2,319 matches
-
artistică creativă, sau ce numește Weber "conștiința de formare". După cum notează Frederick A. Pottle despre Jurnal londonez, "în general Boswell își știe povestea ca și cum ar fi romancier" (12). Rezultatul este "o mare putere de realizare imaginativă care compensează lipsa invenției [ficționale]" (14). Cu "realizarea imaginativă" în inima jurnalismului literar narativ, se separă și mai mult firele modelelor de story și de informație, o tendință care va căpăta amploare în secolul următor în evoluția stilului jurnalistic în ziarele americane. Între timp, peste
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
reflectă în Typee, relatarea despre Marea Sudului a lui Herman Melville. Neclaritatea se reflectă astăzi în arbitrii canonului literaturii americane, The Oxford Companion to American Literature și Norton Anthology of American Literature. Oxford Companion caracterizează Typee ca fiind o "narațiune ficțională" (Hart 681), pe când Norton Anthology o clasifică drept "povestea [lui Melvillea] captivității sale într-un trib din Polinezia" (Baym și alții 1:2146). Relatarea lui Melville indică spre volumul imens de literatură de călătorie care reflectă mai pe larg un
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a sperat să descopere lucruri atât de interesante - ei bine, din păcate, jurnalismul rămâne tot jurnalism". Îngâmfat, a întrebat: "Oare ce s-a întâmplat cu noul jurnalism?". Fenomenul de condescență critică față de jurnalismul literar narativ este destul de nou; privilegiind romanul ficțional tradițional în defavoarea noului jurnalism, Powers meditează asupra răspunsului criticii în ceea ce privește jurnalismul literar în secolul al XX-lea, în ciuda practicii sale răspândite. În cel mai bun caz, atitudinea critică față de noul jurnalism a fost ambivalentă. Câteodată însă a fost complet ostilă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
-o "secolul prezent", concepția fraților Duyckinck despre literatură încă conține subiectele și genurile considerate omenoase și politicoase în secolul al XVIII-lea: "divinitatea și știința morală", "știința politică", "legea", "retorica", "istoria" și poezia. În mod semnificativ, au adăugat și "literatura ficțională și politicoasă" a lui "Paulding, Irving, Cooper, Simms, Emerson" (vii, sublinierea autorului). De exemplu, în cazul lui Emerson, ceea ce odată era cunoscut sub numele de scrisori politicoase, a devenit literatură politicoasă. Mai mult decât atât, ficțiunea, care la începutul secolului
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mai variate asupra formei care ajunge până în prezent. În Literary Newswriting (Știri scrise cu stil), R. Thomas Berner reia firul din punctul în care se oprise Wolfe atunci când notează, plecând de la un sondaj întreprins în ziare, că amestecul între tehnica ficțională și analiza jurnalistică de profunzime a devenit orice altceva decât un lucru obișnuit. Ceea ce constată el este, asemeni categorisirii lui Wolfe, faptul că articolele din ziare au "narațiune pe secvențe" și "dialoguri"(3). Dar Berner mai adaugă procesualizarea, punctul de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
largă a ficțiunii se numără și Kathy Smith. În John McPhee Balance the Act - John McPhee și echilibrul acțiunii - ea propune ideea că povestea adevărată așa cum e reprezentată în scrierile lui McPhee este o contradicție de termeni pentru că folosește tehnica ficțională (226). Aici găsește argumentația de sprijin care descinde de pe linia Hellmann și Hollowell care ar fi caracterizat poveștile adevărate ca pe niște ficțiuni deghizate. La fel procedează și Lars Ole Sauerberg în Fact and Fiction - Faptele și Ficțiunea. Sauerberg adoptă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
La fel procedează și Lars Ole Sauerberg în Fact and Fiction - Faptele și Ficțiunea. Sauerberg adoptă un punct de vedere apropiat de cel al lui Hellmann atunci cînd scrie că jurnalismul literar/nonficțiunea rămân în chip fundamental forme de narațiune ficțională. Mai departe procedează la o înlăturare completă a granițelor dintre jurnalismul literar narativ și ficțiunea tradițională, discutând în același context lucrări care sunt considerate în chip tradițional ca aparținînd ficțiunii, așa cum este Texas de James Michener și altele considerate a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
orig. 46 Vocile zorilor (lb. engl. orig.). 47 La gară (lb. engl. orig).. 48 Două basme. (lb. engl. orig). 49 Spre exemplu, Baym et al antologizează The Open Boat și într-o notă de subsol caracterizează povestea având o bază "ficțională" (2:722). Cercetătorul lui Crane James B. Colvert ia o poziție similară în introducerea sa la Great Short Works of Stephen Crane x-xii. - Marile opere scurte ale lui Stephen Crane (lb. engl. orig.) - nota autorului. 50 Toate schițele sunt adunate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Ca încheiere, aș spune, totuși, și câteva critici înainte de a vă invita să vă înfruptați din oferta Polirom. (Recunosc aici, parșiv, că sper că e vorba, la lansare, doar de cărți!) În primul rând, porecla orașului pe care îl prelucrează ficțional autorul nu era nicidecum Botoșima, ci doar Boston. În al doilea rând, ce pana mea, trebuie să spun asta, "în puii mei" este o construcție recentă și nu există niciun fel de izvoare istorice sau descoperiri atestate care să îndreptățească
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
culorilor, ai sunetelor sau ai scenei, sunt, de regulă, naturi egolatre, invidioase, dominate maladiv de propriul orizont, însetați de laude și alergici la critică. Probabil că dacă ar fi altfel ar fi fost doar oameni obișnuiți, nu izvoditori de lumi ficționale, firește, dar printre ei se mai strecoară, iată, și câte o excepție. Nu cunosc, în lumea în care m-am mișcat mai bine de patru decenii, în lumea creatorilor, un caz asemănător cu al lui. A oferit locuri de muncă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
dânșii și tot voi merge, ori cu voie ori fără voie“. E de menționat ambiguitatea cronicarului care se bazează pe legende, „zic să fi zis“, autorul trecând citatul pe seama celui ce ar fi zis. Negruzzi stilizează Însă magistral; dă caracter ficțional momentului, Încărcându-l emoțional, ori acest aspect ține de măiestria prozatorului. Important este că tot acum, autorul aduce În scenă și protagoniștii, așezându-i În pozițiile lor caracterologice, consacrate de istorie: Alexandru Lăpușneanul, vornicul Moțoc, postelnicul Veveriță, spătarul Spancioc și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
anul 1675. C. Negruzzi scrie nuvela Alexandru Lăpușneanul inspirat din trecutul zbuciumat de lupte pentru putere cu consecințe tragice. Acesta e adevărul istoric; prozatorul l-a Îmbrăcat Într-o haină artistică rezistentă. Realitatea istorică a fost Îmbrăcată Într-un univers ficțional. Scriitorul evocă personaje existente În realitatea istorică, Alexandru Lăpușneanul, doamna Ruxanda, vornicul Moțoc și chiar spătarul Spancioc. Existența lor poate fi demonstrată, deși vornicul Moțoc, postelnicul Veveriță și chiar Spancioc nu mai existau, după afirmațiile lui Ureche. Se găsesc În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
vrut să exploatez caracterul ăsta estic al Europei, dacă vrei. Care este cum? Este foarte sincer. Personajele tale chiar par toate „bune“, doar că pierd controlul la un moment dat, par expuse pericolului, fragile, și devin treptat tot mai personaje (ficționale), de unde spui că pornesc din caractere realiste. Păi e prostie reală, cu puțin romantism și tragism. Și ei chiar sunt buni. Și sunt printre noi, îi vedem prin metrou, ne provoacă și un fel de dezgust când îi vedem, fiecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
post-colonialism. Post-structuralismul este o metodă de analiză textuală și culturală care percepe cultura ca parte integrală a operelor investigate, orice semnificație manifestându-se sub forma unui fenomen cultural. Presupunând că "sinele", ca unitate singulară și coerentă, ar fi un construct ficțional, poststructuralismul susține ideea că individul s-ar constitui prin intermediul unor serii de tensiuni și cunoștiințe conflictuale, care ar ține de influențe ale genului, clasei, rasei, etniei, profesiei etc., ceea ce ar impune punerea la lucru a percepției propriei persoane în contextul
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
apelurile din talk-show-ul din film sunt reale”, a precizat Porumboiu, care a trăit Revoluția jucând ping-pong cu un prieten. Avea numai 14 ani. ,,Personajele sunt inspirate de persoane reale, dar când am scris scenariul, le-am tematizat într-un mod ficțional”, a adăugat el. ,,Știu de film, dar nu l-am văzut. Și mai știu că dezbaterea care a constituit momentul de plecare pentru Cornel era organizată cu prilejul a zece ani de la Revoluție, de către Televiziunea Vaslui, și moderată de mine
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
ce nu doar produce artă, ci este artă! Pe atunci nu luaseră avânt gadgeturile ce ne umplu azi buzunarele, birourile sau servietele. Oricare dintre aparatele audio-video are un design menit să încânte ochiul. Înainte să fie funcționale, ele au fost ficționale, produse ale imaginației unui artist. Zappa nu face decât să le așeze în lumină adecvată. Împletind, ca un romancier postmodernist, șase planuri temporale, cu umor, savoare și ceva horror (animațiile în lut ale lui Bruce Bickfordă, Zappa aduce în cadru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
întrebări, fiindcă pentru el sunt foarte importante aceste discuții. Lumea și-a făcut curaj, iar seara s-a rotunjit ca luna plină. „Orbitor se sprijină, ca Turnul Eiffel, pe două picioare. Ca turnul văzut în plan... sunt istorii de familie ficționale, născute din frustrarea de a nu avea o istorie, de a nu ști cine-mi sunt strămoșii“, a afirmat Cărtărescu. Scriitorul a spus că nu își știe nici străbunicii, nici pe doi dintre bunici nu i-a cunoscut, iar mare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
cu mișcări bruște, expresii exagerate, cu răsturnări de situație comice, argou și sexualitate. Vezi lista ingredientelor dintotdeauna (de la Alge la Kinky ZoOne) pe care regizorul le pune în poveste, dar răspunsul nu e aici, ci în felul în care lumi ficționale devin lumi posibile în jocul pop-ironic al regizorului. Era prea strâmt pentru o erecție Petronel (un rol care-l prinde foarte bine pe Sebastian Marina, care trece absolut natural între personalitățile personajului său) e un tip schizoid, care vrea să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
din generația lui sunt dezlânate, incoerente, prost sau deloc construite, cărțile lui Dan Lungu au o arhitectură ușor - poate prea ușor - vizibilă. Scriitorul pare să aibă un temperament artistic „diurn“, o predilecție pentru claritate, limpiditate, coeziune. Granițele dintre lumea realului ficțional și cea a oniricului ori fantasticului „nocturn“ sunt la el ferm trasate. Lectura e de aceea cursivă, cititorul nu prea are ezitări, fiindcă proza pe care o citește nu prea are ambiguități. În orice caz, nu unele structurale. Când autorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
am tot plictisit uitându-mă la alții cum își obțin catarsisuri obosite cu manieriști „simpatici“ precum Foarță sau Brumaru. Despre proza nouă publicată aș mai aminti texte care „au mers“, care mi-au indicat posibile urme de viață pe planetă ficționala românească. Dan Lungu și babă lui comunistă i-au indignat prin clișee pe unii critici. Mie îmi plac clișeele. Mihnea Rudoiu nu e rau cu Micul Abelardy, el suferă doar de un soi de inflație a textului în detrimentul structurării atente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
Comunismul închis. Inventar. Bogdan Romaniuc Am avea poate și noi nevoie de un roman al dictatorului, așa cum sunt romanele scriitorilor hispanoamericani (Alejo Carpentier, Augusto Roa Bastos, Gabriel Garcia Marquez sau Mario Vargas Llosa), care au favorizat apariția acestei inovatoare modalități ficționale - realismul magic -, exprimată în paralel prin discursul romanesc și prin cel cinematografic, punând astfel bazele atât noului roman hispanoamerican, cât și unei noi cinematografii. Acești scriitori, cu o bogată experiență de scenariști, inventează universuri ficționale hibride, realmiraculoase sau real-fantastice, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
favorizat apariția acestei inovatoare modalități ficționale - realismul magic -, exprimată în paralel prin discursul romanesc și prin cel cinematografic, punând astfel bazele atât noului roman hispanoamerican, cât și unei noi cinematografii. Acești scriitori, cu o bogată experiență de scenariști, inventează universuri ficționale hibride, realmiraculoase sau real-fantastice, în care admit deopotrivă atât legile lumii naturale, cât și legile lumii supranaturale, legi care se unesc și se confundă într-un mod irevocabil. În convorbirile sale cu Plinio Apuleyo Mendoza, întrebat care este punctul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
sub toate aspectele, de aspectul unei limbi naturale). Exemple de limbi a posteriori sînt: interlingua (bazată pe patru limbi bază: engleză, franceza, spaniolă și italiană și două limbi de control: germană și rusă), esperanto (cu unele elemente a priori), limbile ficționale (tip Tolkien sau Războiul stelelor). În mediul anglofon se utilizează denumiri precum conlang (termen general care desemnează o limbă artificială), artlang (creație personală ficționala), auxlang (limba auxiliara mondială, tip esperanto) și modlang (< engl. Model Language, limba simplificată tip basic english
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
italiană și două limbi de control: germană și rusă), esperanto (cu unele elemente a priori), limbile ficționale (tip Tolkien sau Războiul stelelor). În mediul anglofon se utilizează denumiri precum conlang (termen general care desemnează o limbă artificială), artlang (creație personală ficționala), auxlang (limba auxiliara mondială, tip esperanto) și modlang (< engl. Model Language, limba simplificată tip basic english). Există o lungă lista de limbi artificiale și de diverse clasificări ale lor. Pomenim doar cîteva: Loglan - creată în 1955 de lingvistul James Cooke
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
idiomatic (Coșeriu, 1985, pp. 222-223), contextul verbal propriu-zis, alături de cel paraverbal și de cel nonverbal "sprachlich-kommunikativer Kontext" și "andere kommunikative Kontexte (parasprachlich Kommunikativer Kontext/nicht-sprachlich-kommunikativer Kontext)" (Koch-Oesterreicher, 1990, p. 11); * contextul "referențial" ("realitatea vizată sau lumile posibile în cazul construcțiilor ficționale" Rovența-Frumușani, 2000, p. 31); în cazul comunicării didactice, acesta se va particulariza, de exemplu, în conținuturile prevăzute în Curriculum, dar și în cele care pot fi abordate implicit, nu doar explicit, în cadrul activităților școlare și extrașcolare (vezi, de exemplu, o
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]