3,289 matches
-
secetă era, vitele boleau"; "chipul ei, zbîrcit, uscat și luminat de candelă"; "ponoase, cîrtiri, zavistii"; "tînără, curățică, harnică"; "cu mijlocul încolăcit în bete, c-un maldăr de ciucuri pe șoldul drept, cu pălăria pe ceafă"; "ochi negri, blînzi și genoși"; "fînul de leandră, de mărgărintă, de trifoi". În oglinda deformatoare a ironiei, modelul se degradează, solemnul în exces devenind rizibil așa cum demonstrează Caragiale în Smărăndița roman modern, acel Caragiale care a avut tăria să-și parodieze chiar unele din propriile opere
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
lungul nemuririi sale24." Acesta este ritmul greoi al unei nostalgii epice care nu-i decît un ecou al acelei povestiri consistente din Medicul de țară, pe care Balzac o atribuie lui Goguelat, fost soldat, care, așezat pe o grămadă de fîn într-un grajd, "povestește despre împărat". Ei bine, da, șef de îndată [spune Goguelat, după ce a povestit ciudata și fabuloasa naștere a eroului], în Corsica, o insulă franceză încălzită de soarele Italiei, unde totul crește cum crește aluatul într-un
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
născuse paralizat de picioare și umbla tot timpul călare pe un cal, care stătea lângă târnaț până Sâle Îl Încăleca. Ducându-și picioarele cu cele două mâini, așa făcea toate treburile din gospodărie: cosea iarba, reușea să Încarce carul cu fân și ducea apă din Zăpode, ținând găleata Într-o mână În poziție călare. În mâini avea o putere extraordinară - puterea compensației. Sătenii spuneau că de punea mâna pe o femeie, aceea nu-i mai scăpa. Unele nu prea voiau să
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
-i duceau ungurii pe front. Doamne ferește! Măi, voi sunteți buni de legat. Lasă acum asta, adu de mâncare! După ce-i ospătară pe cei treisprezece tineri, Îi duseră În șură. O să dormiți până mâine seară În podul grajdului acoperiți bine cu fân. Pe urmă vom mai vedea noi. A doua zi, armata română și cu rușii erau deja În Toplița cu o divizie de tancuri. De acu n-are ce să ni se mai Întâmple, zise Mitru, putem merge fiecare la casa
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Și brazdele se Înmulțeau În urma lor, lucind În soare. În pădurea din apropiere se auzea cântecul cucului și al pupezei și astfel ziua trecea mai repede. La amiază venea gospodina cu merinde, iar boilor li se dădea un braț de fân adus de cobile Într-o virincă (cearșaf din cânepă). Da ceva palincă ai adus, Năstăsie? Întreba gospodarul. Adus dară! răspundea tânăra nevastă. Noa, atunci Îi bine! După acest dialog, toți trei Începeau să mănânce din bucate: papricaș de pui și
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
iarba care Începuse a da colț. Te uiți și tu la sticlă, Ionuț? Lasă să mai crești! Acu ești prea crud pentru rachiu. Îl certă din priviri gospodarul și mai dădu pe gât un ciocănel. Când boii terminară și ei fânul, Ionuț Îi ducea la adăpat la pârâu, cam la vreo cinci sute de metri. Până să se Întoarcă Ionuț cu boii de la adăpat, badea Vasile Își mai drăgosti puțin tânăra nevastă, Nastasia. Palinca Îi pusese sângele În mișcare. Stai cuminte
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
numai de-ar da Dumnezeu ploi la vreme potrivită. Și până la apusul soarelui mai traseră câteva brazde, după care puse plugul și grapa pe cobile și pe Înserat ajunseră acasă. Mai Întâi pogoniciul Ionuț dejugă boii, le puse În iesle fân și sfecla cu tărâțe, apoi veni la cină. Din mămăliga Întoarsă pe fund ieșeau aburi. Brânza și carnea din bărbânță, unde fusese pusă de la Ignat În untură, era și ea Încălzită și cei trei se ospătară În tăcere. Apoi, Ionuț
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Nici o palmă nu trebuia să rămână nelucrat. Un greș dacă se făcea din cauza bolovanilor, se săpa pe urmă cu hârlețul și cu târnăcopul. Tot ce putea fi arat se Însămânța, iar răzoarele erau cosite cu mare grijă. O furcă de fân dacă rezulta de la cosit și acela era de trebuință. Avea ce mânca vita o dată. Copiii erau dați la școală atât cât să Învețe să scrie și să citească. Las că n-am să te fac popă, Îți ajunge atât. De
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
animație. Deodată se auzeau tălăngile și din pădure răsărea cireada. Fiecare vacă mergea la coliba stăpânului și știa că va fi mulsă. După ce mulsoarea era gata, să nu credeți că se termina totul. Deși fetele veneau de la prașilă sau de la fân, oboseala de la munca de peste zi trecea și Începea pe Înserate hârjoana. Laptele era pus la adăpost și Începeau incursiunile nocturne ale flăcăiandrilor (prașcăii), care se rătăceau la câte o colibă unde fata Își avea așternutul pe prici. Idilele erau o
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
surplusul de lapte până la Toplița unde-l vindeau pe câțiva bani nevestelor fabricanților ca să-și cumpere câte ceva din cele necesare gospodăriei. Apoi se Întorceau acasă, luau traista cu merinde În spate, greblele și pruncul dacă era mic și mergeau la fân, ducând prânzul mare la cosași. Doamne, de unde aveau atâta energie? Cosașii plecau și ei Înainte de răsăritul soarelui, ca atunci când se va ivi soarele să aibă culcate la pământ câteva brazde. Coasa o aveau bătură de cu seara. După ce se evapora
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
roua de pe brazde și după ce se culegea din ele săcăreaua (chimenul) și o legau În snop, brazdele se Împrăștiau de pruncii care duceau prânzul, de obicei un pui În smântână. Acum, pruncii erau În vacanță și ajutau la treburile câmpului. Fânul era uscat pentru căpițe de abia a doua zi, când bărbatul Înceta cositul și clădea căpița. Dacă vremea era bună și nu ploua se putea face În aceeași zi și trei căpițe. Bucuria noastră, a copiilor, era atunci când urcați pe
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Dacă vremea era bună și nu ploua se putea face În aceeași zi și trei căpițe. Bucuria noastră, a copiilor, era atunci când urcați pe căpiță o călcam acolo cu meșteșug repede Învățat, până ajungeam la vârful prepeleacului unde așezam peste fân patru crengi de brad ca să nu ia vântul vârful ei. Până la această operație, fânul se făcea porșori, porșorii se adunau și iar se Împrăștiau. De abia pe urmă se adunau În jurul unui prepeleac, după care Începea clădirea căpiței. Și când
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
trei căpițe. Bucuria noastră, a copiilor, era atunci când urcați pe căpiță o călcam acolo cu meșteșug repede Învățat, până ajungeam la vârful prepeleacului unde așezam peste fân patru crengi de brad ca să nu ia vântul vârful ei. Până la această operație, fânul se făcea porșori, porșorii se adunau și iar se Împrăștiau. De abia pe urmă se adunau În jurul unui prepeleac, după care Începea clădirea căpiței. Și când mă gândesc la mama, sărmana, că era să mă nască pe vârful unei căpițe
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
după cum am văzut că se proceda și cu colibele din Padină, și nu s-a auzit niciodată să-i fi fost jefuită casa sau coliba cuiva. Mai faceți și acum la fel, dragi gălăuțeni! Revenind la muncile cositului și strânsul fânului, amintesc că băiețandrii de la doisprezece ani, vârstă la care cam terminau cu școala, Începeau să Învețe de acum meșteșugul cositului. I se lua o coasă cam de mărimea lui, lungimea ei nedepășind șaizeci și cinci de centimetri. Pentru Început era bătută de
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
lui venea cu brazda tatăl sau fratele mai mare ca să-i facă observațiile de rigoare. După ucenicia de o vară trebuia să știe a cosi singur. Tot cam de la această vârstă era necesar să Învețe și să Încarce carul cu fân cu care până acasă urca să cobora câteva dealuri pe drumuri nu prea bune din care, după ce erau spălate de ploi, ieșeau pietrele din pământ ca spinările balaurilor. Acasă fânul era așezat În podul grajdului sau În celnă, iar ce
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
vârstă era necesar să Învețe și să Încarce carul cu fân cu care până acasă urca să cobora câteva dealuri pe drumuri nu prea bune din care, după ce erau spălate de ploi, ieșeau pietrele din pământ ca spinările balaurilor. Acasă fânul era așezat În podul grajdului sau În celnă, iar ce nu Încăpea aici se făcea clăi afară. După numărul clăilor se aprecia bunăstarea gospodarului. După ce fânul era dus acasă și pus la adăpost, când nu mai vedeai delniță sau răzor
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
care, după ce erau spălate de ploi, ieșeau pietrele din pământ ca spinările balaurilor. Acasă fânul era așezat În podul grajdului sau În celnă, iar ce nu Încăpea aici se făcea clăi afară. După numărul clăilor se aprecia bunăstarea gospodarului. După ce fânul era dus acasă și pus la adăpost, când nu mai vedeai delniță sau răzor necosit, gospodarii răsuflau ușurați că au Încheiat cu o muncă de vară. După Sântă Măria Mare, orzul deja dădea În pârgă, semn că trebuie Început secerișul
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
transporta lemne la Fabrica de Cherestea, nu prea avea de lucru decât pe lângă casă, Îngrijirea vitelor, a oilor și a porcului care trebuia Îngrășat până la Crăciun, curățirea grajdului și clădirea gunoiului În spatele lui. Cu paiele rezultate de la treieriș și cu fânul se făcea mestecături ca să ajungă hrana animalelor până la primăvară. Vacile de obicei fătau iarna, când grija gospodarului trebuia să fie foarte mare. Vițelul avea nevoie să fie ferit de frig, ca și mieii care veneau tot iarna. Spre seară tăierea
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
dragilor, v-ați sculat? Ia treceți voi de vă luați bucatele, că acuși o luăm din loc! Până la Bătrâna avem de bătut drum de două ceasuri. După ce le dădu porția lor și celor două vaci și Împrăștie două brațe de fân În ocolul oilor, se duse În casă. Voi o să mâncați după ce se va face ziuă că acum, de vă dau drumul În țarc, până s-or scula ai casei, dau lupii la voi și vă spintecă. Întors În casă, badea
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
l-au auzit, s-au sculat și acum erau și ei gata de drum. După ce Îi adăpă cu câte un ciubăraș de apă adusă de cu seară, Îi Înjugă la sanceu, deschise poarta cea mare, puse un braț bun de fân Într-o virincă pe care o așeza pe nisâieu, ieși din ogradă având de grijă să Închidă poarta. Tu să ai grijă de ogradă! Îi zise lui Ursu, mângâindu-l pe frunte. Se urcă apoi pe sanceu și, după un
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
ținea de obicei Într-o șură, unde veneau ceterașul și dobașul. Și jocul ținea până a doua zi În zori. Acum flăcăii trăiau fiori ținând strâns mijlocul fetelor și simțindu-le sânii dați În pârgă. În pauză, pe după clăile de fân le mai furau câte un sărut, iar lor nu se poate spune că nu le plăcea. Vara erau clăcile de cosit și apoi cele de secerat. Dacă la primele bărbații se Întreceau trăgând brazde mari până ce puneau jos iarba de pe
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
SĂVările... aluat dumnezeiesc...” (3ăVări), „dor de zbor / aripă întoarsă / spre al tău izvor / candelă albastră...” (Ana) Ceea ce impresionează este subtilitatea poetului de a recrea, în revărsări sinestezice, atmosfera de intimitate a atelierului brâncușian din care-ar putea lipsi, „doar mireasma fânului și foșnetul frunzișului” gorjean, după cum afirma cândva, Geo Bogza. Câtă suplețe-n vocea poetului: „opresc timpul / între două gene / cu una acopăr cerul / cealaltă îmbrățLșează câmpul...” (Ciudat) Realizați mutația creată? Iradiază o seninătate care ne apără de zbuciumul interior. și
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
în textul narativ, prin intermediul descrierilor. Această teatralizare a cunoașterii are drept obiect justificarea descrierilor în funcție de anumite procedee 5: a) transferul cunoștințelor către un personaj specializat: contele din Bouvard și Pécuchet ("După ce schimbară primele politețuri, își expuse sistemul privitor la recoltarea fînului: palele cosite nu trebuiau răsfirate, ci doar întoarse; stogurile trebuiau să fie de formă conică, iar legăturile, făcute fără întîrziere, și pe loc [...]", p. 25); profesorul Aronnax, căpitanul Nemo și mai ales servitorul profesorului, Conseil, în 20 000 de leghe
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
greu, mereu sosise, Și vitele muginde, la jgheab întins pășeau. (Ion Heliade Rădulescu, Zburătorul) Autorul acestor rânduri, ca cel mai mare în familie, na fost scutit de nici o muncă și în special de păzitul oilor și vacilor, prășit, cosit, cărat fân, ridicat snopi etc. Ca toți colegii lui de generală. Cei din generația autorului au avut o viață foarte grea datorită cotelor de grâu, lapte, vite și impozitelor puse pe poporul român pentru a plăti datoria de război a României către
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
totuși, s-au ridicat valuri de tineri valoroși realizați profesional prin alte locuri.) Lunca Zeletinului era absolut impresionantă prin vegetația ei, iar ochiurile de apă nu se uscau niciodată deoarece sălciile erau foarte dese, creștea stuf mult, fânăriile (terenul de fân) necălcat între Sf. Gheorghe (23 apr.) și Sf. Dumitru (26 oct.). Copiii gospodarilor din sat își puteau paște oile dincolo de Zeletin, înspre Boghești, pe islazul comunal. Familia lui Costică Balan avea 4 copii care păzeau oile și vacile lor pe la
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]