2,714 matches
-
citadinului Traian T. Coșovei către tematizarea spațiilor rustice. Dacă în anii debutului se definea drept un „cavaler al ideii sfinte de Coca-Cola”, acum nostalgia, forjată deja în ultimele volume, se transformă tacit în paseism și, lucru cu totul neașteptat, în fascinație a naturii. Pe cale de consecință, și trimiterile culturale se estompează (există, în Aritmetica pleoapelor, câteva asemenea aluzii, dar ponderea lor e infimă). Lipsită de patetism, regresia aceasta dă, fără ocolișuri, sentimentul marii poezii. Pe care Traian T. Coșovei a visat
I did it my way by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2852_a_4177]
-
riguros estetică, e susținută de Ion Negoițescu și, mai recent, de Mihai Zamfir (într-un remarcabil eseu publicat la finele anului trecut). Conform acesteia, Creangă ar fi mai degrabă un poet, și încă unul pur, decât un prozator. La el, fascinația gratuită a limbajului întrece cu mult orice instinct epic. În fine, ultima, intens simbolică, i se datorează, cum știm, lui Vasile Lovinescu. N-am s-o rezum. Declarativ, Eugen Simion pare să oscileze între prima și a treia. Minus exagerările
Negru pe alb by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5282_a_6607]
-
dar fără noblețea inițială și fără prestanța lui materială consacrată, suportă, simultan, și o recuperare morală. Tehnica asamblajului, împinsă pînă la varianta sa eterică, aceea a colajului, este folosită pentru o nouă recuperare, aceea a autorității pierdute o dată cu erodarea figurativismului. Fascinația deșeului, a reziduului, a fragmentului ca martor al destructurării, este asociată unei alte fascinații, și anume aceleia pentru chipul uman redescoperit, pentru neofigurativism sau, altfel spus, pentru un antropocentrism răsturnat în care omul, golit de propriul său conținut, nu mai
Arta și morala lemnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16670_a_17995]
-
recuperare morală. Tehnica asamblajului, împinsă pînă la varianta sa eterică, aceea a colajului, este folosită pentru o nouă recuperare, aceea a autorității pierdute o dată cu erodarea figurativismului. Fascinația deșeului, a reziduului, a fragmentului ca martor al destructurării, este asociată unei alte fascinații, și anume aceleia pentru chipul uman redescoperit, pentru neofigurativism sau, altfel spus, pentru un antropocentrism răsturnat în care omul, golit de propriul său conținut, nu mai este decît un simplu comentariu, o glosă gratuită pe marginea eșecului. Artiști ca Napoleon
Arta și morala lemnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16670_a_17995]
-
fi el sentimental ca serial killerul/ surâzând tandru când vede la știri/ pozele victimelor?/ Să nu-ți urăști & să nu-ți iubești amintirile." (pag. 37) E drept că de aici mai trebuie întoarse câteva pagini până la întinsul eseu prin intermediul căruia fascinația alcoolică profesată își vădește, în defavoarea eventualelor suspiciuni de adicție, aerul substanțial erudit. Spre deosebire de natură, iată, cultura face salturi. Căci nu despre alcooluri pur și simplu scrie Vancu, ci despre un anume scenariu, bine trecut prin alambic, în care, desigur, acestea
Tratament fabulatoriu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7287_a_8612]
-
toate în traducerea Tudorei Șandru Mehedinți. Cele două volume de povestiri îndeamnă la revizitarea prozei scurte, mai ales că relativ recent a apărut și o carte de convorbiri cu Julio Cortázar, realizată de Omar Prego Gadea chiar înainte de stingerea scriitorului (Fascinația cuvintelor, traducere și note de Radu Niciporuc, Editura Fabulator, 2006, colecția "Autorii vorbesc"), cuprinzând și un capitol " Povestirile: un joc magic" ce dezvăluie accepțiile date fantasticului, geneza celor mai cunoscute texte, momentul-cheie al lecturii lui Borges. Cortázar mărturisește cum a
Cât de mult îl iubim pe Julio by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6938_a_8263]
-
de ambiția tînărului Hegel din fragmentul privitor la idealismul german: adevărul filosofic poate fi spus în chip estetic, într-o limbă în care profunzimea și frumusețea încetează să fie rivale. Hegel nu a scris niciodată frumos, și cu toate acestea fascinația jargonului îi e indubitabilă, grație atracției venite din partea unei limbi impostate, de vaticinație ce înaintează în cadențe cultice. Și în 1806, cînd Hegel termina la Jena manuscrisul Fenomenologiei, fiind silit nu numai să părăsească orașul sub șarja trupelor napoleoniene, dar
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
cunoștință prin anii ^80, o dată cu traducerea best-seller-ului Îl nome della roșa - Numele trandafirului. Și cam atît. Mulți l-au citit pentru că așa cerea valul modei. Desigur, cartea nu se găsea în librarii, dar circulă, pe traseul obișnuit, din mînă-n mîna. Fascinația asupra românului era și ea contaminanta, din diferite motive și în grade variate, în funcție de nivelul de receptare atins. Faptul că la patru ani după apariția românului (1980) el se traducea și în limba română, era o izbîndă intelectuală. După 1990
Spectator in fabula by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18169_a_19494]
-
care se precizează că studiul în discuție reprezintă de fapt o nouă versiune a postfeței autorului la traducerea sa din Nerval (Sylvie, Torino, Einaudi,1999). însă preocupările criticului legate de strategiile narative ale sriitorului francez își au sursa într-o fascinație cu mult mai veche. După cum mărturisește și în cele Șase plimbări prin pădurea narativă, Eco a scris încă din 1962 un eseu pe această temă (Il tempo di Sylvie, în Poesia e critica, 2/1962), apoi prin anii '70 a
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
După doi sau trei ani de articlerie săptămânală, oricine poate evalua o carte cu destulă precizie și destul de repede (mai ales dacă ține cont de mode și se adecvează acestora). Dar, atunci, unde mai e farmecul receptării? Unde mai e fascinația întâlnirii aceleia miraculoase ? Sunt lecții pe care, mai direct sau mai subtil, le-am primit la începutul magistraturii mele critice chiar de la autoarea romanului despre care scriu acum. Și pe care la fiecare nou articol mi le amintesc, aproape din
1898. Street view by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4050_a_5375]
-
vestigiu și convingătoare că însăși procesualitatea vieții. Cum memoria coordonează de multe ori actele prezentului și cum legendă fertilizează adesea cotidianul, prin asociație, dar și prin complexitatea proiectului, Bienala de la Veneția și-a dobîndit, în timp scurt, o putere de fascinație comparabilă cu a Veneției însăși. Tot ceea ce artă contemporană are mai important, ca tendințe, estetici, programe și realizări propriu-zise, unele deja muzeificate, altele în plin exercițiu de persuasiune și altele mereu neliniștite, în căutarea unei identități, a trecut, de-a
Drumul spre Venetia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17878_a_19203]
-
inițiatice ale unor însemne ieșite de mult din planul comensurabil al realului, confesiunea Balcicăi Măciucă încearcă, prin diversitatea mijloacelor deja amintită, să înțeleagă mai întîi ea însăși, iar mai apoi să-i împărtășească și cititorului, care este sursa misterioasă a fascinației, a hipnozei adînci și ireversibile, pe care acest spațiu le-a exercitat asupra celor care au venit în contact cu el. De la abandonul definitiv al Sultanei, așa cum era alintată, afectuos, de către localnici, Regina Maria, la percepțiile de un lirism exaltat
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
a devenit, sub presiunea unor energii iraționale, probă obligatorie pentru buna funcționare a resorturilor adînci ale actului de creație. Aici s-au verificat, de-a lungul a cîtorva decenii, nu doar un interes particular pentru o anumită configurație peisagistică și fascinația pentru o sinteză aproape didactică a coabitării elementelor, ci și mecanismele de funcționare a fenomenului nostru artistic și întregul său spectru de sensibilitate. Posibilitatea participării neîngrădite la acest spectacol natural, absența oricărei birocrații și premisele unei libertăți absolute, plasează fenomenul
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
în interpretare, un studiu aplicat, corect, valid, în buna tradiție universitară, uneori cam prețios în exprimare, dar demn de consultat cu încredere. Florin Mihăilescu, De la proletcultism la postmodernism (o retrospectivă criticăa ideologiei literare postbelice), Editura Pontica, Constanța, 2002, 330 pag. Fascinația lui post- Cartea Mihaelei Constantinescu apare și ea citată în studiul de mai sus, însă ca simptom al fragilității termenului de postmodernism, căci autorul consideră și el noul post- „o variantă sau cel mult un produs al postmodernismului”. Mihaela Constantinescu
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14327_a_15652]
-
pisica. Nu cu trei nume, cum pretindea codul pisicesc al lui Eliot, ci numai cu unul sonor: Eustache. (O seducătoare introducere în domeniu o constituie antologia lui Șerban Foarță, Mic tratat de pisicologie, Editura Humanitas, 2008). Poemul se naște din fascinație și „reflecție”: instanța producătoare a textului retrăiește, în regimul banalității cotidiene, consternarea lui Montesquieu, cel care se întreba cum e posibil să fii persan. Eugen Suciu se întreabă cum e posibil să fii pisică - pentru că de perși se îngrijește chiar
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
Eugen Suciu se întreabă cum e posibil să fii pisică - pentru că de perși se îngrijește chiar motanul lui autoritar, micul dictator care organizează întregul univers domestic. Spre deosebire de pisica vag demonică a lui Baudelaire, Eustache de pe malul lacului Snagov își exercită fascinația pentru a corecta măruntele inconveniente ale clipei („cu un grăunte din somnul lui/ învelea luminile/ din stația de tramvai/ ca să nu-mi bată în ochi”). El are capacitatea de a-și muta inima de pe o parte pe alta - semn al
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
an graiul lor atât "de pe cealaltă apă" cât și "prostii". Nu e nevoie de un studiu de imagologie (deși cât de util ar fi!) ca să intuiești că fiecare limbă are astfel de verdicte lingvistice pentru alteritate. Există ansa și o fascinație a alterității, pe care tot prin prisma depărtării o putem percepe, tot trăgând cu ochiul dincolo de graniță, nu trecând pe nesimțite un hotar invizibil. Iso Camartin povestește cum, ăn copilărie, a văzut pentru prima oară, pe malul celălalt al lacului
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
în astfel de rebuturi. Pe acest fundal întunecos de receptare postumă, apariția unui volum semnat de Dan C. Mihăilescu e cu atît mai luminoasă cu cît e mai tonică. Mai precis, sunt trei motive care fac din Despre Cioran sau fascinația nebuniei o lectură plăcută: primul e că, în fața unui stil ca al lui Cioran, Dan C. Mihăilescu vine cu un nerv expresiv pe măsură, verva criticului scutindu-l de pericolul de a-l terfeli pe francez datorită neputinței de a
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
pe care-l are în comun cu scriitorul brazilian), Olga Tokarczuk reușește să construiască o lume electrizantă al cărei centru de greutate îl constituie Cartea, un alt nume dintre multele posibile - Graal, piatra filozofală, elixirul tinereții fără bătrînețe - pentru obiectul fascinației de veacuri a tuturor căutătorilor. Cei care pleacă în această călătorie sînt personaje emblematice - Marchizul cărturar, Veronica prostituata de lux dornică de iubire, Gauche (Stîngul) copilul-vizitiu analfabet și mut, posesor al tainelor naturii, - la fel cum sînt și cei care
Poveste din vremuri apuse by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15414_a_16739]
-
concentrarea maniacală a cercetătorului care verifică și experimentează în laboratorul său, cu obiectivitatea metodelor științifice, mai multe ipoteze de lucru. Așa se face că, într-o primă fază, se încheagă tema - născută în urma unei intuiții fulgurante sau, dimpotrivă, a unei fascinații obsesive sau a unei reflecții îndelungate. Cert e că, în multe dintre eseurile lui Banu, e vorba despre un aspect neexplorat încă sau care nu părea a fi demn de cercetat pînă atunci, cel puțin nu în legătură cu teatrul. Într-o
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
pedeapsa postumă - răsturnarea aceasta nu ar fi putut-o bănui nimeni. Dar iată că Onfray, intrat parcă într-un puseu de molestare a tot ce înainte i se părea sfînt, își pune la zid învățătorii, răfuindu-se cu cei sub fascinația cărora și-a petrecut adolescența. După cum mărturisește în prefața volumului Freud, amurgul unui idol, apărut anul trecut în Franța, autoritățile de suflet ale tinereții sale au fost trei: Nietzsche, Marx și Freud, iar dintre ei singurul de care nu are
Omul cu canapeaua by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5363_a_6688]
-
sinuciderii rituale. în romanul din care publicăm în aceste pagini un fragment, dragostea, suferința, senzualitatea, prietenia si moartea sînt reunite într-o poveste de o frumusețe atemporală, cu ecouri de dramă shakespeariană. Într-o Japonie oscilând între valorile tradiționale si fascinația față de Occident, tinerii Kiyoaki si Satoko, prizonieri a două lumi diferite, trăiesc intens o iubire de o fragilitate si o puritate aidoma zăpezii de primăvară. Pasiunea lor interzisă atrage însă după sine stigmatul dezonoarei si schimbă pentru totdeauna cursul vieții
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
și marile elanuri whitmaniene și sonoritățile stinse ale ecleziastului. O analiză conformistă și sumară a operei lui Corneliu Baba ar fi tentată să invoce aproape mecanic modelele autoritare ale picturii spaniole și flamande, să perceapă construcția formei, austeritatea cromatică și fascinația iconografiei ca exerciții subtile de rememorare și de conservare. Dar rezistînd primelor tentații, orice privitor va putea observa cu ușurință că pictura lui Baba nu reînvie forme deja consacrate în istoria artei europene, ci încearcă - uneori chiar cu accente patetice
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
tot ceea ce este mai interesant într-un continuu spectacol al scindării. Pe de o parte, narativ și iconolog, el îl caută pe Dumnezeu cu o obstinație și cu o umilință aproape de masochism, iar, pe de altă parte, își exhibă permanent fascinația pentru amorf și coruptibil, pentru materia precară și pentru miasmele cărnii intrate ireversibil în fermentație. Citatul din Biblie, invocația cristică și transparența icoanei, ambalate în note de jurnal și în felurite cogitații colorate moral și metafizic, se împreună cu trupul nud
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
puternic marcată, sculptorul manifestă o grijă halucinantă pentru vibrația detaliului, pentru articularea modulilor, pentru sonoritatea formei, în ansamblul său, sub impactul unghiului de privire sau sub acela, impalpabil, al luminii. Brâncușianismul lui Jacobi stă în puritatea expresiilor sale și în fascinația, aproape magică, față de suflul adînc al materiei activate și de viața autonomă pe care aceasta o dobîndește prin armonia celestă a componentelor sale. Dar dincolo de formele individuale, de lucrările sale obiect, artistul visează lumi integrate, retroversiuni edenice sau provocări dadaiste
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]