1,938 matches
-
în jurul orei douăsprezece, va avea loc ceremonia de înhumare în Cimitirul Central. Ca un ultim omagiu, pentru activitatea și tinerețea sa, feroviarii din întreaga Regională Iași vor păstra un moment de reculegere și îl vor însoți pe ultimul drum cu fanfara pusă la dispoziție tot de ei. Mai multe amănunte va găsi în ziarul local Steagul Roșu. În altă ordine de idei, aș dori să ne întâlnim cât de curând. Cred că voi merge la Săvinești peste vreo două, trei săptămâni
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu o adâncă și neprefăcută durere sufletească pe chip, gândind cucernic: „Dumnezeu s-o ierte!”, iar pe fundalul sepulcral putea auzi în surdină, printre multe bocete și suspine înecate, Marșul funebru 1 al lui Frédéric Chopin, interpretat tărăgănat de o fanfară. Mai apoi, el continuă să revină îndelungă vreme la locul îngropăciunii, contemplând țărâna proaspăt afânată și udată de lacrimi fierbinți, de parcă acela ar fi fost cel mai sacru vestigiu dintre vestigiile pământului... Chiar dacă nimeni nu-l bănuia pe el ca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai mulți, aveau acum și puști, ca la război, și n-ar fi mișcat din geană nici dacă i-ai fi atins cu ceară topită. Numai confidentul doamnei Valy părea mai puțin pus în priză, de obosit ce era. Și fanfara militară, sobră, cu ochii mereu la dirijor, cânta de parcă ar fi vrut să-l învie pe Ucu. Atunci când a pornit mașina, către cimitir, unde nu s-a auzit glasul mamei lui Ucu, ridicându-se către cerurile cartierului: "Nenorociților, mi-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
auzit glasul mamei lui Ucu, ridicându-se către cerurile cartierului: "Nenorociților, mi-ați omorât copilul, și-acum jucați teatru, îl îngropați cu onoruri! Nenorociților!..." Vigilent, prietenul meu civil, care uitase cu drag mâna pe urechea mea, s-a repezit spre fanfară, care, deodată, a băgat la greu sunete de trombon grav și trompete jalnice, de nu se mai auzea nimic din toată spovedania-bocet a mamei... Și-atunci când, lângă groapă, soldații au slobozit în aer, în onoarea lui Ucu, mai multe gloanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
întristat pe mulți lucrători din stațiune. Miruna a murit. O s-o înmormânteze în aceeași zi cu nunta cofetarei.Așa s-a și întâmplat.și, iată, acum,însoțite de două mulțimi care se intrepătrund; cei sosiți pentru nuntă se separă, în urma fanfarei care cântă a jale, bucurie și petrecere, iar ceilalți, din urma fanfarei care rupe inimile lumii cu acorduri de îngropăciune. și lumile se strecoară, una pe lângă alta, care cu bucurie, care cu tristețe. și famfarele-și unesc parcă, plânsetele, tot așa cum
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în aceeași zi cu nunta cofetarei.Așa s-a și întâmplat.și, iată, acum,însoțite de două mulțimi care se intrepătrund; cei sosiți pentru nuntă se separă, în urma fanfarei care cântă a jale, bucurie și petrecere, iar ceilalți, din urma fanfarei care rupe inimile lumii cu acorduri de îngropăciune. și lumile se strecoară, una pe lângă alta, care cu bucurie, care cu tristețe. și famfarele-și unesc parcă, plânsetele, tot așa cum se unesc oamenii, în vreme ce se îndepărtează, se tot îndepărtează, până ce, din direcția
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
neamule, până când aproape că nu se mai vedea vânatul. În fine-finalul! La cantonul silvic situat în punctul Iepurele șchiop, nu departe de intarea în frumoasa Pădure Bătrână, alcătuită din arbori măreți, după cum, însăși vânătoarea, măreață este. La poarta cantonului cunoscuta fanfară de la Valea Mare. Fiecare nou intrat în incintă era întâmpinat cu un segment din Corul Vânătorilor. și dă-i bairam! și dă-i, și dă-i, până la miezul nopții. Mai precis, până nu se mai vedea om cu persoană, iar
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
întărește profesorul. Ucigașul... banditului Bătrînul colonel făcea plimbări lungi dimineața și dacă îl observai atent, în unele porțiuni scurte, ținea degetele mîinilor drepte și imita un marș de defilare. Mîinile se balansau, mai mult decît era necesar, în ritmul unei fanfare imaginare. Erau momentele cînd nu saluta pe nimeni și o seriozitate, mai mult ghicită, se așternea pe fața lui ridată, dar întotdeauna proaspăt rasă. Uneori, colonelul Tincu mișca mărunt din buze și atunci chiar nu mai vedea nimic împrejur. Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ca urmare a acestei mascarade, Nordau amintește faptul că pictorul simbolist francez Alexandre Séon a realizat o lucrare reprezentându-l pe Péladan în postura impunătoare pe care acesta o poza. Ca o continuare a ipocriziei, un compozitor a conceput o fanfară ce trebuia cântată în momentul în care Péladan își făcea intrarea în împrejurări solemne. Péladan intenționa să scrie o lucrare de mare amploare, concepută din paisprezece romane structurate în două grupe de câte șapte, conform numerologiei mistice. Acest exemplu, alături de
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Un om nefericit CAPITOLUL I MAMELE LIBERE „Nu trece nimeni fără autorizație.“ Micul duce I Dintrun oarecare motiv, Arthur Rowe simțise mereu o atracție irezistibilă față de bîlciuri, Îl sileau să se Îndrepte, ca o victimă neajutorată spre vuietul depărtat al fanfarelor și spre gheretele de tir, unde se trăgea la țintă cu gloanțe de lemn În cîte o nucă de cocos. Firește, nucile de cocos lipseau anul acesta, din pricina războiului. Se vedea cît de colo că țara-i În război și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi zis că-i un closet Înjghebat În aer liber. Totul părea perfect În după-amiaza acestei duminici de vară tîrzie: „Dăruitu-v-am pacea, dar nu cea pămîntească...“ Ochii lui Arthur Rowe se umplură de lacrimi În clipa cînd mica fanfară militară, adusă probabil cu mari sacrificii, atacă un cîntec demodat, din ultimul război: Orice s-ar Întîmpla, Nicicînd nu voi uita De valea Însorită... DÎnd ocol grilajului, merse În Întîmpinarea destinului: pe un jgheab Înclinat, se rostogoleau, zornăind, spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mamelor libere - vreau să spun a mamelor din națiunile libere. Arthur Rowe se Întoarse voios În lumea adolescenței și a copilăriei sale. Cam pe vremea asta, aveau loc Întotdeauna serbări În grădina parohială, de lîngă Trumpington Road; estrada improvizată pentru fanfară se reliefa pe fundalul cîmpiilor din Cambridgeshire, la capătul cărora se zăreau sălciile tunse de pe malul rîului plin de pești și vărăria din coasta moviliței, căreia În Cambridgeshire i se spune „colină“. Se ducea În fiecare an la aceste serbări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
colină“. Se ducea În fiecare an la aceste serbări, de fiecare dată cu o senzație stranie de așteptare, de parcă urma să i se Întîmple ceva neprevăzut, ceva În stare să-i schimbe pentru totdeauna, Începînd din după-amiaza aceea, viața obișnuită. Fanfara cînta În lumina caldă a asfințitului, alămurile străluceau ca printr-o ceață, iar fețele atîtor fetișcane necunoscute se amestecau cu figurile familiare: doamna Troup, patroana băcăniei, care ținea și oficiul poștal din localitate, domnișoara Savage, Învățătoarea de la școala duminicală, nevestele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de sub platanii aceia, i se va Întîmpla ceva neobișnuit, deși acum nu-și mai dorea o fată sau un inel fermecat, ci un lucru și mai improbabil - o vrajă menită să șteargă ultimii douăzeci de ani ai vieții sale. Ascultînd fanfara, inima Îi bătea cu putere, iar În țeasta lui fragilă de om trecut prin multe fremăta copilăria. — Poftiți să vă-ncercați norocul, domnule, Îl Îmbie pastorul, cu o voce de bariton, călită În atîtea predici. Nu prea am mărunțiș... — Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
relief latura „luminoasă“ a morții. Toți colegii au venit, domnule Wilcox, În afară de cei care sînt de serviciu. Și cei din brigada auxiliară de pompieri au trimis o delegație. A sosit și o echipă de salvare, plus patru sanitari și o fanfară a poliției. E minunat! exclamă doamna Wilcox. O, dacă Doris ar putea să vadă toate astea! — SÎnt convins că vede, o asigură grăsanul. — După aceea, aș dori să veniți cu toții aici, spuse doamna Wilcox, schițînd un gest În direcția paharelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
face să vorbească așa. Noi, cei de la Apărarea Civilă, l-am socotit totdeauna pe domnul Wilcox un om foarte sensibil. Ceilalți au să priceapă, adăugă el cu blîndețe - Înțelegînd desigur prin „ceilalți“ pe cei din Apărarea Civilă, pe cei din fanfara poliției, pe pompierii auxiliari și chiar pe cei patru sanitari. Apoi, cu un gest amical, dar ferm, o Împinse pe doamna Wilcox spre ușă, În vreme ce cu cealaltă mînă apucă uniforma. Deși Îmbrăcat În salopetă, care devenise apanajul vestimentar al multor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dimineții Înveșmîntate În aur. — Ne Îndreptăm spre tine, stradă scăldată În zi, plină de nenumăratele făgăduințe ale vieții cu o mie de picioare! au strigat ei. Stradă scăldată În vuietul roților, stradă inundată de lungi șiruri de bărbați, de zăngănitul fanfarei strălucitoare În marș, de fîlfîitul drapelelor mîndre, stradă inundată de țipete și de chemări, de forfota picioarelor... stradă năpădită de trăsuri hurducăite, de copite răsunătoare, de tramvaie cu cai În clinchete de clopoței, calul din mijloc mereu Întorcîndu-și capul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din beție toate au fost așa cum trebuie, așa că, pe la apusul soarelui, am luat copiii și-am pornit-o spre Fort Marion, cetatea spaniolă de lîngă Ponce de Leon, și se-adunase aici puzderie de lume gătită de sărbătoare și cînta fanfara militară și-apoi se auzeau tunurile și sunau goarnele cînd se lăsa steagul... tu-tu-tuuu! tu-tu-tuuu! așa suna goarna și toți copiii Își puneau mîinile la gură și-ncercau să facă și ei la fel, și zburau păsările, și erau palmieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
îi venise pe ochi, buzele se despărțiseră dând la iveală scrâșnetul dinților. Sufletul bătrânului preot fâlfâi scurt, dădu ocol adunării, se năpusti în cavou, apoi ieși la lumină și se pierdu peste plopii cu ciori, în direcția soarelui cu colți. Fanfara cânta greoi, îngânată de plânsul înăbușit al femeilor. La pomană fură invitați doar cei din familie, morocănoși, dar siguri că au rămas în viață. După ospățul în reculegere sufletească, Bunica sparse gheața amintindu-și de perioada în care Bunicul fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cotească pe strada care ducea la intrarea în cimitir, alaiul se intersectă cu uriașul convoi care-l conducea pe bulibașa Soliman Ciocănaru. Un car cu patru boi căra trupul bulibașei; lângă sicriu stăteau drepți șase țigani cu prosoape la umăr. Fanfara cartierului Socaram scotea din acordeoane-țambale-trompete-tromboane sunete când sfâșietoare, când repezite, nărăvașe. Cinci țigănci grase în fuste largi roșii-verzi-albastre și gri boceau trăgându-se de chica despletită. Soliman sfârșise de mâna unei petarde băgată într-o sticlă și privită îndeaproape. Bum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
gloanțe și vorbea stins, abia auzit, deoarece coardele vocale îi fuseseră afectate în urma exploziei unui obuz care-l îngropase în pământ. Cu asta, contactele tatei cu istoria au încetat. Sau au devenit neinteresante. Căci, în Lisa, istoria nu cânta la fanfară, nu mărșăluia în cizme ori în bocanci. Umbla desculță și se mulțumea cu o goarnă dogită. Primăria angajase un bărbat, ușor handicapat, care n-avea un alt rost, trimițîndu-l, de câte ori era nevoie, să cutreiere satul cu goarna în mână și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aici pornea acea învârtitură prin ogradă. Cei drept, că tot la el în ogradă se găsea acel scrânciob cu patru scaune ce se dădeau peste cap și tot aici aveau loc jocurile de Crăciun și de Paști, unde cântaU renumitele fanfare de la: Fistici, Mironiasa, Valea Mare și de la Zece Prăjini. În funcție de preț, care cânta mai ieftin, aceea era împăcată să cânte. Patru flăcăi unu și unu se aflau la învârtit scrânciobul, care era așa de înalt de aveai impresia că mai
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mă adresai către toți: - Știți ce-a fost aici, chiar În locul acesta acum...cîți ani?... Eram copil, terminasem clasa I-a primară... În 1930; luasem premiul I... Mi s-a pus pe cap coroniță de premiant, aici, În sunetele unei fanfare militare aflate chiar pe podiumul acesta unde e acum orchestra. A fost prima și ultima dată În viață... Ana deschise ochii mari, nu știu ce a Însemnat privirea aceea, atunci. Domnul Pavel Începu iar să vorbească, ceva, nu mai știu, despre lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
face înscrieri încă de la cumpărarea acestora. După cum observați, ne-am creat propriul sistem terțiar de ceremonii în care am atras forță de muncă superior calificată, de la sculptori de monumente până la absolvenți de conservator, în mod special suflătorii atât de necesari Fanfarei Perdamf Co... Personal, când timpul îmi permite, particip la ceremonii ca suflător autorizat la tubă și eufoniu iar soția ca bocitoare de coloratură. Eu și întreaga familie am adoptat un stil de viață total occidental. Fiecare secundă - un profit! Sunteți
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Salut ascultătorii emisiunii dumneavoastră. Noapte bună. Vă întrebam de priorități. Priorități? Ordine. Disciplină și, desigur, prezență masivă, sută la sută, la vot, la urne! Personal am propus încă de la alegerile din 96 să dezvoltăm alături de șeptel, srl-leuri și turismul ecologic, fanfarele! Câte o fanfară la fiecare secție de votare, la fiecare votant. N-ar mai lipsi nici unul. Am avea prezență de sută la sută și chiar mai mult. Mai mult de sută la sută, nu se poate! S-o crezi dumneata
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]