2,317 matches
-
sîmbătă. Lucrau doispreze la banc și cu toții făceau felinare de noapte, trăgînd fitilele și suporturile metalice prin bucățele de ceară, pe care le puneau apoi În cutii anti-inflamabile, gata pentru a fi Împachetate. În mijlocul bancului circula o bandă care ducea felinarele terminate spre un cărucior care aștepta. Banda mergea cu sunetul unui obiect care se rostogolește și cu un scîrțîit constant - nu foarte tare, dar atunci cînd se combina cu șuierul și zăngănitul mașinilor de fabricat lumînări, aflate În cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să-i abată atenția. După o secundă, se aplecă de parcă ar fi fost ațîțat de ceva. Strigă spre ceilalți de la banc: — Uite-o pe doamna A, uite-o cum intră. E cu doi tipi! Femeile care Încă mai lucrau la felinare Întoarseră capetele să vadă. Întotdeauna erau fericite cînd apărea ceva care să Întrerupă rutina zilnică. Cu o săptămînă Înainte, intrase un porumbel În clădire și toți dăduseră ocol Încăperii aproape o oră, profitînd la maximum de această distracție. Acum, cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lumînări. Întinse mîna și-i atinse brațul: — Îmi dați voie să vă arăt...? Fetele care stăteau la banc Își curmară chicotele și priviră În sus, așteptînd. Bărbatul veni mai aproape și-și ridică privirea. — Aici este micul nostru sector de felinare, Îi spuse doamna Alexander. Duncan vă poate explica procesul. Duncan, dînsul este... Bărbatul se oprise totuși În drum și-l măsura pe Duncan de parcă nu-și putea crede ochilor. Începu să rînjească. — Pearce! zise el Înainte ca doamna Alexander să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îi era arătat, și, o dată sau de două ori, Își duse la loc bucla neunsă, căzută pe frunte. — Da, Îmi dau seama cum merge, zise el. M-am prins, desigur. Nu-i luă decît un minut să explice. Duncan puse felinarul pe care-l făcuse În mijlocul benzii rulante, foșnitoare, și acesta fu dus mai departe, la căruciorul din margine. — Asta-i tot, zise el. Doamna Alexander trecu mai departe. BÎntuise prin jur mai tot timpul și avea aerul ușor dezamăgit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
trecu mai departe. BÎntuise prin jur mai tot timpul și avea aerul ușor dezamăgit al unui părinte care Își vede copilul făcînd varză rolul din piesa școlară. — Dar, zise ea satisfăcută, este un proces destul de simplu. Fiecare dintre micile noastre felinare trebuie să fie asamblat manual... Nu cred c-ai putea să ne spui cîte ai făcut de cînd ești aici, nu, Duncan? — Nu prea, răspunse Duncan. — Nu... Totuși Îți merge bine, sper? Și cum stai - se gîndea la un mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Duncan deveni rigid și făcu un pas, intrînd aproape În panică. Doamna Alexander, Îi văzu expresia feței și o intrepretă greșit. — Uite, rîse ea bătîndu-l pe umăr, te pun Într-o situație jenantă. O să te las să te ocupi de felinarele tale. Apoi dădu din cap aprobator spre bancul de lucru. Len, ce mai faci? Îți merge bine, Winnie? Mabel, ai vorbit cu domnul Greeing despre scaun? Bravo! Atinse ușor apoi brațul lui Fraser. Doriți să mă urmați acum În sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu va face decît o figură absurdă. Se ridică. Îi era frig și se simțea Încordată. Se duse la oglindă. Era absolut descurajant să te uiți la tine Într-o oglindă dintr-o cameră Întunecată; totuși, venea puțină lumină de la felinarul din stradă și observă că obrazul și brațul gol aveau semne roșii și albe, mici urme În carne de unde stătuse pe covor. Cel puțin aceste semne Îi dădeau un strop de satisfacție. Deseori Își dorise ca gelozia ei să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
foaia goală doar un creion fără vârf - ninge ca-n povești Nici un nor pe cer - un bocanc fără șiret lângă vechiul gard Zăpada sclipește - două inimi desenate pe fereastră Solstițiu de iarnă - ascultând rapsodia la vechiul gramofon Noapte cu lună - felinarul din poartă spart de un bulgăre Om de zăpadă fără nasturi la haină - noapte fără lună Noapte senină - doar omul de zăpadă fără căciulă Dacia veche sub un troian cât casa - liniștea nopții Noapte geroasă - cântecul greierului în dosul sobei
MIEZUL IERNII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83881_a_85206]
-
simfonia deserturilor de la Le Cirque nu o să mă tenteze deloc. Daphne locuiește în Beverly Hills, într-o casă în stil spaniol construită într-o dezordine studiată pe un teren care se întinde până aproape de Hotelul Bel-Air. Aleea era luminată cu felinare și, ca de obicei, Daphne s-a întrecut pe sine cu aranjamentele ei florale. Oriunde întorceai ochii, vedeai vaze uriașe, pline cu flori și ramuri de iasomie, chiar și la toaletă. Evident, a exagerat și în privința personalului. Îi place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
place să aibă cam cincisprezece majordomi de fiecare invitat, de aceea e cam aglomerat la petrecerile ei. Când am ajuns, sufrageria era atât de plină încât invitații începuseră să se-mprăștie pe terasă, spre piscină. Toată grădina era luminată cu felinare pe care Daphne le achiziționase din Maroc, într-una din călătoriile ei pentru cumpărături, iar pe gazon erau așternute peste tot covorașe brodate și pernițe. Nici n-am apucat bine să asimilez scena, că Zach a și cârmit spre colecționarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am propus. Am putea pleca dis-de-dimineață, după clubul de lectură. Înainte ca Julie să-mi poată răspunde, Barclay dădu buzna și o anunță: — Dacă vrei să faci ceva deosebit, lași biblioteca să aibă un aer sobru, citiți la lumina unui felinar de catarg, apoi vii la cină cu masa asta fantezi. Intri în sufragerie și pleosc! Corali! Bușteni plutitori! Masa acoperită cu o față de masă de canava naturală! Până acum n-am folosit în Upper East Side decât pânză de in
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în legătură cu bijuteriile era să nu aibă îndeajuns de multe piese noi. Să sperăm că-i vorba doar de o abatere temporară de la starea ei obișnuită de țăcăneală. Barclay transformase biblioteca în copia strălucitoare a unei cabine de la bordul unui vapor. Felinarele pâlpâiau de parcă prin încăpere chiar adia briza oceanului. Pe masă erau împrăștiate hărți decolorate și jurnale patinate de vreme. Un chelner ne-a servit cu Martini Bleu și Mai Tai și cu șervete de cocteil cu colțurile atât de ascuțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
socială susținută de regimul lui infracțional. Curînd după miezul nopții m-a trezit un fulger de lumină proiectat pe tavanul dormitorului. Am ieșit pe balcon și m-am uitat după raza farului din Marbella, presupunînd că vreo descărcare electrică distrusese felinarul. Dar raza Își continua rotirea lină pe cer. Miezul portului din Costasol era cuprins de flăcări. Luase foc o goeletă, catargul Îi strălucea ca un fitil de lumînare. Eliberată din parîmele de amarare, plutea În derivă către larg, ambarcațiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
începe și el să bată din pinteni, pe lângă Jana. Atât Jana, cât și Cătălina și Marița râdeau, spunându-i lui Faraon Chirpic, cel cu panarițiu la degetul mare că i-ar sta mai bine pavazat cu un sugel, ca un felinar aprins, la un ochi. Constatând că Jana fuge de el, Chirpic o luă la învârtit pe Natalia, șefa peste cele șapte bucătărese. Deși cumnatul lui Nicanor și alți comeseni dezbăteau, cu tărie, problema monopolului de stat al alcoolului, instituit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
năvala de beton și de cărămidă aparentă se mistuiră cele din urmă pâlpâiri ale grandorii boierești. Ca să atingă culmea civilizației de opulență a kitsch-ului și a mârlăniei, pe aleile dintre palatele cu etaje înzorzonate, fuseseră obligate să licărească palid felinare de cimitir, alternând cu lampioane strălucind în exces. Gigi Bleotu, care venise acasă, la palatele de Sans-Souci, împreună cu noul său prieten, Vladimir din nordul Moldovei, năvăli pe neauzite în toiul larmei chefliilor, care începuseră, de demult, să se îmbuibe, afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
durerea și mâhnirea unui suflet zbuciumat. Nu l-a întrebat nimic. De altfel, ce ar mai fi fost de spus? A picurat câțiva stropi de vin pe dușumea murmurând "Să-i fie țărâna ușoară" pentru odihna sufletului răposatei. Sub un felinar orb, doi îndrăgostiți se sărută pe îndelete. Tânăra, îmbrăcată cu o rochie scurtă și vaporoasă, își freacă piciorul de gamba partenerului, în timp ce acesta își face de lucru sub fusta ei, cu mâinile nerușinat urcate sus, pe pulpele fetei. În lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
supraveghează tăcut numeroasele taxiuri ce opresc în fața intrării. Clădirea, veche și neatrăgătoare, este înconjurată de un gard înalt din scânduri verzi ce ascund curtea de privirile curioșilor. La fel o fac și geamurile murdare, acoperite cu ziare pe dinăuntru. Minusculul felinar roșu e deja stins, semn că fetele sunt toate ocupate. De la balconul unicului etaj, una dintre pensionare, pe jumătate dezbrăcată și cu părul pe moațe, cheamă sus, cu semne obscene, sugestive, doi adolescenți cu obrajii inundați de coșuri. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vor lăsa nervii. Speră doar ca momentul să se petreacă cât mai târziu. Când cei doi intră în beciul unde se amenajase PC-ul companiei, căpitanul Apostol, așezat direct pe pământ, studiază o hartă la lumina firav albăstruie a unui felinar, în compania a doi ofițeri, Felix și sublocotenentul Popa, cel care-l înlocuise pe Jigodeanu la aprovizionare, îmbolnăvit subit de hepatită chiar cu câteva zile înainte ca regimentul să plece pe front. În spate, lângă zidul din piatră, un transmisionist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Sah'n wie einer aus/ Daß wir so lieb uns hatten..." 131. Marius strânge convulsiv în mâna dreaptă mânerul rece al baionetei de la șold. Îmi pare rău pentru tine soldatule, din păcate doar o singură umbră va rămâne sub bătrânul felinar." Șerpește, fără ca cel mai mic zgomot să-i trădeze prezența, înaintează precaut. Desface tufișurile joase cu pieptul, lăsându-se indiferent plesnit peste față de crengile înghețate și fulgii reci. Ca un adevărat animal de pradă, micșorează distanța într-un mod măsurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
despre pierderile îngrozitoare ale regimentului. Unii dintre ei sunt deprimați și triști. Printre cei căzuți se aflau și mulți prieteni de-ai lor. Ar trebui să se grăbească băieții, spune Iovuț arătând spre cei care muncesc febril la lumina unor felinare. Nu știu dacă mai au o oră la dispoziție. Ce te face să spui asta? Întreabă Nicky cu voce curioasă Viscolul. Dar de unde știi măi Americanule că vine exact peste o oră? Ei, nici chiar așa la minut, dar pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și acum că era scris În sîngele nostru, deasupra pieirii lui, certitudinea reîntîlnirii ca o lege universală”. Își ridică fruntea, și În clipa următoare se prinse cu mîinile după gîtul meu, mă aplecă pe dormeza lată, În lumina vagă a felinarului de pe bulevard, ce străbătea În odaie, stăturăm muți Încă mult, cu trupurile unite În dreptul umerilor, formînd o mare literă V cu vîrful spre perete. Apoi Își coborî mîinile pe spatele meu. Rochia, strînsă la mijloc Îi era ușor ridicată deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
numai mirajul a ceea ce aș fi fost eu dacă trăiam, deci Înșelarea ideii.” Și mă sărută iar, prelung, ne rostogolirăm pe canapeaua cuprinsă la dunga dintre Înserare și noapte, În fascicolul palid al luminii stinghere a becului abia aprins al felinarului din stradă, aflat În dreptul ferestrei. - „Cum e dincolo, Keti?” Întrebai fără teamă. Ea deschise ochii mari: „Nu e adevărat, nu există moarte, decît pentru neștiutori ca tine, sau ca noi amîndoi altădată, așa numim noi toți momentul În care...Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
modifica nimic. Găsiseși motivări de circumstanță, și peste un an și jumătate sau doi a fost grațiată. Era toamna tîrziu, burnița, se Întunecase, te aflai În autobuz, iar cînd ai coborît, veneai acasă, - ea, din Întîmplare aștepta În stație, sub felinarul abia arzînd, și recunoscîndu-te, ți-a rostit numele, vădit bucuroasă: - Vai, ce fericită sînt că vă văd! Vă mai aduceți aminte? Mă numesc Eugenia Săndulescu... M-ați judecat, mi-ați salvat viața. Era vorba de o delapidare. Am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
care au trecut prin stația Jimbolia, grupuri de angajați pozați la aniversări, alte ocazii, șefi de gară sau de depou de la sfârșitul veacului al XIX-lea; primele semnale moderne de intrare (Banovici), din tablă, cântărind 300-400 kg; o colecție de felinare; diferite obiecte anexă - saboți, capse pocnitoare (unele chiar din anul 1897), folosite pentru semnalizarea defecțiunilor apărute pe linii; un cupon original turnat la Topleț, elemente de macaz; legitimații de ceferist; mărci poștale cu tematică feroviară. Evident, marele vis ar fi
Agenda2006-13-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284910_a_286239]
-
din fața sa vrea să îmbrățișeze această meserie i-a spus hotărât: „Primul lucru - diciplina! ”, referindu-se evident la o... disciplină riguroasă. Mai târziu, a cunoscut ceferiștii din vechea generație, cu uniformele lor curate, călcate, care veneau în schimbul de seară cu felinarul lustruit și lădița proprie, cu jumătate de oră înainte de începerea lucrului. Să mai pomenim de ieșitul în papuci de casă de astăzi... Incubatorul de proiecte Pentru a fi perceput la adevărata valoare, proiectul noului Muzeu al Căilor Ferate trebuie înțeles
Agenda2006-13-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284910_a_286239]