2,300 matches
-
901.800 lei. Raportată la 10.790, cifră ce reprezenta numărul total al populației impozitate, revenea de plată fiecărui locuitor suma de 177 lei. Pentru a-și asigura hrana, locuitori din mahalalele târgului Huși au participat la secerișul a 64 fălci pe moșia Hulboca din ținutul Iași, dar chiar și așa se aflau în imposibilitatea de a-și achita datoriile față de proprietari. La 24 septembrie 1847, printr-un ordin al Ministerului de Interne, către Isprăvnicia Fălciu, locuitorii angajați la seceră de către
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
agricol al județului fusese acordat arendașilor, în majoritate evrei. În arendarea pământurilor nu exista nici o reglementare, de aceea arendașii ridicau prețurile, care ajungeau între 12,50 lei/ha și 35 lei/ha. Din presa hușeană aflăm că „pentru arenda unei fălci de pământ se cere între 80-125 fr - de unde până eri era 25-30 și bietul țăran trebue să deie, căci îi trebue pământ pentru a-și hrăni femeia și copiii”. Ca și în alte zone ale țării, în județul Fălciu existau
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
emoțional: „Care locuitor al județului Fălciu nu știe că D-nul Lupu a făcut din străduința lui cu tot ce a avut și a putut o biserică la Arsura cum n-a făcut nici unul din vechii proprietari de mii de fălci din județul Fălciu”. Industria interbelică hușeană a fost preponderent meșteșugărească, în prelungirea tradiției breslelor din veacurile trecute. Numărul morilor cu aburi creștea atât în Huși, cât și în depresiune (încă o moară în târgul Drânceni și câte una în satele
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Știam că are, da’ nu vrea să plătească, așa că l-am așteptat cînd a terminat lucru’. Aveam un pachet cu monezi. Nimeni nu poa’ să te-agațe că porți la tine monedă americană. Zice cică-i falit. I-am spart falca și mi-am luat banii de la el. Erau acolo doi prieteni de-ai lui, da’ nu s-au băgat. I-aș fi crestat. Urcam pe-o scară de bloc. Treptele erau dintr-un metal negru, tocit. Ne-am oprit În fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
maronii, pătați. Avea o voce cu inflexiuni din sud și un accent est-texan. Jack a spus: - Roy, el e un prieten de-al meu. Are niște morfină de vînzare. Tipul s-a Îndreptat și și-a coborît picioarele de pe canapea. Falca Îi atîrna, chipul căpătîndu-i astfel un aer absent. Pielea de pe față Îi era Întinsă și bronzată. Avea pomeții Înalți și arăta a oriental. Urechile i se ițeau În unghi drept de pe craniul asimetric. Ochii Îi avea căprui și cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
bucăți și să-l facă la loc În opt zile. * * * Ceilalți pacienți erau o adunătură jalnică și obosită. Nu mai era nici un junky pe-acolo. Singurul pacient din salonul meu care știa mersul era un bețiv ce venise cu o falcă ruptă și cu alte răni pe față. Mi-a spus că toate spitalele publice Îl refuzaseră. La Charity i-au zis: „Întinde-o! Murdărești de sînge peste tot”. Astfel că a venit la sanatoriul acesta, unde mai fusese și cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
că, în loc de a veni la Florica în automobilul ce-i propusesem, trecuse direct la București. Mai așteptai patru zile și, împlinindu-mi-se termenul de vilegiatură, venii în București. Pia, Dinu îmi povestiră că Eliza sosise de la Cumpăna cu o falcă în cer și alta în pământ, pretinzând că m-am instalat la Florica în contra voinței ei, că scrisoarea primită prea târziu nu era decât o in vențiune, că făcusem acolo conserve pe contul ei și cu servitorii ei și că
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
început era foarte bucuros că poate sta la căldură și câștiga parale cu interesanta lui figură fără să facă nimic; dar de la o vreme, silit fiind să șadă neclintit în aceeași pozițiune, se plictisea amar, căsca, de i se rupeau fălcile, și picura de somn, încât trebuia la fiecare sfert de oară să-l scuturăm, ca să nu cadă de pe scaun. Nu știu zău dacă după câteva ședinți n-ar fi fost el mai bucuros, pentru același preț, să taie lemne decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de față, unii se uitau la televizor. Alții nu. Marele Prozator, de exemplu, nu se uita. Vorbea. La un moment dat, se oprește și cască ochii buimac la tubul catodic. Cască dioptriile. Pe toate le cască. Și, cu mâna sprijinind falca, gândește, rumegă situația. Se uită la balerinii ăia doi. Îi întoarce pe toate părțile. Un sfrijit care o tot ridică de la podea pe o fetiță de grosimea unei grisine. O ține în podul palmei, o răsucește, o îndoaie, o aruncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
arată mult prea bătrână. Noi nu vrem să credem în analize, în diagnosticul medicilor. Căutăm medicul care să ne spună că suntem sănătoși. Îmi povestea un fotograf cum, odată, a venit la el după o nuntă soacra mare, cu o falcă-n cer și una-n pământ. Măi, nepriceputule, așa arăt io? Cine ți-a pus aparatul ăla în mână? Probabil te temi de bătaia de joc, pentru că ai ceva de ascuns, pentru că există ceva în forul tău interior, ceva care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ale locului: ciorba din gât de berbec, mușchiul, cotletul, „fuduliile de fete mari“, mădu vioarele, bumbarele, rotocoalele, păstră mu rile de oaie, ficatul negru de bivol, toate la grătar și udate cu vin nou năsprit, tot lucruri haiducești, anume pentru fălcile și stomacurile noastre Încă barbare; iar alte specialități nu le găseai la nici un birt, mare sau mic, de centru sau de margine, cum erau „scobiturile“, „preotesele“ sau „pitulicele“, astfel numite, ba chiar și mai pe față și mai cu numele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
clatine, să iasă din țâțâni și să sară din șuruburi toate: și motoarele, și pupitrele de comandă, și ușile. Dar nu și Vasile B. Din cauza tremuriciului general, simțea cum i se zguduia ficatul, cum îi clănțăneau dinții dacă nu ținea fălcile strânse și cum i se zbătea și zdrăngănea mărunțișul în buzunare. Pe pereții halei exista o lozincă marxistă. Din cauza tremuratului general, literele îi jucau lui Vasile B. în fața ochilor. Lozinca putea fi citită cum trebuie, doar când vreun motor sărea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
se dovedea de departe cel mai bogat mort din cimitir. Săracu’ de el! Deslușindu-mi mai apoi raporturile cu opulența și cu averile nemăsurate, rotunjite prin jaf, am băgat de seamă că superbogații noștri sunt majoritatea obezi, cu guși și fălci de neamuri proaste și împlătoșați în osânză, fapt care le dă apă la moară lihniților: „Săracii bogați! Or să plesnească și nu se îndură nimeni să-i oprească din îmbuibare! Cum intră unul la închisoare, cum îl răzbesc toate bolile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Nimeni nu-și amintea ca Horvath să se fi ridicat vreodată în picioare și să fi părăsit atelierul în timpul gustării de dimineață. Într-o zi, după ce a terminat de aliniat ultima măslină și, în mod normal, ar fi dat din fălci preventiv de două ori înainte de a-și duce la gură a cincea parte din prima chiftea, Horvath s-a ridicat fără nici un motiv și a părăsit pentru șapte minute atelierul. Ce s-a întâmplat în acest răstimp e de neexplicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
îl ia la rost: „Mă, tu n-ai mândria ta? Păi, să-mi zică mie oricine vacă, îl mănânc de viu! Trebuia să-i spui în față: «Bă, nenorocitule, pe cine faci tu bou și vită încălțată, că-ți mut falca din loc!!!»“ „În primul rând - o informează bărbatul cu același glas potolit cu care își adoarme adversarii și colegii la Cameră -, nu mi-a zis deloc vită încălțată, ci doar bou. În al doilea rând, să știi că e de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
muri știind că sacrificiul meu se datorează doar unei inflexibilități care simbolizează civilizația noastră putredă, care se năruie. Mai știu - iar asta nu va schimba cursul faptelor sau părerea ta despre mine - că vei muri cu pumnii strînși și cu fălcile Încleștate, semn al urii și al luptei, fiindcă tu nu ești un simbol (adică un exemplu neînsuflețit), ci un membru autentic al societății care urmează să fie distrusă; spiritul stupului vorbește prin gura ta și Îți motivează acțiunile. Ești la fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
păstreze mai multă vreme caldă, o așeza în umbrișul de rindea din sicriu. În atelier - umbriș de rindea și perne de damasc alb ca pentru un rege, în timp ce, aplecat deasupra tablei de șah, bunicul își încrețea fruntea și strângea din fălci. Când regele său, când cel al partenerului de joc ajungea să fie făcut șah mat. La înapoiere, în timpul scurtei călătorii cu trenul de seară, cerul avea culoarea abrupt-stridentă, de neasemuit, a crepusculului. Luna spânzura de cer ca o potcoavă ori
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
unul peste altul, în cele mai pitorești și incredibile poziții de înfocați consumatori de agheasmă. Dormeau liniștiți și nepăsători față de grija zilei de mâine. N-aveau probleme. Cu gâturile groase, cu venele umflate, strangulate de cravatele cu puchinele roșii, cu fălcile și obrajii durdulii, cu pleoapele închise și înecate în straturile de grăsime, așa cum arătau acolo jos, trântiți și tolăniți unii peste alții, aduceau foarte mult cu ființele cărora Iisus le-a permis să se arunce în mare de pe o trambulină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi" (David, 22:1) Ba da. Ne lipseau încă două picioare, lână, coadă, coarne și uger. În rest... După ce mestecam boabele alea tari până ne dureau și ne amorțeau și dinții, și fălcile, încât zăpăceam de oboseală inclusiv pe marele sternocleidomastoidian, înghițeam, în sfârșit, compoziția rezultată care era de fapt un fel de terci semicrud alcătuit din făină de porumb cu tot cu tărâțe. O anumită undă gustativă o imprima acestuia doar sarea care ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Fiu al Patriei precum Ștefan și Mircea Și Mihai Viteazul și Horia și Iancu și Bălcescu Tu ai ridicat steagul încă o dată pe cerul Europei.“ (Luceafărul, 28 ianuarie 1978) NISTOR Virgil, dramaturg și poet „Din recile hrube iviți comuniști, ei falca voinței, putere și faptă și gând luminos spre mai bine. Din stepa rusească risipite în vânturi fasciste armii cuiburi de fier își făcură sub arcul carpatic, așteptând înfruntarea, sub cerul albastru boltit peste rodul de aur al mănoaselor nostre câmpii
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
adică activiști urlând - cum să fac să-l opresc. După ce inspectorul și-a vărsat tot năduful, s-a-ntors spre mine și-a spus: — Dumneata iei banii statului degeaba! M-am uitat la el, îmi venea să râd, pentru că omul era cu fălcile înflăcărate, ca și când s-ar fi întors de la miting, dar eram și enervată. Experiența mea cu această categorie de oameni nu era bogată, ci densă, pentru că toți activiștii aveau același stil: veneau urlând și-i terorizau pe cei care tăceau. Și-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
să deschidă de cîteva ori gura, fără nici un sunet. Tremura tot, iar cînd simți că se sufocă, cu privirea împăienjenită de-a binelea, văzu ca prin vis niște oameni care se strîng în jurul lui, se apleacă și îl cercetează curioși. Fălci Visul ăsta cu mine transformat în delfin este foarte curios, cu atît mai mult cu cît acum, cînd sînt mare, am probleme cu rechinii (nu știu cît ține de legendă, dar în copilărie auzeam de cazuri în care delfinii atacau
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
derizorii : într-o „videotecă“ - așa cum se numeau sălile unde, pînă să le interzică Ceaușescu, se dădeau, pe televi zoare meschine, filme de pe video. Înainte să-l văd, nu auzisem nimic despre filmul acela. și mai avea și un titlu ridicol : „Fălci“ ! Eram prin clasa a șaptea sau a opta, nu mai văzusem filme „de groază“ și, cu atît mai mult, nu auzisem de Spielberg. După film, am plecat acasă impresionat de cum îi țîșnise sîngele pe gură vînătorului de rechini atunci cînd
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
acestui animal abstract, indiferent și inexplicabil ; mască mortuară a timpului dispărut și totodată fantoma lui tatuată de nisipuri. N-ar trebui totuși să mă mir. Din deșert nu putea ieși un sfinx care să pună Întrebări, ci numai unul cu fălcile Încleștate Într-un surîs metafizic. Probabil de aceea nici nu poate fi imitat. Sfincșii copiați În Europa sînt niște lei decorativi, fără mister, placizi și sterpi, degenerați parcă prin grădini zoologice. Cel desenat pe vasele antice grecești pentru ars mirodenii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a suferi, și un fel de prostrație, de amorțire a întregului corp: îmi clănțăne dinții, mi se încleștează Erau și rude, întrucât mama Lilei și Luca Mureșan de la Slatina erau frați (iar Luca Mureșan era ginerele Azotei, soră cu EBL). fălcile, mâinile nu mai știu să apuce, îmi cad, inerte, de-a lungul trupului, sau se încrucișează resemnate pe piept, ca o mărturie a descurajării, a renunțării la viață, la luptă. Poate și fiindcă nu mai dormisem de patru nopți decât
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]