2,281 matches
-
Trebuie spus cu sinceritate că e o închipuire constantă, chiar dacă direcția în care se duce se întemeiază, în mare parte, pe întâmplări și pe observații accidentale. Pe de altă parte, e și o transpunere în spațiu și timp, o adaptare ficțională, cu straturi întregi de promisiuni încarnate - palimpsest. Nici nu știi, adesea, când și ce ai învățat din „așa da !“ și din „așa nu !“ Prima mea copilărie (desfășurată într-un marș de maturizare forțată) a fost una frământată, încărcată de dezechilibre
Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
a fost, în realitate, motorașul determinant, celula aia de gândire critică, multiplicându-se de capul ei o lungă bucată de drum... Să fii mamă - sau, mai bine zis, să fii mama cuiva - e de la bun început un proces de divizare ficțională. La urma urmei, e o scriere... Joaca de-a sora sau de-a fratele imaginar, joaca erotică, cu răpiri și cu salvări de prințese, cu nunțile imperiale ale vreunei Cenușărese sau cu sacrificiile de sine ale vreunei sirene, toate s-
Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
Fragment dintr-un roman epistolar. Corespondență ficțională între L.M. și dr. Aphonse Fruchter Berna, 3 februarie 20... Draga mea dragă, Sper să te găsească scrisoarea mea mai bine și mai liniștită și sper că te îngrijești cum trebue și că ai mers la medic și că moașa
Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
Herr Doktor, L.M. ( Acest fragment face parte dintr-un proiect literar amplu, al cărui subiect este maternitatea, un roman epistolar cu titlul „“. L.M. sunt inițialele femeii care se află în plin proces procreativ. Doctorul Alphonse Fruchter este un personaj la fel de ficțional ca femeia, dar, ca și ea, are o legătură strânsă cu realitatea, pentru că un medic pediatru cu acest nume a existat în realitate și a publicat o carte care se numește Cum să îngrijim, să alimentăm și să educăm copilul
Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
să răsplătească și păcatele iepei frățâne său, a caprei, a gânsacului logodit și ale boilor uciși în pădure. Pesemne blastămul gâștelor văduvite l-au ajuns, sărmanul!” Finalul basmului valorifică din nou categoriile temporale și spațiale pentru ilustrarea ieșirii din planul ficțional, ireal, realizându-se, printro conjuncție adversativă, o relație de opoziție contingentală. Ceea ce reținem din modul de încheiere a basmului este atmosfera echilibrată după ce s-a instalat supremația binelui, descrisă prin voia bună dimprejurul meselor încărcate. Basmul cult, ca și basmul
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
dimineața, a făcut douăzeci de pași, apoi s-a întors și s-a închis în casă». Deabia acum eram cu adevărat mulțumit de frază” (p. 228). Dar, mai mult de atât, artificiul lui Marin Mălaicu-Hondrari pune o problemă de raport ficțional: acceptând că avem de-a face cu două povești imbricate, cu niveluri diferite de literaturizare (căci, prin tradiție, specia interviului e mai credibilă decât orice specie narativă), despre ce e, totuși, vorba în Lunetistul, considerat în ansamblu? (E o întrebare
Ezitările artistului la tinerețe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3181_a_4506]
-
a lui Gabriel Dimisianu cu care se afla în Rusia. Și totuși, oricît de savuroase ar fi aceste notații și oricît s-ar fi spus că aceasta e adevărata vocație a lui Constantin Țoiu, un ceva nedefinit vine să relativizeze ficțional toate aceste crîmpeie trăite. Oamenii și locurile evocate au întotdeauna ceva din instabilitatea figurilor lui Chagall, un fel de impuls antigravitațional. Nu se poate găsi o unitate în toate aceste fragmente, în aceste tablete capricioase care nu sînt nici jurnalistică
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
a lungul secolelor fazele și modelele de denumire, în funcție de categoriile de indivizi - de preferință antropomorfi și animalieri, căci jucăriile cele mai susceptibile de a primi un nume propriu sînt păpușile și animalele de pluș. Oricum, domeniul acoperă atît onomastica literară (ficțională, conservată în texte), cît și pe aceea, evanescentă, a realității (ludice). Sursele literare - cel puțin cele românești - sînt totuși puține. O literatură a copilăriei agreste, în aer liber și în mijlocul tovarășilor de joacă, propune obiecte generice, neindividualizate prin nume: zmeie
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
Lovinescu, ed. cit., p. 225). 3 E. Lovinescu, Poetul X, în „Adevărul”, an 51, nr. 16343, 1937. 4 Dominique Maingueneau, Le féminin fatal, Paris, Descartes & Cie, 1999, p. 40. 5 Preiau sintagma de la Natalie Heinich, care o folosește în cadre ficționale, discutând despre un complex pe care cea de-a doua femeie a unui bărbat o are în raport cu prima (Natalie Heinich, Celle qui n’a pas de nom, in Etats de femme. L’identité féminine dans la fiction occidentale, Paris, Gallimard
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
gratuită, adică arbitrară, fiind aidoma unei expediții cinegetice (sînt vînate sensurile lirice), în cîmpul căreia "glonțul libertății" (al viziunii) e asasin în înțelesul că "ucide" viața de la care pornește și pe care o reprezintă, chiar prin transpoziția ei în lumea ficțională: "ieri erai mișcarea unui frig,/ o liniște bătrînă tremurătoare./ ca o rugă arzînd o spînzurătoare/ în paradisul clipei nașterea îți strig./ fiindcă-ai venit din anotimpuri azi./ nevăzut de nimeni timpului văzut./ inventează existența ca o zi de vînătoare/ și
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
istorie e un bun pretext de a crea distanțe, de a proiecta o lume în același timp familiară și îndepărtată, pe fundalul căreia personajele pe care le propune textul pot evolua nestingherite, ducînd la acele efecte de discurs specifice limbajului ficțional. Se știe că istoria poate rămîne în planul secund, ca în cele mai multe din românele lui Walter Scott sau că în Notre-Dame de Paris, sau poate fi nu doar fundal, ci și pretext, o serie de episoade fiind integrate în românesc
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
compare personajul principal cu Didier, eroul astăzi-uitatei Marion Delorme a lui Hugo (1829) și, în aceeași frază, si cu Antony, erou al și mai-uitatei drame omonime proprii (1831). Nu e inutil să remarcam că și Didier și Antony, personaje exclusiv ficționale, figurau printre reperele, fie ele persiflate, ale tinerilor parizieni din lumea bună din al patrulea deceniu al secolului trecut. Deși - notă bene! - rolul lor aproape că încetase în 1845-1846, adică atunci cînd Monte-Cristo apărea în foileton. Poate tocmai de aceea
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
stil clasic se mai scriu, din fericire, și-n ultima vreme. Ficțiunea și "realitatea" nu încetează să se întrepătrundă, iar istoria e terenul privilegiat pe care se petrece acest proces. Uneori, recursul la istorie întărește verosimilul. Și astfel - deloc paradoxal - ficționalul. Așa se explică înserarea unui incident minor, aparent lipsit de legături cu trama narativa - însă tocmai de aceea semnificativ - din românul În linie dreaptă, publicat de Jeffrey Archer în 1991. De-abia sosit în America, la mijlocul vieții și al cărții
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
Aventură, Rocco și frații săi, Advise and Consent și Războiul stelelor. Ficțiunea joacă un rol egal în viață individului cu evenimentele istorice care schimbă față lumii. Dar face mai mult decît atît. Căci legitimează astfel, pînă la un punct, statutul ficțional al cărții. De remarcat că toate exemplele de pînă acum au avut în vedere ficțiuni a caror acțiune se desfășura în timp, iar începutul lor era plasat cu cel puțin o jumatate de veac în urmă. În cazul Contelui de
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
să le schițez mai sus. Diegeza e situată prea aproape în timp de actul de emisie-receptare, iar apariția românului în foileton nu face decît să sporească "efectul de real". Tocmai de aceea, eul narativ își ia măsuri pentru a proteja ficționalul. Cum stau lucrurile însă dacă textul literar este contemporan cu noi? Cum își mai creează el distanțele față de contingent, daca nu face apel nici la oniric, nici la mecanisme de limbaj specifice, nici la inserturi ale altor ficțiuni, indiferent de
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
am luat distanță. În concluzie, literatura că "felie de viață" e un mit. Vorba lui Gîde: indiferent cum am tăia-o. Sau în fine, la rigoare, aș putea s-o și accept, cu condiția ca măcar "sosul" să fie asezonat ficțional. Ceea ce nu totdeauna se întîmplă. Q.e.d.
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
par. 5. „Nu pot crede“, etc este un Plagin al tînărului înțelept din Ecclefechan care își întreabă mama: „S-a pogorît Sfîntul Dumnezeu și a făcut roabe într-un atelier?“. Procedeul prin care se acordă un index greoi unei opere ficționale greoaie este luat din Sartor Resartus. CARROLL, LEWIS Cap. 41, par. 3. Gustul curcubeului alb este un Plagdif al substanței din sticla marcată „bea-mă“ din Alice în Țara Minunilor. CARY, JOYCE Cap. 28 și 29. Plagdife din romanul The
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
l′écriture de théâtre étant d′ailleurs ce recouvrement de la parole du moi par la parole de l′autre”. Fixând condițiile enunțării imaginare, didascaliile sunt în mod necesar ambigui: ele desemnează condițiile enunțării (mai ales coordonatele spațio - temporale), ale evenimentului ficțional, dar în același timp condițiile scenice. Rolul didascaliei este prin urmare dublu: ea este un text de regie cuprinzând toate indicațiile date de autor ansamblului de practicieni însărcinați să asigure existența scenică a textului său și, deopotrivă, un suport care
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
planuri, În Liquidation: În piesa pe care o citește Keseru, În romanul al cărui narator este și care Îl conectează romanului Kaddish și nu doar acestuia. Tehnica narativă subtil referențială nu devine niciodată scop În sine, „experiment” pur, simplă realitate ficțională, suficientă sieși. Ea se relegitimează, convingător, ca intermediere expresivă, modulând vibrația textului În care se Înscrie drama existenței. * Liquidation amplifică, dar și contrariază, nu o dată, opera precedentă, completând-o. Un roman referențial, dar și unul independent, la nevoie. Referențial este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ni se pare și nouă astăzi atât de profund evidentă. "Cele mai multe judecăți false în privința lucrurilor omenești se datoresc infirmității morale, și nu slăbiciunii intelectuale, pentru că mai degrabă pierde omul simțul realității prin partea morală decât prin cea intelectuală" (83). * * * Eul ficțional nu diferă de imaginea cu care ne-am obișnuit. În Amintiri... ni se releva ca un frustrat, ca un orfan cultural. În Privind viața, ca un abulic, inadaptat și sceptic. Aceeași imagine o vom găsi în Adela, pseudo-jurnalul sau pseudo-romanul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
vrut să exploatez caracterul ăsta estic al Europei, dacă vrei. Care este cum? Este foarte sincer. Personajele tale chiar par toate „bune“, doar că pierd controlul la un moment dat, par expuse pericolului, fragile, și devin treptat tot mai personaje (ficționale), de unde spui că pornesc din caractere realiste. Păi e prostie reală, cu puțin romantism și tragism. Și ei chiar sunt buni. Și sunt printre noi, îi vedem prin metrou, ne provoacă și un fel de dezgust când îi vedem, fiecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
EPICE / 11 Comisia de împăciuire / 13 Și replica ei în actualitate... / 15 Magazia de lemne a poetului a fost și ea agresată / 17 Între timp poetul stă în șezlong / 19 În excursie cu societatea civilă / 23 Meșteșugita amestecare a regimului ficțional cu acela al non-ficționalului / 27 Campanie electorală în lumea lui hanți și gredli / 31 V-aaliniați! / 35 Îmi vine să mă râd / 39 Iluzii / 43 Femeile țărănci erau tinere / 45 Ceva ecumenism, ceva lingvistică și (ceva) parfum de rachiu / 47 Cu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
la pescuit și, mai apoi, la Cina creștină / 79 A venit vremea să ne facem apolitici / 83 Despre comunism, altfel / 87 Stau la volan și meditez / 89 Proza, bat-o focu', este proastă! / 93 Să dăm fuguța din real în ficțional / 97 Huntington și cercetașii / 99 La o sindrofie / 103 O alegorie cu anonimul provincial / 107 Viața operei și viața cealaltă, aceea de la bere / 111 Boneta de partid / 115 La taifasul european / 119 O ficțiune anapoda / 123 Partea a doua. TĂIETURI
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
capitol al volumului intitulat Marafeturi epice. Rațiunea acestei așezări în paginile cărții este legată de specificul rubricii intitulate Din fanfare funerare susținută săptămânal în paginile revistei. Acesta este asigurat de împletirea între actualitatea social-politică și notațiile ludice prin amestecarea regimului ficțional și a celui non-ficțional. Am avut în vedere în redactarea eseurilor și o componentă culturală dublată de una literară într-o propunere de estetică postmodernă. Figura centrală în toposul imaginarului creator al acestui capitol îl asigură lumea în care am
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
îmi place mie în excursie cu societatea civilă", și pe când spune el asemenea vorbe, din Dacia papuc sunt aduse la timp câteva coroane, feciorul șturlubatic strânge drapelul de luptă, îl duce la mașină, mergem mai departe. Meșteșugita amestecare a regimului ficțional cu acela al non-ficționalului Stăm la măsuța de la café-bar și ascultăm, cu interes domol, povestea unuia adus de feciorul neastâmpărat, acela cu poezia și cu steagul. Domnul tocmai dezvăluie adevăruri despre revoluție, știe despre teroriști, știe despre serviciile secrete, știe
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]