2,704 matches
-
mușcăturile, îmbrățișările, zgârieturile și ceilalți germeni ai furiei se pot constata de visu. Amanții își provoacă dureri, plăcerea nu e pură, spinii trandafirului rănesc... În relația amoroasă, protagoniștii rivalizează în imbecilitate și trec pe lângă realitate, mai preocupați să creadă în fantasmele fabricate de ei decât în evidențele vizibile pentru orice terț neutru. Bunul-simț popular spune: iubirea te face orb. În unul dintre momentele sale cele mai ironice, poemul vorbește despre această transfigurare a celuilalt de către privirea îndrăgostitului: fiecare defect devine o
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cincisprezece rânduri, mai nimic din punct de vedere cantitativ, dar o mină de aur pentru potențialitățile calitative: Diogene enunță aici posibilitatea unei utopii epicuriene, un fel de Grădină lărgită la dimensiunile universulului... O anti-Republică platoniciană, desigur, pentru că este departe de fantasma aristocratică, militară și războinică a lui Platon, dar, în același timp, o propunere politică gândită ca putându-se extinde la totalitatea teritoriilor locuite: tabloul acestei societăți ideale seamănă adesea cu descrierile făcute de Lucrețiu - Diogene din Oenoanda le-a putut
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lui Constant Martha, acest text merită să fie citit ca simptom al prejudecăților unei epoci. Teza cărții? Materialismul atomist epicurian nu l-a făcut fericit pe Lucrețiu - dar care-s textele sau mărturiile pe care se bazează această apreciere? Prin fantasma ei de atotputernicie, această ideologie ar face imposibile iubirea, politica, relația cu celălalt sau cu muzica! Plecând de la aceste principii, este imposibil să concretizezi o „viață simbolică”... Dr. Logre este citat de autoarea precedentă. Îi datorăm L’Anxiété de Lucrèce
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
acum credea, nu avusese nicicând scena În fața ochilor, În verdele gingaș al unui lan de orez, În furnicarul pestriț al unui bazar, smiorcăiala unui copil ori noroiul unei tranșee, ci În doar sinea lui: În mahmureala propriei memorii și În fantasmele care Îi jalonează țărmurile. În linia desenului și a culorii, molcomă, minuțioasă, reflexivă, care nu-i cu putință decât când inima bate de-acum cu Încetișorul. Când zeii bătrâni și meschini, și consecințele lor, nu-l mai incomodează pe om
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
din Antohia, Biserica oficială va combate atît cristologia „joasă”, care face din Isus Cristos o simplă ființă umană, cît și cristologia excesiv platonizantă, cunoscută sub numele de docetism (de la grecescul dokesis, „aparență”), care tinde să-i considere trupul o simplă fantasmă alcătuită din substanța viselor (numele acestui curent În forma lui extremă este fantaziasm). Calea de mijloc se află indicată În multe formule de credință creștine, care subliniază atît divinitatea lui Cristos, cît și umanitatea sa. Dacă parcurgem, de pildă, afirmațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
se afirmă În TT - un produs tîrziu al valentinismului -, libera fantezie a Demiurgului se Împiedică tot timpul de modelele transcendente imprimate În gîndirea lui, ceea ce Înseamnă că lumea Înfumuratului creator mai păstrează Încă o slabă urmă a Pleromei, dar aceste fantasme arhetipale sînt lipsite de Rațiune și de Lumină, „sînt produsul nimicului”37 și se vor Întoarce În neant. Arhonții Înșiși sînt umbre ale unor entități pleromatice, iar dacă se ceartă permanent Între ei este din cauză că fiecăruia i-a rămas o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fără Îndoială revoluționară. În primul rînd, În măsura În care există, inteligența ecosistemică e presupusă a fi de calitate slabă, iar lumea este, dacă nu de-a dreptul rea În mod explicit, măcar un produs mai degrabă nefolositor, construit de Demiurg după o fantasmă arhetipală imprimată În subconștientul lui. Vis al unui vis, este o iluzie sortită să dispară În neant. Nu aceeași este situația neamului omenesc. Demiurgul, reprezentînd absența ori insuficiența inteligenței ecosistemice, este În mod clar păcălit de creatura sa, care Îi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Vestea cea bună (euangelium) constă În răsturnarea valorilor pervertite ale unei lumi vechi și În Înlocuirea lor cu noile valori ale unei lumi noi, recent descoperită prin revelația lui Cristos. Nu e posibilă nici o nouă alianță cu un Dumnezeu vechi, fantasmă a tatălui real. Legămîntul este nou În măsura În care a fost stabilit Între omenire și un partener nou. Pentru ca ceva să fie nou, trebuie să fi fost necunoscut mai Înainte. Tatăl divin, ireal iese pe neașteptate din anonimatul său etern prin vestea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fost În cer și că a păcătuit și de atunci Înainte Începe să făptuiască binele și #se Îndepărtează## de păcatul pe care 1-a săvîrșit”. Cristos, Fiul lui Dumnezeu, este un Înger, născut din Îngerul Maria. Trupul lui era o fantasmă, el n-a suferit, n-a murit, n-a Înviat. Lumea aceasta este Iadul, iar alt infern nu există. CÎnd toate sufletele angelice se vor fi reîntors În lumea lui Dumnezeu și Își vor fi recăpătat trupurile și spiritele celeste
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a lăsat sedusă de idee. Cine a avut ocazia să le asculte mărturia nemodificată de viziunea retrospectivă asupra rezultatelor și de anii de Închisoare știe că specialiștii au fost sensibili, cel puțin la Început și cel puțin În parte, la fantasma unei Românii puternice din punct de vedere economic și independente, a unei Românii „șantier al viitorului”7. Așa se face că unii dintre ei, străluciți specialiști În domeniul lor de activitate, cu studii În Statele Unite și În mari școli politehnice
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
propria lui ființă e „o cantitate neglijabilă” (după cum afirmă unul dintre anchetatori), care poate supraviețui sau dispărea după bunul plac al torționarului. Avem aici de-a face cu o reiterare a omnipotenței sistemului comunist, care ajunsese să-și aroge, În fantasmele conducătorilor, drept de viață și de moarte asupra cetățenilor săi. De cele mai multe ori se Încerca, În acest algoritm al fragilizării psihice a anchetatului, intimidarea Încă de la primul contact cu anchetatorul. Atât la Brașov, cât și la București, anchetatorii Își demonstrează
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
trebuie făcută în funcție de tipul de comerț. Putem totuși preciza că, în comparație cu alte tipuri de negoț, piața are o semnificație de deschidere: mijloacele și posibilitățile sunt deci imense. Autoservirea și distribuitorul automat simbolizează capacitatea de a se descurca singur, dorința, chiar fantasma, de a-și fi suficient sie însuși (vezi Bani). Diferitele tipuri de comerț sunt tratate la cuvintele corespunzătoare (vezi la Indexul). Comuniune Visul ce imaginează comuniunea trebuie interpretat fie ca dorința spirituală de a-și uni sufletul cu Dumnezeu (mai
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
analiza psihologică, gura este zona care ține de oralitate. Ea este implicată în registrul afectiv, în pulsiunile canibale, în mecanismele de introiecție. Dată fiind funcția fundamentală a gurii, în basme se regăsesc frecvent căpcăuni, transmițând copilului aviditatea libidoului lor, precum și fantasmele de apropriere totală. Oralitatea se structurează pe mai multe nivele: - fizic: prin hrană mai ales, dar și prin alcool, tutun; - sexual: constituind o zonă erogenă predilectă, sursă fundamentală de plăcere (supt voluptuos, sărut, felație); - afectiv: descriind modul de comunicare fuzional
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
Obscuritatea pe care o generează îl înrudește cu forțele nocturne și oculte (opunem, de altfel, magia albă, pozitivă, magiei neagre, negative). Reprezintă munca latentă a visului, oprirea activităților pe timpul nopții, odihna trupului și trezirea spiritului. Gestionează domeniul imaginarului și al fantasmelor. Nu este conștiință, ci inconștient. Din acest motiv, în numeroase culturi, sufletul are această culoare la ieșirea din corp. Negrul este tot ceea ce nu este cunoscut, dar există totuși, iar dacă sperie, aceasta se întâmplă din cauză că dezvăluie și potențializează o
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
chip; ciuperci; confuzie; consecințe; conștient; copac; copilărie; crepuscul; culori; curiozitate; cuvinte; deducere; demon; departe; deștept; destin; de a deveni ceva; divinitate; doarme; doleanță; dorințe; dormi; a dormi; dragoste; dram; drum; dulceață; durere; ea; emoție; eroare; eternitate; euforie; exagerat; extraordinar; familie; fantasmă; fantomă; feeric; feerie; fermecat; fermecător; ficțiune; film; fraieră; friend; ceva frumos; fugi de el; gîndire; gînduri; în gol; greu; de gură; halucinație; iarbă; idei; ieșire din realitate; Iisus; incredibil; irealul; irepetabil; iubire; de iubire; îndeplinire; îndrăgostit; întîmplare; întrerupt; întunecat; legendă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
real și ireal sau între material și imaterial în ceea ce privește identitatea virtuală a subiectului uman la interfață, după cum se poate vedea în numeroase rânduri. Astfel, menținând atât reciprocitatea dintre normal și anormal, real și fictiv, se poate perpetua continuitatea însăși dintre fantasmă și materialitate. Atât în legătură cu spațiul și cu realitatea, cât și cu corporalitatea, virtualitatea digitală este congruentă cu materialitatea, deopotrivă în sens tehnologic și fizic-senzorial. Această a doua accepție a ontologiei virtuale, avatarizarea, completând procesele cyborgizării sau ale protezării umanului, devine
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
toată familia... Din copilărie se încuibase în el, fără să știe, spaima de propriul spectru, spaima de absență. Prin urmare, insomniac, abulic, hiperlucid, Cioran percepe realitatea cu simțurile întinse la maxim, așa încât, în locul lumii concrete, el vede, asemenea lui Caragiale, fantasme sau mecanisme: „După o noapte albă, am ieșit în stradă. Toți trecătorii semănau cu niște automate; nici unul nu părea viu, toți păreau împinși de un resort nevăzut; mișcări geometrice; nimic spontan; surâsuri mecanice; gesticulări de fantome; Ă totul era încremenit
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
lucru, nu voi suporta niciodată să fiu considerat un fitecine” (I, 169). Faptul că apoi își spune „Rușine și disperare. Vai de cel care nu și-a învins numele” (idem) este tocmai consecința disperării că nu se poate elibera de fantasmele vanității. Altundeva precizează: „Oricât ar fi de puternică dorința noastră de anonimat, nu ne place totuși să nu se mai vorbească despre noi deloc. Visăm la o uitare desăvârșită, dar dacă aceasta s-ar petrece într-adevăr, ne-ar veni
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mea. Mai beți o țuică? (toarnă în pahare: pauză în care nimeni nu e în stare să intervină). Totuși, Ilie Popescu nu se cantonează în obsesiile lui funerare. Ca într-o piesă de Albee, el va corcoli curînd o nouă fantasmă, obligîndu-și consoarta la aceeași gesticulație mimetică, exercițiu și întristător și derizoriu al înșelării (și pierderii) de sine. I s-a năzărit introvertitului să priponească într-un colț al odăii... un cal verde. Să-i dea ovăz, să-l țesale, mă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
durează, fiindcă, dumnezeule, pacostea stă să reînceapă! Blestemul nu s-a sfîrșit și nici nu are cum să se curme cîtă vreme mentalul sperios și pleoștit al blajinilor din "apartamentul de bloc" e predispus să odrăslească, iar și iarăși, obsesive fantasme. Ba mai mult, luînd pînă și trauma asta în ușor, ei sînt gata să transforme în prilej de zaiafet impulsurile ce trădează alterarea celulei morale. Mesajul piesei e cu bătaie lungă. Problematica etico-politică pe care Constantin Popa o abordează se
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
îi înghite și pe cei ce au slujit-o. "Regulamentul de bloc" apare ca reacție la un fenomen politic intern și la unul extern, interșanjabile poetic. Cînd intimitatea începe să-ți fie ocupată de un "administrator", ființa se retrage în fantasme. Piesa aceasta conține nota cea mai. păsat absurdă în toată dramaturgia lui Constantin Popa. Este și firesc să fie așa. Ea amintește de lonescu, de Mrozek, de Arrabal. Pe undeva de Durrenmatt. Aflîndu-ne în civilizația noastră, atît de îndepărtată în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
existența omului contemporan: la primul nivel, el vizează relațiile interumane, starea socială, condiția individului în raport cu această stare, determinările acesteia în plan familial și profesional: al doilea nivel e de adîncime, sondajul e în ființă, în straturile subconștientului, acolo unde bîntuie fantasmele spaime, acolo unde rațiunea nu are bilet de liberă circulație. Din această perspectivă, între regulamentul de bloc și recent reprezentata piesă, "Gheorghe Popescu", există unele semnificative tangențe. E vorba tot despre un sondaj în conștiință, în conștiința bolnavă și adormită
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
viziune în investigarea condiției omului contemporan, asupra stării sociale și morale a individului și a relației esențiale dintre el și starea generală a societății. Mai ales în "Regulamentul de bloc" investigația coboară în straturile alunecoase ale sub conștientului, descifrînd acolo fantasme, iraționalități și spaime care nuanțează dramatismul existenței. În aceeași direcție profitabilă sub raport dramaturgic și spectacular putea merge dramaturgul și în "Mașina de vînt", dramă în care obsesiile și spaimele din perioada comunistă se cer puse sub reflectoare pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
materială 41. J. Wunenburger consideră că imaginea mentală, in praesentia, ca produs al senzațiilor și percepțiilor (imaginea perceptivă), imaginea a posteriori, amintirea (imaginea mnezică) și imaginea alegorică, în lipsa obiectului (imaginea anticipatoare) constituie punctul de plecare pentru formarea "prismei imaginilor" 42: fantasma, visul, imaginea hipnogogică (imaginea inconștientă), figurile de limbaj (imaginea verbală), cifru, enigmă, criptograma, ideograma, hieroglifa, arhetipul, tipul, prototipul, stereotipul (imaginea matricială), imaginea-artefact (imaginea materială). Această interacțiune a imaginilor valorifică un imaginar polimorf, dar care acționează unitar: imaginar științific, magic și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Între ignorare și mistificare, Editura Antet, București, 2005. Bălan, M., Istoria prostituției, Editura Burostampa, Timișoara, 2003. Marica, M.A., Erosul. O istorie filosofică a iubirii, Editura Muntenia, Constanța, 2007. Martin, L.E., Cartea gesturilor erotice, Editura Trei, București, 2006. Friday, N., Fantasmele erotice ale bărbaților, Editura Trei, București, 2006. Van de Velde, Th.H., Le mariage parfait. Etude sur sa physiologie et téchnique, A. Müller, Zürich, 1940. Sadock, B.J., Sadock, V.A., Comprehensive Textbook of Psychiatry, ed. a VII-a, vol. I-II
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]