5,420 matches
-
al dimineții. Pe mal, la piciorul podului, între doi stejari tineri, stătea Talpă. Era încremenit, cu buzele albite și ochii holbați. Se ținea în șeaua calului, fără să-și simtă picioarele, cu privirea cusută de chipul lățit și presat pe fâșia untoasă și transparentă. Zogru aluneca unduindu-se, ca o eșarfă purtată de vânt, și înregistra cu nepăsare lumea de dedesubtul său. Erau toate cum le știa și din toate acestea se simțea exclus. Îl văzuse pe Talpă înlemnit, iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
chiar de neascuns, dar nici viață comodă nu putea să ducă. Deasupra frunții avea două umflături cât corcodușa, un fel de cornițe, așezate simetric, dar pe care le putea camufla cu părul. În fiecare dimineață își fixa cu agrafe două fâșii de păr peste coarne, apoi așeza restul părului, umflat bine între cele două cocoloașe, dat cu briantină și făcut ca o caschetă protectoare. Se tundea singur, între două oglinzi, și se chinuia îngrozitor ca să-și potrivească tunsoarea la spate. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
văzuse pe Gingirică stând la masa din fața casei și rămăsese cu el până în zori - zorii zilei de 1 iunie, când a început pedeapsa lui Zogru. A intrat în camera Giuliei pe la 9. Era o zi strălucitoare, soarele se strecura printre fâșiile late ale transperantului mov-prunos. Zogru stătea chiar în fața Giuliei, îmbrăcată cu o fustă scurtă, înflorată, mulată pe talie și încrețită pe poale. N-o văzuse până atunci cu fustă și se uita la ea ca la un miracol. Apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sper din nou, cu toate că îmi înăbușea conștiința, necontenind să îmi ofere pacea sufletului negru, comoara și otrava pe care o așteptam salivând. Observam, din când în când, faptul că pașii mă purtau într-un ritm curios de lent, printre galbene fâșii de trandafiri, printre palide ramuri de mesteacăn, printre moi și zemoase cale, încondeiate în fir de brumă și zefir, printre aurii basme cu Ilene Cosânzene, și printre noi - frumoși copii cu suflet de bătrâni... Cu cât mă apropiam, respirația-mi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vechi și șifonată se trezea într-o pădure întunecată. O durere puternică la nivelul capului îl făcu să tresară. Nu-și amintea nimic, nu se ridica în capul oaselor și privi în jur. Văzu numai copaci bătrâni și, pe alocuri, fâșii de lumină fadă care reușeau să străpungă întunericul pădurii. După câțiva pași a zărit o cabană părăsită. Fragmente din ferestre se vedeau în jurul casei. Ușa din lemn putred se închidea și deschidea în bătaia vântului. Nedumerit a pornit spre cabană
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Rebeca nu avea ochi pentru sărmana creatură care se târa la picioarele ei. N-a văzut nici lacrimile de pe obrajii Tabeei, lacrimi care s-au transformat apoi în dâre de sânge. N-a văzut nici cum își rupea rochia în fâșii sau cum înghițea pumni de țărână. Bunica s-a întors și a plecat, părăsind-o pe Tabea care se zvârcolea, lipsind-o de orice speranță. Bunica doar și-a strâns veșmintele în jurul ei, ca și cum ar fi vrut să se apere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sigiliul pântecului. Când am țipat, a fost mai puțin de durere și mai mult de surpriză, ba chiar de plăcere, pentru că mi se părea că Regina însăși se întinsese peste mine, cu Dumuzi, consortul ei, sub mine. Eram ca o fâșie de pânză, prinsă în dragostea lor, încălzită de marea lor pasiune. Mamele mele gemeau încet ca să fie alături de mine. Dacă aș fi putut vorbi, le-aș fi asigurat că eram pe deplin fericită. Pentru că toate stelele cerului intraseră în pântecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și fotografii în ramă și sculpturi de fildeș, iar în acvariul gol, peștii tropicali, uscați și lăcuiți, care atârnau de fire de cupru, se mișcau de parcă ar fi-notat într-adevăr, pendulau și brățările de mână și de gleznă, înșirate pe fâșii de piele deasupra ușilor, și sticlele sigilate, umplute cu un lichid auriu, aliniate pe etajere, și candelabrele, totul se bâțâia ca la cutremur, și-mi era frică să nu cadă trofeele de pe pereți și să mă-ngroape, și deschideam ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se amestecă echipele, dar nu mi-a mai păsat, și atunci am scos din dulap centura din imitație de piele cu cele două pistoale de plastic cu capsule fumigene, apoi am scos și pălăria de cowboy din pai, ornată cu fâșii din piele de cerb, o țineam de inelul de cupru al curelușei de peste bărbie și mi-am adus aminte că unul dintre pistoale ar trebui să fie încă plin de pulberea roșie de fosfor ras de pe chibrituri, dar când să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
puțin patru-cinci cutii, dar la cofetăria de unde obișnuiam să cumpăr, nu ne mai serveau de când pusesem, împreună cu Szabi, o fumigenă sub vitrină, și toate prăjiturile devenite necomestibile au trebuit aruncate, pentru că toate prinseseră un puternic miros de cauciu ars de la fâșiile unei anvelope de tractor și de la cojile unor mingi de ping-pong din care confecționasem bomba, de-aia, deci, trebuia să merg la autoservire dacă voiam să cumpăr chibrituri, acolo, în schimb, puteam să cumpăr după pofta inimii, fiindcă o cunoșteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și cuier, și robinete, toate-toate, deși nu prea aveam chef, aș fi vrut să văd câte ceva, dar trecuserăm și de zidul înalt de cărămidă, și de poarta neagră de fier, fără ca bunicul să încetinească măcar, conducea mai departe, am traversat fâșia de pădure, ajungând sus, pe platforma de la poalele dealului, unde se țineau serbările la iarbă verde, cu mici și bere, după defilările de 1 Mai, bunicul a ieșit de pe carosabil, a traversat trotuarul, ocolind băncile de pe margine, a trecut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
e? Lucas veni alături de ea. Aceeași stupoare se reflectă pe chipul lui. La fel ca ea, recunoscu, adînc săpat În piatră, blazonul familiei de Kersaint. 23 Pe frontonul castelului, Într-o stemă de piatră cu două ornamente În formă de fîșii În relief, salamandra și spada se Încrucișau deasupra devizei A ține și a p-ăstra. Arthus, cu spatele la șemineul monumental din salonul cel mare, se ridică În toată Înălțimea staturii sale, privindu-i intrînd pe fiul și pe nora sa pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Apoi hora infernală a gîndurilor negre Începu să nu-i dea pace... Familia ei decimată, Christian, Ryan, Pierric, ancheta. Azvîrli cearceaful cu o mișcare din picior și sări jos din pat. Instinctivl, pașii o duseră În goană În direcția sitului. FÎșii de ceață Încă se mai agățau de ierburile pe care sclipeau picături de rouă. Grăbi pasul pentru a-i ajunge din urmă pe cei doi jandarmi care patrulau, vizibil extenuați. - Ei, ce mai e? - Nici urmă de Ryan! Îmi pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vorbele, Philo, și tu, Minos! O să ne Împorcească pe toți! Minos se Încruntă și făcu un semn scurt. Femeile și tinerii se repeziră să scoată berbecul din groapă. Îl beliră de blană cât ai clipi și se apucară să desprindă fâșii de carne din care Împărțiră tuturor. Apoi aduseră câteva burți de vin și Împărțiră și brânza astfel că, pentru o vreme, În poiană se făcu liniște. Nu se mai auzeau decât clefăiturile și râgâiturile noastre. Coțcarul de Minos profită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ridicat de la festin după miezul nopții. Pe drum am dat peste o strălucitoare etalare de orhidee. Ne‑am lăsat atrași de luminile și culorile florăriei și am traversat strada pustie. În vitrina florăriei era o deschizătură verticală - mărginită de două fâșii subțiri de alamă - pentru ca miresmele florilor să se reverse peste monoxidul de carbon din Place de la Madeleine. O nouă seducție franceză. Curvele se adunau În fața marii catedrale, În locul unde se organizează de obicei funeraliile naționale. Ravelstein mi‑a atras atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
știți ce trăsură aurită avea? Păi, știți ce se adunau de dimineață și cum îl mai așteptau cu sufletul la gură? Și cum se mai zbătea mulțimea ca să-l privească măcar o dată în ochi ori să-i rupă măcar o fâșie de cămașă? Pentru că, domnule, pe vremea aceea osândiții aveau harul de a vindeca rănile. Da! Știți dumneavoastră să vindecați rănile? Știți? ARTUR (Înfricoșat.): Nu... GARDIANUL: De ce nu știți? De ce atunci știați și acum nu știți? ARTUR (Pierdut.): Eu n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fi atât de fericiți, am fi alergat desculți pe câmpuri... CĂLĂUL (Extaziat.): Ce frumos! (Către ARTUR.) N-aveți inimă, domnule! GARDIANUL (Către ARTUR.): De ce-l chinuiți? COLONELUL (Plângăreț-perfid.): Mă chinuie, mă roade... Iată viața mea... (Le întinde o hârtie.) O fâșie din pielea mea... Zdrențuiți-o, ferfenițiți-o... Ah, cât sunt de singur, mă doare sângele, mă dor pleoapele... (Către ARTUR.) De ce toate astea? De ce? GARDIANUL (Către ARTUR.): Chiar, ce s-a întâmplat? CĂLĂUL (Către ARTUR.): Ce v-a venit? ARTUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
GUFI: Fiți atent! Concentrați-vă! Trageți aer în piept! Tare! Ei? ARTUR (Execută.): Ce duhoare! GUFI: El e! O pocitanie! Fierbe ura în el. Clocotește. Auziți clăbucii? Fierbe zeama în el, se înroșește. Dă pe afară. Îl sugrum cu o fâșie de piele scoasă de pe propria lui burtă! ARTUR: O să țină? GUFI: Știu eu? Niște nemâncați... Au bube în cerul gurii. Ia deschideți gurile! Niște nesătui! (Cei trei cască gurile.) Uitați-vă, uitați-vă înăuntru... Stau bubele acolo, pline de venin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
umplut deja spațiul din jurul gropii cu sertare, încep să fie aruncate obiectele pe care, de obicei, le aflăm în sertare - mănuși, batiste, sticluțe de parfum, creioane, jucării, cărți, uriașe bucăți de indigo, vârfuri ascuțite care nu folosesc la nimic, mici fâșii smulse de pe fața amuzată a unui om, diferite flacoane cu sudoare și mici dispozitive de încălzit aerul, în interiorul conservelor goale, aparate pentru măsurat calitatea piciorului de a fi stâng sau drept, gloanțe minuscule pentru împușcat animale invizibile etc). VOCEA LUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Dă-ți-o jos. MACABEUS: Nu vreau. PARASCHIV (Brutal.): Dă-ți-o, mă, jos! (I-o smulge.) Ori vrei să te las dracului aici și să mă duc? MACABEUS (Speriat.): Unde să te duci? PARASCHIV (Începe să-i rupă în fâșii cămașa lui MACABEUS.) MACABEUS: Ce faci? PARASCHIV: Fac fâșii. MACABEUS: Da’ de ce n-ai rupt din cămașa ta? PARASCHIV: Tacă-ți fleanca! (Pauză; PARASCHIV începe să-l bandajeze pe MACABEUS; întâi fața, apoi gâtul, apoi mâinile.) MACABEUS (Încet.): Puteai totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Dă-ți-o, mă, jos! (I-o smulge.) Ori vrei să te las dracului aici și să mă duc? MACABEUS (Speriat.): Unde să te duci? PARASCHIV (Începe să-i rupă în fâșii cămașa lui MACABEUS.) MACABEUS: Ce faci? PARASCHIV: Fac fâșii. MACABEUS: Da’ de ce n-ai rupt din cămașa ta? PARASCHIV: Tacă-ți fleanca! (Pauză; PARASCHIV începe să-l bandajeze pe MACABEUS; întâi fața, apoi gâtul, apoi mâinile.) MACABEUS (Încet.): Puteai totuși să rupi și din cămașa ta. PARASCHIV: Gura! (Pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Și sloganul lui electoral: „Cu mine veți trăi bine!“ Țiganca de alături își agita eșarfele date la „juma de preț“. Din farmacie ieșise inginerul Vlad, fratele arhitectul Stelian Lazarovici. Se rezemase de zid și citea concentrat hârtia unui prospect. O fâșie lungș, încolăcită. - S-a operat și el și la ce i-a folosit, oftă bătrânul. O mai amăgește două-trei luni. Hai un an, ca Stelian. Și p-ormă? Nu se duce și el după fra-su? Când începi să tușești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
frumos pe coadă uitându-se la mine. Din cauza blănii, nu mi-am dat seama decât atunci când s-a apropiat cât era de slabă. Îmi treceam palma prin blana ei și parcă mă scufundam în păr înainte să ajung la o fâșie de piele trasă peste oase. Nu mieuna, nu se freca de mine. Într-o sfârșeală cumplită, și-a scos trupul din mângâierea mea îndreptându-se alene către grajd. Avea niște ochi uriași; pupilele erau două bucăți de hârtie neagră lipite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
buteliei de oxigen. E urât să lovești animalele. Nu m-am răstit la ea, așa cum aș fi vrut. Acum nu era cazul. Am plonjat cu toții. Eram parcurși din când în când de impulsuri răcoroase, de parcă apa mai rece călătorea în fâșii, strecurându-se prin blocurile compacte ale apei calde. Nu aveai timp să te zbârlești de frig. O nouă întindere caldă te înghițea în măruntaiele ei nevăzute. La început, din cauză că săriseră prea mulți, nu vedeam decât spumă și bule de aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ai folosit-o, care s-a uzat și pe care ai adoptat-o singur-singurel, poate să-ți devină la fel de familiară ca propria-ți mână. Și n-avea rost să-i explic lucrul acesta. Iau totul, da? spusei apăsat, în timp ce tăiam fâșii de bandă izolantă portocalie, cu care îmbrăcam fiecare dintre costisitoarele și mult iubitele dispozitive pe care le aveam. Apoi am scris: „SAM. NU ATINGE!“ pe fiecare bucățică de bandă cu un marker negru. Să nu-mi spună că nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]