1,924 matches
-
este însă aici refracție, schimbarea de sens a luminii care străbate un filtru clar-obscur, proiectând - în trecere - o imagine transparentă, interfața acestui pasaj. 8 Derealizare ca efect al devianței reprezentării și referinței, căci ceea ce este spus și văzut trimite spre ființarea posibilului pur, apriorică oricărei instanțe de discurs, "înainte de a se deschide lumina/ albă a unei vocale"; "și ne-am găsi dintr-o dată în fața unor silabe/ pe care nu le știm - și să facă la marginea acestei nebănuite/ cotituri a drumului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
uitarea/ se vădește cu puterea unei stihii" (Fragmentele, 73, în op. cit., p. 118), "un tărâm al rătăcirii/ Unde amprenta ființei și semnele sacrului s-au șters" (Astrul nomad, vol. Kaspar Hauser, în op. cit., p. 130), " Un anotimp al rătăcirii, când ființarea/ întoarce spatele adevărului Ființei/ și se abandonează ne-lumii, lipsei de temei" (Apoteoza răului, vol. Atotsfârșitul, în op. cit., p. 181). 61 Abia în "devenirea întru nimicnicie" (Apoteoza răului, în op. cit., p. 187), sufletul se poate reînnoi în lumina Imaginii, căci
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
protecție împotriva feluritelor agresiuni la pândă în el. Numai în măsura în care urmele acestei resituări continui prin acțiune devin lizibile, locuirea poate fi optimizată, și asta tocmai pe baza lecturii lor. Un "text" arhitectural se compune în urma și din urma lăsată de ființarea locatarului în mediu, lărgind anumite posibilități și suprimând altele, în funcție de rolul lor în schema lui identitară de ansamblu. Fără o asemenea lectură a urmelor specifice unei existențe, adăpostirea și regenerarea ei devin acte aleatorii, ce riscă să-i transforme necunoașterea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
îngăduința-i extremă la viol. S-ar putea însă la fel de bine spune că se lasă cioplit de fulgere, ca un rest obstinat al mâniei elementare - în parte menajat de ea, în parte tratat cum nu se poate mai fără menajamente. Ființarea lui ca menaj spasmodic al omenescului grijuliu cu lipsa de menajamente a elementelor e cu atât mai remarcabilă cu cât primește mai puțină atenție; tocmai prin conlucrarea din acest menaj atenția este eliberată de o mare parte din posibilele ei
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
răspunderea ultimă a propriilor decizii - atât de inaccesibili încât părerea mulțimii despre ei nu-i preocupa câtuși de puțin. Nici asta n-ar fi fost rău în definitiv; oricum, era drum lung până acolo, iar dintre cele două strategii de ființare nomazii n-ar fi putut spune care li se potrivea cel mai bine. Instinctiv, intuiau ei însă că o imagine de sine creată de circumstanță - fie ea și lipsită de candoare - poate deveni o capcană tare afurisită, ce-ți cade
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Rusia poate face din Austria vasala noastră, fără să fie nevoie de tratate de alianță și de compensații. O politică germană prost condusă ne așază într-o relație de dependență față de Austria. Alianța nu avea, în consecință, nici un motiv de ființare 25. Cunoșteam mult prea bine Austria pentru a ști că o întoarcere la politica prințului Felix Schwartzenberg 26 sau a contelui Moritz Esterhazy 27 era imposibilă. Slavii din această țară aveau, la rândul lor, puțină simpatie pentru noi și la fel de
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
Alba-Iulia a fost fondată prima universitate protestantă, în anul 1622, de către Gabriel Bethlem. În asemenea entități de factură academică se susțineau cursuri de filozofie, teologie, filologie, retorică, astronomie și științele naturii, contribuind la ridicarea nivelului de cultură a tinerilor ardeleni. Ființarea unor școli și a unor gânditori umaniști, precum și realizările acestora de ordin cultural, le regăsim în timpul domnilor Eraclide Despotul în Moldova și a lui Petru Cercel în Țara Românească. Școala latină de la Cotnari, amintită deja, a fost înființată în 1562
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
situațional. Există o dialectică între libertate și situație prin care facticitatea n-ar putea fi descoperită, n-ar avea nici sens. Prin felul său de a fi, omul trăiește în autoamăgire, nesinceritate și neveridicitate. Neveridicitatea omului este un mod de ființare a omului contemporan. În piesa de teatru Cu ușile închise autorul lansa o formulă îndelung controversată: ,,Iadul sunt ceilalți”. Filosoful avea să o răstălmăcească și să se explice mai târziu: S-a crezut că am vrut să spun prin aceasta
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
formă de indeterminare. Chiar dacă s-a inspirat inițial din Heidegger, pe parcursul scrierilor sale Sartre se diferențiază fundamental de acesta. Francezul determină transcendența ca o depășire activă a datului către posibil, nefixând-o ca Heidegger în relația cu diferența ontologică dintre ființare și ființă. Interesul lui Sartre este îndreptat prioritar către determinarea ființei omenești ca angajament. Drept urmare, ontologia sa devine o antropologie și filosofie subiectivă împotriva căreia se îndreaptă Heidegger. O astfel de filosofie a inspirat o parte din pedagogii ,,educației noi
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
fratele scriitorului, să întregim, pentru o viitoare ediție, corespondența oferită acum, doar parțial, publicului cititor. Luca PIȚU Sincategorematicul înger Aurel Dumitrașcu Despre bunii prieteni nu vorbești, cu ei discuți numai... atîta vreme cît, istorial exprimîndu-ne, îs. De se retrag din ființare, din gîndirostiviețuirea empirică, regula etică severă, în fraza precedentă formulată, poate fi înfrîntă. Așa cum voi proceda eu cu Aurel în rîndurile ce urmează, după mai mult de zece ani de la ultima mea descindere în Sabasa dumitrașciană, unde perdurează acum casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
V. Gheorghiu, iar administrator pe același dr. Valerian Șesan. * Omagiul Revistei Candela. Candela vechea revistă teologică și bisericească, publicată de profesorii Facultății de Teologie de la Universitatea „Regele Carol al IIlea din Cernăuți a apărut pe anul al 59-lea de la ființare ca volum omagial închinat domnului dr. Vasile Gheorghiu, profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuți și membru onorariu al Academiei Române. ... Colaboratori la acest volum omagial al Candelei, profesorii facultății noastre de teologie și cei mai distinși muncitori în via Domnului
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
durabil al lui Zoroastru, al lumii sale închipuite sau foarte uitate, reprezintă un fenomen tipic occidental, ca și întreg arealul evenimentelor (contacte politice, economice, ecleziastice) care au precedat și pregătit descoperirea fondatoare de disciplină. Lumea bizantină moștenește o istoriografie contemporană ființării și disoluției ultimului imperiu iranian pre-islamic, ale cărui instituții religioase și politice le înregistrează cu destulă acuratețe, dar și fără consecințe ale intermedierii acestui spațiu asiatic către o cultură creștină. Ocultarea treptată a lumii religioase de dinainte de cucerirea arabă de către
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
grație popularității romanului, într-o acceptare curios de superlativă care mi-a intensificat și mai rapid antipatia față de el. Tata m-a făcut, m-a criticat, m-a distrus și apoi, după ce m-am reinventat și m-am relansat în ființare, a devenit un tătic mândru, lăudăros, încercând să reintre în viața mea, toate astea într-o perioadă care mi s-a părut că a durat doar câteva zile. M-am simțit din nou înfrânt, deși îmi câștigasem dreptul de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o sesiza, de a o cunoaște, de „a fi”. „Nesiguranța absolută” a eului, încercarea sa disperată de a se confrunta cu lucruri și cu fenomene, ca realități posibile, apte, poate, de a-i certifica ființa, concretețea și, mai ales, „posibilitatea ființării”. Un idealism absolut, „subiectiv”, cum se spune în limbaj filozofic, ce nu se regăsește în poezia românească (sau franceză, de exempluă, nici înainte de el, și nici azi, după. El reușește abia în al treilea volum, în Dreptul la timp, să „insereze
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unei fracturi față de stadiul anterior, motiv pentru care este folosit și ca sinonim al verbului a muri. Condiția neofitului în acest sens este similară. Atât eroul de basm, colindă sau baladă, cât și defunctul călătoresc spre o altă dimensiune a ființării, dezlegându-se cu totul de cea anterioară. Poarta din basmul în discuție separă domeniul sacrului, imaginat ca o grădină minunată, de drumul inițiatic și astfel marchează punctul terminus al lumii. Proliferarea vegetației („și iarbă multă, iarbă verde era”), la fel
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu numai. Desființarea granițelor geografice pe bătrânul continent nu înseamnă câtuși de puțin nivelarea culturilor, renunțarea la specificul cultural (etnic, istoric) al națiunilor ce compun această mare confrerie. Dimpotrivă. Cu cât ne vom dovedi particularitatea de gândire, de simțire, de ființare istorică, alături de mizele economice, științifice și politice, la drept vorbind, cu atât vom fi mai stimați ca popor, ca națiune, ca prezență majoră în lume. Iar Eminescu este unul din argumentele cu care putem veni în sprijinul recunoașterii identității noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
câte două sute de volume care ar reflecta adevărata dimensiune a națiunii noastre. Nu ar fi prea mult dar, în orice caz, ar fi incomparabil mai mult decât se face în prezent. Institutul Cultural Român și-ar justifica astfel, întru totul, ființarea. Iar în acest proiect, nu grandios cât pragmatic, opera lui Eminescu trebuie să fie axul spiritual de susținere a modernității noastre. Am urmărit cu destulă consecvență și am comentat în ultimul deceniu și jumătate, cam tot ce s-a scris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Charles Baudelaire consideră că adevărata poezie cuprinde magia verbală, iar poetul trebuie considerat un magician. Stéphane Mallarmé opunea cuvântul ideii, iar Cartea cuprinde o alchimie a cuvintelor. Mai mult decât la Mallarmé, în opera eminesciană, Cartea cuprinde un dor al ființării, iar poezia este un mod prin care poetul căuta cunoașterea universală". Iată de ce i se pare obligatoriu să ne intereseze azi la Eminescu ce "gândea prin limbaj și uneori dincolo de el", constatând că analiza în profunzime a textelor eminesciene ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
această criză a limbajului, a neputinței omului de a verbaliza gândurile "care cutreeră lumea", decât într-o mică măsură și de aici starea de melancolie care la el "nu este doar o stare a poeziei, ci are o dimensiune în ființare". Prin gând poetul "se confundă, într-o altă perioadă a cunoașterii, cu indeterminarea, chiar dacă gândul înseamnă încă o resemantizare a echilibrului. Gândul este însă pragul intrării în labirintul ființării, unde totul se va reprezenta însă dual" trecutul și viitorul, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
este doar o stare a poeziei, ci are o dimensiune în ființare". Prin gând poetul "se confundă, într-o altă perioadă a cunoașterii, cu indeterminarea, chiar dacă gândul înseamnă încă o resemantizare a echilibrului. Gândul este însă pragul intrării în labirintul ființării, unde totul se va reprezenta însă dual" trecutul și viitorul, cum la Baudelaire, Rimbaud și Mallarmé, la Eminescu sunt "imagini ale unui alt eu". Se urmăresc coordonatele pe care își face prezența mitul poetului. Chiar într-o poezie de tinerețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
face prezența mitul poetului. Chiar într-o poezie de tinerețe, Numai poetul, este prezentă "imaginea mitică a poetului" care, prin vizionarismul lui, "depășește orice limită a realității". Imaginea poetului se identifică vocii profetice, "aceea a credinței într-un dincolo al ființării". Două capitole mari tratează tema orfis mului și a lumii ca labirint, în imaginarul eminescian. Sunt incursiuni de subtilitate și de finețe în interpretare, într-un context al universalității ("Eminescu trăiește visul labirintic ca un drum către unitate, dar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
4291. George Popa își propune să elucideze ce ar fi să însemne acest "à la Giordano Bruno" și ducându-se la opera acestuia, atrage atenția că pentru ilustrul italian "suprema eliberare însemnează întoarcerea la Neînceputul absolut, dincolo de orice model de ființare, de orice model de "lume"", concepând o transcendență de "dincolo de orice sistem ontologic, o antilume". Aici devine concluzia este "sălașul geniului". George Popa constată că această suprarealitate este relevată de știința contemporană nouă, astfel încât acel Archaeus eminescian "nu este o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
determină la Nichita Stănescu "nașterea conceptului de poezie metalingvistică, o poezie care se folosește doar de cuvântul scris, transcendând constrângerile formale ale limbii". Dialogul pe care îl propune această relație catalitică: Mihai Eminescu Nichita Stănescu, funcționează "obiectiv", ca "necesitate de ființare poetică". Cum lesne se poate observa, demersul lui Florin Oprescu este unul de transgresare a poeziei noastre moderne, de la Eminescu până azi, pe coordonata modelator-catalitică a eminescianismului. "Depășind orice formă de epigonism și înscriindu-se într-o mișcare literară de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
înțeles ca "manifestare a desăvârșirii estetice, apoi a deplinătății culturale și mai larg a exponențialității identitare, deopotrivă naționale și universale", relevându-se ca o "cuprindere a Ființei în tot Întregul ei de către un poet care caută adevărul, acesta ducând la ființare", adevărul fiind "un adevăr ontologic". Eminescu se constituie ca "paradigmă a Totului românesc, a unui summum ontic". Dedus de aici, lirismul eminescian oferă în primul rând muzicalitatea, concepută "ca mijlocul cel mai eficient de a coborî în zonele abisale ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
nu se simte În largul s)u. Nici nu se poate altfel. Criză mondial) se adaug) crizei statului și ambele se adaug) problemelor vieții de familie. Este din ce In ce mai greu s) obții salarii corespunz)toare, deoarece Inc) din primii ani de ființare Israelul a adoptat standardele de viat) din Occident. Impozitele sunt exagerate și mereu În creștere, valoarea monedei israeliene scade. Guvernul a Început s) impun) m)suri de austeritate. Întâlnim oameni care au dou) locuri de munc), dar nici chiar aceasta
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]