3,990 matches
-
Ne lăsaserăm bicicletele mult în urmă și mergeam pe cărarea golașă și calcaroasă care se înălța mai sus de vârfurile copacilor și fiecare pas ne purta mai adânc într-un sălaș de existență străină, de mult trecută, chiar în mijlocul prezentului: fagii și puținii jnepeni care se agățau cu ghearele rădăcinilor de stâncile calcaroase ale munților Jura aparțineau deja unei epoci îndepărtate situate mult în urmă; veri reci, bogate în ploi au transformat malurile lacurilor și câmpiile în pământuri mlăștinoase. Odată cu fierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
față, îmi explică Armin, ca un specialist. O configurație asemănătoare putea fi văzută și la capătul așezării. Am traversat groapa, am urcat cărarea până la un colț de stâncă și am zărit surprins o mică poiană umbrită de un crâng de fagi. Era îngrădită cu un gard de stâncă vertical, se înclina ușor până la margine, de unde privirea își lua zborul liber peste colinele și văile prealpine. Pământul - ridicat de pe urma săpăturilor - zăcea gol și uscat în lumina orbitoare a soarelui, un calup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
loc fără să-și privească fiii, pe urmă o porni ca din pușcă. XVtc "XV" Movila gropiitc "Movila gropii" Veneam de la cursuri, era pe la amiază și am traversat poiana din fața sălii de gimnastică, am mers de-a lungul paravanului de fagi care despărțea poiana de stradă. Am întors capul. Am văzut Chevroletul verde ca mușchiul al bunicului dând colțul la cârciumă în strada principală. Conducea foarte încet, peste capacul radiatorului trona parbrizul, ștergătoarele alunecau pe sticlă, ștergeau fața bunicului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
colorate în care se putea vedea soarele și luciul unor petale, tremurul încremenit al buruienilor, frunza într-un joc de lumini și umbre, o geometrie a miriștilor, liziere de pădure năvălind în aparat, o coastă calcaroasă făcându-și loc printre fagi. Dar în albumul alcătuit din privirile tatei nu existau decât foarte puțini oameni. Un țăran care-și mâna calul pe ogorul arat, un pescar la marginea lacului, legând năvoade, oameni care-și vedeau de muncile lor pe cale de dispariție, aparținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
parte de traiul prietenului său. — Am asigurat finanțarea întreprinderii lui Hackler, am achiziționat mașinile constructoare, îi spusese o dată tata lui Hans Saner, într-una din plimbările lor târzii care-i scoteau la un drum neted străjuit de un șir de fagi rămuroși. Cei doi prieteni mergeau după vechiul obicei, la câțiva pași în fața nevestelor, iar tata privea, dincolo de câmp, crestele munților. Modelele, clientela proveneau de la fabrica de mașini-unelte, spuse el, am înființat centrul de desfacere a macaralelor, i-am procurat lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nu am putut decât să intuiesc valoarea de schimb a neașteptatei mele bogății, dar apoi, mutat din lagărul cel mare de la Bad Aibling într-un lagăr de muncă, am reușit, ca membru numerotat într-o coloană ce avea de tăiat fagi mai tineri, cu ajutorul englezei mele din școală - „This is a souvenir from the Siegfried Line“ - să plasez, cu câștig, trei dintre lucitoarele bolduri cu Westwall-ul. Pentru santinela noastră, un băiat cumsecade, fiu de fermier din Virginia, care nu avea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
așteptat cu toții să facă același lucru și-n meciul cu cancerul. În urma lui Jill au rămas cei trei fii ai ei și soțul care tocmai a coborât din lift. Aud răpăitul elegant al pantofilor lui negri traversând pătratul central din fag care ar putea fi folosit pentru ceaiuri dansante dacă acesta ar fi un loc pentru altfel de activități, mai blânde. Amândoi am ajuns la serviciu Îngrozitor de devreme: Robin ca să recupereze, eu ca să iau avans. Se foiește În birou; tușește, deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Cu cât era mai singuratic locul, cu atât mă Încânta mai mult tăcerea lui, aura lui, configurația sa specifică, izolarea lui. Visam o vâlcea nesfârșită - bănuiesc că era aproape un vis de animal, visul unei vidre - cu pâlcuri nesfârșite de fagi umbroși și dumbrăvi de aluni, cu pajiști fără case și fără oameni. În zilele acelea visul nu era complet rupt de realitate - astfel de vâlcele pierdute Încă mai existau, iar În unele dintre ele restul lumii nu-și avea locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
ca, fiind crescut fără nici un fel de credință anume și rămânând ca atare, În sentimentele mele față de păduri să se fi amestecat și un anume fior religios. Atmosfera lor stranie, tăcerile lor, asemănarea - mai cu seamă În cazul pădurilor de fag - cu naosurile pe pilaștri, asemănare pe care Baudelaire a surprins-o Într-un vers faimos referitor la templul de coloane vii, toate probabil că evocă locul sfânt Înălțat de mâna omului. Știm că primele locuri cu adevărat sacre din perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
lor se află o mică vale, pe jumătate ascunsă, cu două coșuri Înalte și tăcute și cam o duzină de șoproane de piatră În ruină, răspândite de-a lungul unei pajiști prin care șerpuiește un pârâu. Valea este adumbrită de fagi - destul de ciudat În acest peisaj sudic cât se poate de dezolant. Ruinele sale sunt acum aproape clasice În simplitatea și aparenta lor vechime - iar una dintre ele este chiar veche, un pod medieval cu lespezi uriașe de piatră care leagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
dezolant. Ruinele sale sunt acum aproape clasice În simplitatea și aparenta lor vechime - iar una dintre ele este chiar veche, un pod medieval cu lespezi uriașe de piatră care leagă malurile pârâului. Restul Însă n-a fost planificat și nici fagii n-au fost plantați ca să arate pitoresc. În perioada victoriană, aici se fabrica și se depozita praful de pușcă pentru carierele de piatră. Șoproanele și coșurile au fost răspândite, copacii aduși și locul Însuși ales din pure rațiuni de siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
lângă zidul din piatră, un transmisionist subțiratic la trup și fața spână, își supraveghează atent aparatele în timp ce încearcă să ia legătura cu un post avansat de luptă: Alo, Mesteacănul, mă auzi?...Mesteacănul, răspunde!... reglează ușor frecvența, apoi revine: Mesteacănul, sunt Fagul!...Recepție !...Fagul către Mesteacănul, recepție!...Nu se aude nimic domnule căpitan! Continuă, Bocioagă, stai pe recepție. Este esențial să știm ce se întâmplă acolo. Cu un gest obosit, face semn ofițerilor abia sosiți să se apropie. Domnilor, la marginea localității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din piatră, un transmisionist subțiratic la trup și fața spână, își supraveghează atent aparatele în timp ce încearcă să ia legătura cu un post avansat de luptă: Alo, Mesteacănul, mă auzi?...Mesteacănul, răspunde!... reglează ușor frecvența, apoi revine: Mesteacănul, sunt Fagul!...Recepție !...Fagul către Mesteacănul, recepție!...Nu se aude nimic domnule căpitan! Continuă, Bocioagă, stai pe recepție. Este esențial să știm ce se întâmplă acolo. Cu un gest obosit, face semn ofițerilor abia sosiți să se apropie. Domnilor, la marginea localității, există un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lor ne vor putea edifica mai bine asupra a ceea ce ne așteaptă acolo. Face o pauză pentru a privi către transmisionistul care ridică neputincios din umeri. Nici un răspuns de la ei, domnule căpitan. Un moment...recepționez ceva. Mesteacănule, mă auzi? Sunt Fagul! Dă mai tare, să auzim cu toții. Acoperind fondul sonor de scârțâituri și hârâieli, din difuzor răsună o voce slabă și asta nu din pricina legăturii proaste. Aici soldatul Pantelimon...(bruiaj)...ambuscadă... Reglează odată sunetul, pentru numele lui Dumnezeu! urlă căpitanul Apostol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ai băut cu mine un pahar de vin la aceeași masă..." " Da, știu, se bâlbâi grasul rânjind, ești bapabil de orice ordinărie, dar eu sânt mai bapabil decât tine și o să ți-o iau înainte, jjj, jjj, și o să te fag să bați din bopită ga un gal răbgiugos înainte să fie belit și să i se bună pielea bă băț.. Iar eu o să mă biș pe stârvul tău...'' "Ești inconștient, domnul Calistrat, nu observi că așa-zisul nostru șef râde
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ți se pare?“, am întrebat-o pe Maria, mai mult de formă. Locul strălucea de modernitate, în contrast cu exteriorul. Parcă montase cineva un cub într-un palat imperial. „Rezonabil.“, și-a început Maria verificarea. „Pat matrimonial pe suport din lemn de fag, veioze Ikea cu reglaj pe verticală, măsuță de plexiglas cu picioare nichelate, asortată la tubulatura noptierelor și-a dulapului. Ia să vedem și-n baie.“ Și-a aranjat paltonul sport pe umeraș în dulap, a încercat etajera cu degetul (nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mălaiul lui Vodă (Mihai Viteazul) era denumită În epocă pâinea de mei, iar porecla voievodului era Mălai Vodă. Alături de mei, care constituia de fapt baza alimentației, erau legumele, fructele, ciupercile, ierburile, rădăcinile, fructele de pădure și nu rareori coaja de fag, ghinda, castanele și jirul. În acest fel se poate spune că Înaintea anului 1700 principala sursă de hidrocarbonate În alimentația populației spațiului românesc erau meiul și mai puțin grâul, secara și orzul, la care se asociau legumele și fructele. Revirimentul
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Pe șesurile străvechi au trecut poate hoarde muzicale, purtând pe umerii lor, în loc de buzdugane și suliți, flaute, viori și piculine, violoncele, cornuri și trâmbițe, și de atunci, din viorile prefăcute în rădăcini, au crescut paltini înfiorați, din flaute au crescut fagii, din piculine mesteacănii, din violoncele și contrabasuri stejarii și jugaștrii gravi, din cornuri și trâmbițe sonorii cedri, din harpe teii melancolici, din țitere subțiraticii plopi. Prin coroanele lor bogate vei deosebi încă fiorul de alămuri și de coarde. Imnuri religioase
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
interior i-o cere, strădania de a armoniza extremele (nordul și sudul, solarul și lunarul, diurnul și nocturnul, teluricul și celestul etc.) sunt tensiunile din care versurile își extrag acum substanța. V. a scris și proză: romanele Primăvara în țara fagilor (1938) și Glasul (1957), câteva narațiuni având ca personaje centrale figurile semilegendare ale lui Mihai Viteazul (Vieața lui Mihai Viteazul, 1939), Decebal, Aron Vodă, Vlad Țepeș, Alexandru cel Bun (Chipuri domnești, 1944). Romanele de inspirație rurală interesează în principal prin
VESPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290504_a_291833]
-
Sadoveanu. V. rămâne în conștiința cititorului și prin traducerea epopeii finlandeze Kalevala, publicată în 1959 (peste douăzeci și cinci de mii de versuri, cu aproape două mii mai mult decât originalul, creștere impusă de necesități prozodice), o izbutită echivalare artistică. Primăvara în țara fagilor e una din cărțile, cum am întâlnit atâtea, dense, și cari în ciuda micilor lor proporții spun atât de mult. Trăiesc, în planuri distincte, și cu toată frăgezimea sau gravitatea temperamentelor, atâtea făpturi ale lui Dumnezeu, o familie, un sat, un
VESPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290504_a_291833]
-
zare, încât n-am greși dacă am vedea în acest mic roman breviarul idilic al întregii Bucovine, din primele zile ale stăpânirii românești. [...] Carte de intens pitoresc bucovinean, cu atât mai intens cu cât e mai distilat, Primăvara în țara fagilor, în care se abat înruditele reflexe mistraliene din marile romane ale ardeleanului Peter Neagoe, constituie pentru autor debutul cel mai categoric, în proză, iar pentru tânăra proză bucovineană una din cele mai temeinice afirmări. PERPESSICIUS Romanul lui Iulian Vesper împinge
VESPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290504_a_291833]
-
și în proza lui Sadoveanu, marile evenimente istorice sunt citite în linii candide, nu lipsite de farmec în simplitatea lor elementară. ION CRISTOIU SCRIERI: Echinox în odăjdii, Cernăuți, 1933; Constelații, București, 1935; Poeme de Nord, București, 1937; Primăvara în țara fagilor, București, 1938; [Poezii], în Poeți tineri bucovineni, îngr. și pref. Mircea Streinul, cu portrete de Rudolf Rybiczka, București, 1938, 140-155; Viața lui Mihai Viteazul, București, 1939; Izvoare, București, 1942; Chipuri domnești, București, 1944; Glasul, București, 1957; ed. îngr. și pref.
VESPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290504_a_291833]
-
Constelații”, G, 1935, 6; Constantinescu, Scrieri, VI, 108-109; Ernest Bernea, Poetul Iulian Vesper, „Rânduiala”, vol. II, caietul IV, [1935]; Papadima, Creatorii, 512-516; G. Călinescu, Poeți tineri bucovineni, VR, 1938, 5; Perpessicius, Opere, VIII, 7, 164-168; Constantin Fântâneru, „Primăvara în țara fagilor”, UVR, 1939, 1; Vintilă Horia, „Primăvara în țara fagilor”, G, 1939, 1; Călinescu, Ist. lit. (1941), 822, Ist. lit. (1982), 906; Ion Șiugariu, „Izvoare”, RFR, 1943, 1; Iulian Vesper, în Antologie rădăuțeană, îngr. și pref. E. Ar. Zaharia, Cernăuți, 1943
VESPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290504_a_291833]
-
Bernea, Poetul Iulian Vesper, „Rânduiala”, vol. II, caietul IV, [1935]; Papadima, Creatorii, 512-516; G. Călinescu, Poeți tineri bucovineni, VR, 1938, 5; Perpessicius, Opere, VIII, 7, 164-168; Constantin Fântâneru, „Primăvara în țara fagilor”, UVR, 1939, 1; Vintilă Horia, „Primăvara în țara fagilor”, G, 1939, 1; Călinescu, Ist. lit. (1941), 822, Ist. lit. (1982), 906; Ion Șiugariu, „Izvoare”, RFR, 1943, 1; Iulian Vesper, în Antologie rădăuțeană, îngr. și pref. E. Ar. Zaharia, Cernăuți, 1943, 134-135; Radu Enescu, Destinul Aspaziei Ciobanu, TR, 1957, 22
VESPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290504_a_291833]
-
pref. Const. Ciopraga, Rădăuți, 1998, 32-39; Mircea A. Diaconu, Mișcarea „Iconar”. Literatură și politică în Bucovina anilor ‘30, Iași, 1999, 137-148, passim; Dicț. analitic, II, 108-110; Micu, Ist. lit., 470-471; Pavel Țugui, Proiecte literare ale lui Iulian Vesper (1948), „Țara Fagilor”, 2001, 2-4; Popa, Ist. lit., I, 1189-1190; Traian Chelariu, Strada Lebedei nr. 8. Pagini de jurnal, București, 2002, 310, 317; Dicț. scriit. rom., IV, 736-738. C. Dt.
VESPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290504_a_291833]