3,430 matches
-
atât groparii cât și rudele mortului râdeau Într-o veselie generală. Însfârșit, unul din rudele mortului rosti câteva cuvinte probabil de rămas bun, ca În final la poarta cimitirului, se Îmbrățișară de plecare Într-o veselie de parcă veneau de la cine știe ce fabuloasă sindrofie...! Ce părere ai...?” „Cum să-ți spun...După a mea opinie, poporul german apreciează realistic relația dintre viață și moarte, noi oamenii facem parte din Însăși existența, Univerului și a Cosmosului În general adică: ne naștem trăim și murim
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un gust și parfum Încât,un calup Întreg dacă devoram tot nu mă săturam. Apoi tranversam viza-vi la un local cu produse lactate,unde mă delectam cu câteva castronele pline cu orez cu lapte, garnisite deasupra cu o Îngrămădire fabuloasă de - dulceță de vișine...! Având Încă destul timp la dispoziție, derulam promenadă Între cinematografele Aro și Scala, iar uneori intram să vizionez un film. Bătătorind drumul Între cele două cinematografe și căscând gura la te miri ce, am intrat În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
agitat. Sunt sigură că ați înțeles greșit... Da, da, nu. Înțeleg. Dar nu e totuși o măsură prea severă? Richard zâmbea satisfăcut. — Uh, uh, pare să fie mama Shebei... Cu ce pot să te servesc ca desert? Avem niște mandarine fabuloase. Când eram gata să răspund, Sheba a început să țipe. — Oh, pentru numele lui Dumnezeu! Nu, nu. Cred că s-a purtat foarte urât. Da, doar că... Are doar șaptesprezece ani, nu? Expresia amuzată de pe fața lui Richard a pălit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ultimilor cinci ani. Citit, plimbat, ascultat muzică. Și apoi, pentru că părea să mai aștepte ceva, am adăugat înotul. Cum am zis asta, s-a sculat în picioare: — Adevărat? a zis. Asta e extraordinar. Unde te duci? La piscine în oraș? Fabulos. Ultima dată când înotasem, eram adolescentă. Nici măcar nu am costum de baie. Dar nu-mi imaginasem că Bangs era atent la ce-i spuneam. Mă gândisem că întrebarea nu fusese decât un mod politicos de a ajunge să vorbim despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cinice, cu Iudele tuturor vremurilor mi-e greu să mă identific. Cu restul, nu. Te invit să te gândești și pe tine ca pe un caz paradigmatic. Cum a ajuns nepotul și fiul Mircea a lui Miclea, Mircea Miclea, acest fabulos globe-trotter, specialist foarte contemporan, din puiul de țăran care, iată, îi culege un trandafir mov în Olanda prietenei sale din Balcani când ea e tristă, și i-l trimite prin e-mail. Mircea, noi vrem și putem să fim derbedei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
detestam că o duceau mai bine ca noi și cumpărau fete pe ciorapi și sprayuri. În America, la același workshop cu mine erau și doi nigerieni. O femeie sclipitoare, cu un doctorat la Cambridge, și șeful Colegiului Ecumenic de acolo, fabulosul Father Stan. Îi admiram intelectual, îmi plăceau costumele lor și tobele aduse de acasă, mi-erau în principiu dragi. Dar mă așezam într-o parte mai îndepărtată a sălii. Într-o zi, m-am așezat accidental între ei doi. Afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se achiziționează marfă de la celălalt, partea a III-a, se caută strategii de dosire. Îmi amintesc revelațiile mele despre lungul drum al pieței către piață în Hotelul Cosmos din Moscova. Abia atunci, în ziua plecării spre casă, am realizat proporțiile fabuloase ale acestui comerț înfloritor. Holul Hotelului Cosmos era de un lux care te cam lăsa fără grai: un lux modern, suplu, nimic greoi, nimic țarist sau stalinist. Un spațiu larg și generos cum numai la americani și la ruși am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Relu face desigur o excepție. Biroul lui e aproape de al meu. Schimbăm o vorbă, un gând, o suferință, un zâmbet. Mă întreb cât timp îmi va lua acasă să reîncep să vorbesc mult. Îmi era dor să tac. Cristina e fabuloasă. Are și poartă istorie, o istorie de femeie rădăcinoasă dezrădăcinată, o istorie de limbă română care îi e precum răsuflarea. Așa, fiindcă a trebuit să își taie răsuflarea trecând la engleză și la predatul latinei pentru americani (Jesus! Vorba lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Nouă, la liceul cu copiii afro-americani încărcați cu probleme adevărate, și dragostea ei de teatru, și cea de la liceul alb, cu copii încărcați de probleme de la televizor: reclame, soap-opera, dieting, continuând cu Georgetown University, Londra și doctoratul cu Hitchins și fabuloasa lui bibliotecă cu mii de volume românești, descoperirea revistei despre eugenie, cea care a marcat-o ca temă. Apoi căsătoria cu Dan. Povestea acestei zile a căsătoririi putea fi aproape simțită, imaginată. Călătorisem amândouă toată după-masa cu cei doi copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
unelte sunt din acele vremuri. În studioul de înregistrare unde locuiesc ei acum mă simt ca în corturile apașilor, populate cu instrumente muzicale și icoane românești. Poate în casa lor cea nouă (Argeș Monastery) să înceapă America 2003. Lumea este fabuloasă. Lumea acestor două zile a fost o lume de lumi. 12 octombrie M-am întors la solitudinea duminicală. Am lucrat de la 6 la 12, dar mai mult nu pot. Măgarii din colț nu mi-au împrumutat video cu A Beautiful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lui Kelly și fiindcă după-masa și seara nu am fost singură. Duminică a venit Maria cu Codruț să mă ia la un prânz la templul tibetan (nu e o cârciumă, e chiar templu). Locul e foarte frumos, cu un stejar fabulos, dar cu două temple teribil de kitsch pentru gusturile noastre. Tocmai fusese Dalai Lama al XIV-lea în septembrie să îi dea benedicțiunea. Tema de discuție privată: americanizarea părinților Mariei, care, în loc să tragă spre Bloomington la pensie, vor casă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am și cântat câteva. Cei trei copii au fost drăguți de tot. Ca să nu mai spui că s-a dat semnalul la Festivalul stomacului, un festival care sper că s-a cam încheiat, măcar astăzi. Maria a făcut niște sarmale fabuloase, curcan și prăjituri, eu am făcut salată de boeuf și răcituri, plus palinca de la Mircea Miclea. Mi-am plimbat palinca pe cerul gurii și mi-am amintit de „Ș-așa-mi vine câteodată să dau cu cuțâtu-n piatră!”. Dar mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
prietenii noștri transatlantici. Eu nu știu cât de bine va merge NATO, știu însă că prieteniile mele de peste Atlantic sunt cu adevărat alianțe de suflet și de minte. Acum și amintirile mele cu apele Atlanticului sunt mult mai personale. A existat episodul fabulos anterior cu Mary Daly și ziua aceea de august, 1998, când ea se scălda în ocean într-un loc sălbatic și pustiu, înconjurată de pescăruși, iar eu cu greu vâram câte un deget în apa foarte rece, mulțumindu-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a contat au fost poveștile cu Liviu și starea de bine liniștit pe care o am lângă el. La Guggenheim am descoperit împreună un regal de Matisse și Klee. Ne-am simțit amândoi ca pe vremuri la Ermitaj. Sentimentul de fabulos ne-a dat adesea târcoale: din nou mă întreb cum e cu putință să te împrietenești cu cineva din Bucureștiul comunist tocmai la Riga protestatară, să dezvolți toată povestea într-un ritual de creștere bucureșteano-sinăiană și să o plimbi identică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
răspuns. Luă o carte. Începu să citească. O pagină, două, trei, apoi o închise și-o puse alături pe masă. Neliniște, sau altceva, la granița unei lumi pe care n-o cunoscuse până atunci. „Viața, își spuse, e cea mai fabuloasă lucrare a lui Dumnezeu, care poate nu se termină nici după închiderea ochilor”. Lăsă mâna dreaptă să-i atârne, atingând cu vârful degetelor covorul persan ce acoperea parchetul camerei până sub canapea. „Și totuși sunteți prea tânăr pentru funcția ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
domnul Pavel luau parte cu vădit interes, căci se dezvelea o lume la care ei, ca oameni de oraș, nu avuseseră acces direct niciodată, astfel că sumedenie de fapte sau împrejurări mărunte, povestite de învățător, căpătau pentru ei un conținut fabulos. La ora aceea Lung mătura cu lunga lui legătură de nuiele drumul din fața casei, și podețul de peste șanțul din dreptul porții. Se întâmplă tocmai atunci să treacă primarul, un om bine făcut, la vreo treizeci de ani, cu șapcă trasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cadavrele strămoșilor săi și că le luase cu el pentru a nu le lăsa să cadă în mâinile dușmanului. S-a mai pretins și că nu-și putuse lua cu sine toate bunurile, că pusese să fie ascunsă o avere fabuloasă în grotele de pe muntele Cholair. Câți nu și-au promis să dea de urma lor! Mi se va da oare crezare dacă voi spune că de-a lungul vieții am întâlnit oameni care nu visau decât la aurul ăsta îngropat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sută de necunoscuți îl abordează, îi șușotesc la ureche, îl iau drept martor, îl înghiontesc cu umărul ca să-l provoace mai bine la înjurături sau la râsetele pe care le pândesc. De acum e vârât în confidențe, știe începutul unei fabuloase întâmplări, are nevoie să-i afle urmarea, chiar de-ar trebui să rămână până la plecarea caravanei următoare, până la sărbătoarea următoare, până la anotimpul revărsărilor apelor Nilului. Dar, o altă istorie este deja începută. În anul acela, când am debarcat, istovit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
privirile de lup ale bandiților de mecanici se ivesc printre tije și cricuri, și uite-l și pe șefu’ care se întoarce spre mine cu un rânjet de dispreț hoțesc și spune: „Să ne gândim înainte de a-l vrăji de fabulosul onorariu. E supapa, e Capul de Bielă, e Distribuitorul. Nu pornește, nu cotește, nu oprește“. Le aud deja râsul în timp ce eu urc la volan și o iau cu salturi de cangur spre capătul fostelor grajduri, azi garaje. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
seama, instinctiv, că realitatea devine adevărată, profundă, frumoasă numai dacă o scrii. Intuiam că literatura dă sens vieții. Ficțiunea face lumea coerentă. Că tot talentul unui prozator nu este de a copia realitatea, ci de a-i descoperi contururile ireale, fabuloase. Ireale în sensul de ascunse, nu bazaconiile subconștientului, ale incoerentului. Știam că arta prozatorului este de a ridica giulgiul realului (sună pășunist, dar n-am altceva la îndemână) și de a arăta adevărul etern al trecătoarei (na!) clipe. Nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din colecția domnului Albrechtino. Erau ziare nemțești, cu multe fotografii care ne furau ochii, nu înțelegeam ce scrie acolo, dar vederea acelor imagini de orașe sau femei sau mașini străine iarăși ne înfierbânta imaginația. Eram amândoi dornici de necunoscut, de fabulos, de lumi pe care le inventam din nimicul unor cioburi de imagini răzlețe, din frânturi de ziare străine sau din poveștile auzite pe ici, pe colo în atât de mica lume a acelui orășel. Abia intrând în frizeria domnului Albrechtino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care tremurau în izmene, fote, bundițe și opinci ca să iasă cântecelul sau dănsulețul bine se agitau bine plătite șleahta specialiștilor în tocat bani și armia lihnită de profitori ai osanalelor. În spatele paravanului patriotic, s-au tocat și se toacă sume fabuloase, justificabile oricând prin cele mai imponderabile și inefabile mânării. N-or fi fost ele toate steagurile puse, dar tot s-a defilat. N-or fi fost toate pomenile cu tacâm complet, dar tot s-a mâncat și s-a băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ei de bălegar, de fân, de gutui sau de rufe zvântate pe ulucile gardului. I-am dorit simplitatea plecărilor și revenirilor, muțenia sub care se trec cele mai adânci bucurii sau dureri, fascinația cu care se deschideau permanent unor orizonturi fabuloase, enigmatice, cu interdicții cumplite, dar și cu dezlegări miraculoase. O lume pe care am moștenit-o în sângele meu, dar de care m-am îndepărtat pentru că așa a fost să fie drumul celor care m-au adus pe lume. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rochie de mireasă. Stiloul lui Victor Hugo avu cîștig de cauză În fața voalului meu și, cu toate că știam că era o nebunie, niciodată n-am cheltuit niște bani cu o mai mare plăcere. CÎnd am ieșit din prăvălie cu penarul cel fabulos, am băgat de seamă că mă urmărea o femeie. Era o damă foarte elegantă, cu părul argintiu și cu ochii cei mai albaștri pe care Îi văzusem vreodată. S-a apropiat de mine și s-a prezentat. Era Irene Marceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
scările pe un oraș cu turnuri, apărat de maimuțe.” Despre această plăcere păcătoasă a privirii vorbește și Jauss, pomenind de mustrarea călugărului Bernard de Clairnaux către frații săi care își risipesc zilele în admirarea diversității extraordinare a viețuitoarelor și “lighioanelor fabuloase” în loc să mediteze la textul biblic. Plăcerea de a admira figurile grotești reprezentându-l în ultimă instanță pe diavol este explicată prin uimirea admirativă în fața bogăției și diversității de forme expuse. De aici derivă o altă funcție a mirabilului, aceea a
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]