe la 8 și jumătate, trăsura familiei Margulis, veche
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vânătoare. Aici, mai spre nord, e un lac și... și..., dar nu mai izbuti să-și ducă minciuna mai departe. Se opri și se încruntă văzând cât de necinstit a fost. Nu era dispus să se adâncească mai departe în ezitări. Zise din nou doar atât: - Pentru vânătoare. Între timp, Fara își reveni. Nu-l putea suferi pe individ pentru că-l pusese într-o situație de dezavantaj. Cu ochii arzând ca tăciunii, îl urmări pe bătrân cum deschide o vitrină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
un om aflat în poziția lui. Zise cu voce tare: - N-am avut impresia că s-ar fi întâmplat ceva neobișnuit, domnule colonel... Totuși, dacă stau și mă gândesc, cred că ați mers cam departe cu confidențele, spuse după o ezitare. Am crezut că puteți vorbi atât de tare și de liber datorită funcției dumneavoastră. Urmă o tăcere. Cayle avu o oarecare satisfacție, dar, prudent, nu se amăgi. Omul n-ar fi ajuns în poziția pe care o deținea acum dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
trecu prin minte să pună capăt conversației. - Și ce anume ar putea face pentru mine banca? întrebă el liniștit. Bărbatul își drese glasul: - Sunteți fiul lui Fara și Creel Clark? întrebă el cu un aer pompos. După o clipă de ezitare, Cayle recunoscu gradul de rudenie. - Și doriți să vă întoarceți pe Pământ? Răspunsul la această întrebare nu-i lăsă nici o clipă de șovăială. - Da. - Costul călătoriei este de șase sute de unități când distanța dintre Marte și Pământ permite efectuarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
mai știu nimic. * La 7 dimineața, după un dejun copios servit de doamna Azimioară, în capot de zanana și cu bigudiurile ascunse sub un tulpan subțire, locotenentul se drese cu trei gogoși în piața Sf. Gheorghe apoi, curmând o scurtă ezitare, luă un cârnăcior fierbinte cu muștar, la dugheana alăturată. Intră în minister împăcat cu sine și cu toată lumea, cu vremea imposibilă de afară ― ninsoarea se transformase în lapoviță ― cu notele proaste ale lui fiu-său la geografie și științele naturale
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
hol. ― Vă amintiți poate ora... ― Evident, mă grăbeam la aeroport. Am venit să-mi iau valiza, pe la 6, 30 dimineața... ― Un moment! N-ați dormit acasă? ― Nu. Înnoptasem la o prietenă. O legătură veche... I se păru că descifrează o ezitare pe chipul maiorului. Sîntem oameni în vârstă, liberi, lucrurile nu pun în încurcătură pe nimeni. Vă pot da adresa. ― Nu e cazul, spuse moale Cristescu. ― De ce nu? Dat fiind împrejurările, orice investigații mi se par normale. Doina Popovici, Albinelor 15
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
VREO CINCISPREZECE METRI. SE RECUNOSCURĂ SIMULTAN. BĂRBATUL AVU O CLIPĂ DE ȘOVĂIALĂ, APOI ÎNAINTĂ SPRE EL CU UN ZÎMBET AMICAL: \ EI, DOMNULE HEDROCK, CE MAI FACE ÎMPĂRĂTEASA? HEDROCK ÎI ZÎMBI ȘI EL, DAR DESTUL DE RECE. NU-I SCĂPASE CLIPA DE EZITARE A MARELUI NEGATIST. RĂSPUNSE: \ DOMNULE GONISH, AM BUCURIA SĂ VĂ SPUN CĂ E SĂNĂTOASĂ TUN. EDWARD GONISH RÎSE ÎN CASCADĂ: \ MĂ TEM CĂ SÎNT MII DE OAMENI CARE SE ÎNTRISTEAZĂ ORI DE CÎTE ORI AUD AȘA CEVA. DE EXEMPLU, ÎN MOMENTUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
este cuvîntul exact, răspunse sec prințul. De mai bine de o lună tot stau aici și-ți ascult cu uimire crescîndă tiradele enervate. Și-mi pun mereu o întrebare. Ești curioasă să știi care e această întrebare? Femeia avu o ezitare. Deja răspunsul luase o întorsătură care o făcea să nu se mai simtă la largul ei. Totuși riscă: ― Spune-mi. ― Întrebarea pe care mi-am pus-o, reluă Prințul Del Curtin, era "Ce o preocupă și o necăjește? La ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
se îndepărtară. Se destinse în măsură suficientă pentru a pune întrebări. Negatistul îi răspunse calm și ferm: ― Nu înțeleg scutul electronic prin care spuneți că a dispărut, Maiestate. Dar aveți dreptate, căpitanul Hedrock este unul dintre uriași sau (după o ezitare, adăugă vorbind rar) sau ― și acest gînd mi-a venit abia acum ― poate el e chiar uriașul. Împărătesei nu-i scăpă momentul de ezitare. Se clătină pe picioare de oboseală: ― Bine, dar ce l-ar putea îndemna atunci s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
că a dispărut, Maiestate. Dar aveți dreptate, căpitanul Hedrock este unul dintre uriași sau (după o ezitare, adăugă vorbind rar) sau ― și acest gînd mi-a venit abia acum ― poate el e chiar uriașul. Împărătesei nu-i scăpă momentul de ezitare. Se clătină pe picioare de oboseală: ― Bine, dar ce l-ar putea îndemna atunci s-o ia de nevastă pe femeia al cărei imperiu se străduiește să-l distrugă? ― Doamnă ― spuse fără emoție Gonish ― abia acum două luni am descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cu un secol care îi oferă cărămizile imaginarului său narativ. Dilema savantului ce realizează latura luciferică a creației sale acordă excursului bordurian al lui Hergé o dimensiune de gravitate faustică. Tournesol întruchipează, în acest canon al prozei tintiniene, încrederea fără ezitare în puterea științei de a fi vehiculul de progres al umanității, iar nu instrumentul damnării ei. Capacitatea prodigioasă a lui Hergé de a fi demiurgul ce zidește universuri narative autonome este vizibilă și în atenția cu care desenează,odată cu L
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Julius Argos este, ca Septimus al lui Edgar P. Jacobs, o figură luciferică și damnată. El dă chip părții întunecate a lumii care se naște odată cu stăpânirea științei. Infernal și ubicuu, însoțit de agenți brutali de care se debarasează fără ezitare, Argos deține dinamismul și geniul celui care a trădat jurământul originar de fidelitate față de umanitate. Deghizamentul fantastic al seriei nu poate elimina din ecuația lecturii reperul istoric documentabil aici - animat de voința de putere, Argos evocă, dincolo de exagerarea grotescă, suita
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
calp în această cursă pe care detașamentul este obligat să o câștige. După cum iertarea nu este cunoscută sau practicată de această umanitate periferică și temerară. Ajunși în preajma satului de indieni aliați ai francezilor, soldații englezi masacrează pe toți locuitorii fără ezitare, alături de tovarășii lor indieni. Nightly ucide spre a nu fi ucis. Botezul frontierei este un botez al morții. America lui Battaglia șochează și fascinează pe cel care se apropie de țărmurile ei. Viața lui Nightly se îndepărtează, treptat, de rutina
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
îndepărtata planetă Kurno, extratereștrii au ambiguitatea ființelor pe care Wells le visează în War of the worlds. Promisiunea de alianță ascunde vocația de cucerire și de distrugere a rasei malefice. Potențialul de pră bușire a umanității sub povara propriilor ei ezitări, dileme și crime este întruchipat de această seminție antropoidă, animată de o cruzime vorace. Textul lui Oesterheld și Solano recuperează miturile pe care le pune în circulație arta cinematografică. Întâlnirea de pe Marte este preludiul unei invazii ce pare de neoprit
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]