1,926 matches
-
științifice în cadrul nou înființatului Institut de Folclor, ajungând apoi director adjunct științific (între 1954-1965) și, ulterior, director al Institutului de Etnografie și Folclor (într-o vreme Institutul de Cercetări Etnologice și Dialectologice) între 1965-1974. În 1963 devine docent în științe filologice al Universității din București. În anul 1957 revine la catedră, fiind conferențiar (1957-1963) și apoi profesor de folclor (1963-1975) la Facultatea de limba și literatura română a Universității din București, specialitatea fiind de folclor literar românesc. Între 1968-1972 ajunge șeful
Mihai Pop () [Corola-website/Science/302912_a_304241]
-
decît cetitul cărților”. Opera propriu-zisă este alcătuită din șapte capitole: I. Prezentarea geografică și etnografică à Italiei; II. Formarea Imperiului Roman; III. Înfățișarea Daciei; IV. Cucerirea și colonizarea Daciei de către Traian; V. Mărturii arheologice despre originea poporului român; VI. Mărturii filologice și etnografice; VII. Încercarea de a completa răstimpul dintre colonizarea Daciei și întemeierea Moldovei. Erudit, cunoscător de limbi străine și conștient de rolul culturii în evoluția statelor, Costin a trecut în eternitate lăsând posterității o operă valoroasă atât din perspectivă
Miron Costin () [Corola-website/Science/299037_a_300366]
-
construită în 1870-1875 cu hramul lui Grigor Lusavorici ca lăcaș de rit catolic, a fost clădită după proiectul lui Jozef Hlavka, arhitect și om de știință ceh, întemeietor și președinte al Institutului tehnic din Brno, președintele Academiei cehe de științe filologice și de artă. Cu o arhitectură tipic armenească, din cărămidă în locul materialului tradițional armenesc, piatra, care lipsea pe plan local, ea este actualmente monument istoric și utilizată, după restaurare, ca sală de concerte cu o orgă cehească Rieger-Kloss, care valorifică
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
, titlul complet "Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu, care de mai mulți autori în cursul a treizeci și mai multor ani s-au lucrat", apărut în 1825, este primul dicționar cvadrilingv al limbii române, capodoperă filologică a Școlii Ardelene. Preocupări de elaborare a unui dicționar al limbii române au existat încă din secolul al XVIII-lea, prin Samuil Micu, care a întocmit, spre 1800, "Dictionarium Valachico-Latinum", pe care autorul l-a lansat într-un prospect din
Lexiconul de la Buda () [Corola-website/Science/303490_a_304819]
-
editeze un dicționar monumental, cu litere latine în locul chirilicelor, împlinindu-se astfel un vechi deziderat al latiniștilor ardeleni. Întreaga strategie desfășurată de Maior, din 1809 și până la moarte, a fost orientată spre impunerea unei ortografii latino-românești care să reprezinte concepțiile filologice ale Școlii Ardelene, așa cum fuseseră ele formulate de Samuil Micu și Gheorghe Șincai. Lucrarea polemică a lui Petru Maior, "Censura Lexici Colossiani, Valachico-Latino-Hungarico-Germanici, a litera H, inclusive usque ad finem", sesiza importanța aplicării unor principii solide ale ortografiei în redactarea
Lexiconul de la Buda () [Corola-website/Science/303490_a_304819]
-
sculpturale în bronz, în alto și basorelief, reprezentând scene din opera compozitorului Franz Liszt, scene inspirate dintr-o dramă istorică, pe cei doi dialogul dintre tată (Farkas Bolyai) și fiu (János Bolyai), celebrii matematicieni, György Aranka, inițiatorul și secretarul Societății Filologice din Târgu-Mureș, iluminist, filolog, promotor al ideii de colaborare între intelectualii români, maghiari și sași din Transilvania și figuri din opera Bánk bán lui Ferenc Erkel. Sculpturile sunt realizate de Ede Kallós, cel care este și autorul frizei superioare reprezentând
Palatul Culturii din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/303703_a_305032]
-
răspândire. Datorită falsurilor și a similarităților cu misterele dionisiace există și studii care contestă existența orfismului ca fenomen semnificant în istoria religiei elene. Primul care a susținut o asemenea teorie, arătându-se pe bună dreptate sceptic față de rezultatele cercetărilor strict filologice ale imnurilor orfice, a fost Wilamowitz-Moellendorff, în 1931. Descoperirile arheologice făcute ulterior par însă a confirma larga răspândire a orfismului. Astfel, descoperirea la Olbia (azi Bug în Ucraina) a unor tăblițe de os dovedește existența cultului pe țărmurile Mării Negre. În
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
Pedagogic și ale Colegiilor Naționale "I.L.Caragiale" și "Mihai Viteazul"din Ploiești. - profesor asociat pentru literatura comparată la Facultatea de Litere - Stiințe, Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești (1959 - 2003). - secretar științific, vicepreședinte și președinte al Filialei Ploiești a Societății de Știinte Filologice și membru în Consiliul central de conducere a acestei Societăți (1968 - 1990). - redactor - șef al revistelor de cultură "Școala Prahovei"(1969 - 1970), "Buletinul Filialei Prahova a Societății de Științe Filologice" (1983 - 1987) și Axioma (din 2000 și în prezent). - președinte
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
vicepreședinte și președinte al Filialei Ploiești a Societății de Știinte Filologice și membru în Consiliul central de conducere a acestei Societăți (1968 - 1990). - redactor - șef al revistelor de cultură "Școala Prahovei"(1969 - 1970), "Buletinul Filialei Prahova a Societății de Științe Filologice" (1983 - 1987) și Axioma (din 2000 și în prezent). - președinte al Societății Culturale "I.L. Caragiale" (din 2002 și în prezent). - debut publicistic: la revista Luceafărul (București), rubrica intitulată "Cartea străină" (1959). - debut editorial: cu volumul Poetică și stilistică, Ploiești, 1976
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
editorial: cu volumul Poetică și stilistică, Ploiești, 1976 / Studii de teoria literaturii, cu privire specială asupra conceptelor și metodelor promovate atunci de Noua Critică și de structuralism. - colaborări: la România literară, Luceafărul, Contemporanul, Limbă și literatură, Buletinul Societății de Științe Filologice din România și Buletinul Filialei Prahove a aceleiași Societăți, Colocvii, Ecoul, Gazeta cărților, Anuarul Muzeului de Istorie și Arheologie Prahova, Prahove, Axioma (cu deosebire) și la alte publicații (inclusiv antologii de studii literare), cu studii, articole, eseuri, cronici literare. - Poetică
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
Cultură „I.L.Caragiale” a Municipiului Ploiești; antologator și prefață de ; redactor de carte Marian Dragomir; Coordonator proiect Gelu Nicolae Ionescu. Titlul de profesor evidențiat, titlul de Membru de Onoare al SSF din Romania, oferit pentru „contribuția adusă la progresul științelor filologice", cum se spune în brevetul primit la acordarea lui (1996), mai multe „diplome de excelență", însoțite de medalii aniversare, primite în anii 1991-2007, cu prilejul unor sărbătoriri ale lui M. Eminescu, I.L. Caragiale și Nichita Stănescu, în semn de apreciere
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
din România. din 2009 - Director al Institutului de Filologie Română “A. Philippide” din Iași. 2006-2008, 2009-2010 — Profesor-invitat de lingvistică și filologie românească (Gastprofessor) la Institutul de Romanistica, Universitatea din Viena, Austria. 2006 — 2009 - Director executiv al Școlii Doctorale de Studii Filologice a Facultății de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași. din 2004 — Conducător de doctorat la Universitatea “Al. I. Cuza”; domeniul: filologie, specialitatea: limba română; 35 de doctoranzi (18 teze susținute). 2000-2008 — Profesor-invitat (Gastdozent) la cursurile intensive de limbă română (Intensivkurse
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
limba germană. a. În plan național 2011-2014 - Director de proiect (Grant CNCSIS: cod. 1578, valoare: 1.030.200 lei) al temei Prima traducere românească a Septuagintei, operă a lui Nicolae Milescu (Ms. 45 BAR Cluj). Ediție critică, studii lingvistice și filologice 2008- Director de proiect al temei ”Biblia 1688” în cadrul Centrului de Studii Biblico-Filologice ”Monumenta linguae Dacoromanorum” din Iași. 2005-2007 — Director de proiect (Grant CNCSIS: cod. 1394, valoare: 459 milioane lei) al temei "Etnonimia românească. Dicționar istoric al numelor de țări
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
colaborare cu Institutul Cultural Român. - 2010 : președinte fondator al Asociației de Filologie și Hermeneutica Biblică din România. - din 2009 : director al Institutului de Filologie Române „A. Philippide” din Iași (al Academiei Române). - 2006 2009: director executiv al Școlii Doctorale de Studii Filologice a Facultății de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași. - 2008-2012: membru în Consiliul Profesoral al Facultății de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași. - din 2006: membru al Consiliului Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor (ordinul ministrului nr. 573/ 21
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
Litere, Universitatea Al. I. Cuza din Iași, membru în Consiliul Profesoral al Facultății de Litere. - 1995 2006 — redactor responsabil al “Analelor științifice ale Universității Al. I. Cuza”, secțiunea Lingvistică. - 1994 1999: vicepreședinte al Filialei din Iași a Societății de Stiinte Filologice din România. - 1994, 26 iunie 1 iulie, Iași: Membru al comitetului de organizare a celui de al XXI lea Colloque Internațional de Linguistique Fonctionelle. - 1992, 15 19 aprilie, Iași: co responsabil al comitetului de organizare a Colocviului internațional “Eugen Coșeriu
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
p. 472-473 (autorul articolului: Victor Durnea).<br> c) Rodica Zafiu: “Cartea profesorului Eugen Munteanu "Lexicologie biblică" (București, Humanitas, 2008) e un volum exemplar, care fixează un reper și consolidează o ierarhie de valori. E o carte fundamentală, model de rigoare filologica, dar și de obiectivitate științifică.”<br> d) Bogdan Cretu, "Un filolog pursânge", în “Ziarul finaciar”, 20 iunie 2008, p. 3. e) Antonio Patraș, în „România literară”, nr. 12, 2010, p. 6: „Profesor la universitatea ieșeana, unde a construit o foarte
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
Pârș. I, Genesis, Iași 1988, Pârș ÎI Exodus, în seria Monumenta linguae Dacoromanorum, Iași 1991 (premiul “Bogdan Petriceicu Hașdeu” al Academiei Române pe anul 1991). 3. Biblia 1688, Pârș III, Leviticus, în seria Monumenta linguae Dacoromanorum (coautor; contribuția personală: Comentarii lingvistice, filologice și exegetice, p. 163 204, precum și versiunea explicativa modernă, i.e. a cincea coloana a ediției), Editura Universității “Al. I. Cuza”, Iași, 1994. 4. Capitolul Sfînta Scriptură în limba română, în *** Enciclopedia Bibliei, Editura “Logos”, Cluj, 1996, p. 75 83. 5
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
1, ianuarie 1999, p. 7. 31. Miron Costin și Laurentius Toppeltinus: între imitarea sintaxei latine și manierismul retoric, în AUI, tomul XLVI XLVII (2000 2001) — Omagiu profesorului Alexandru Andriescu, p. 85 102. 32. Câteva reflecții asupra statutului actual al cercetării filologice românești, în vol. Ofelia Ichim/ Florin Teodor Olariu, Identitatea limbii și literaturii române în perspectiva globalizării, Editura Trinitas, Iași, 2002, p. 113 118. 33. Aspecte ale creativității lexicale în terminologia filosofica actuala, în vol. Ofelia Ichim/ Florin Teodor Olariu, Limba
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
Scripturi, între filologie, hermeneutica și traductologie. Lucrările Simpozionului Național «Explorări în tradiția biblică românească și Europeană», Iași, 28 29 octombrie 2010, Editura Universității «Alexandru Ioan Cuza», Iași, 2011, p. 11 20. 54. (în colaborare cu Lucia Gabriela Munteanu), Un eveniment filologic de excepție: publicarea unei versiuni românești din secolul al XVIII lea a Bibliei, tradusă după Vulgata, în vol.: Gheorghe Chivu, Alexandru Gafton, Adina Chirilă (coord.), Filologie și bibliologie. Studii [în onoarea profesorului Vasile Țară], Editura Universității de Vest, Timișoara, 2011
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
unui proiect, comunicare prezentată în cadrul sesiunii “Zilele Universității ieșene”, Iași, 11 octombrie 2001. 27. Biblia în limba română. Prezentare sintetică, comunicare prezentată la “New European College” din București la 5 aprilie 2002. 28. Câteva reflecții asupra statutului actual al cercetării filologice românești, comunicare prezentată an cadrul Simpozionului Internațional. “Identitatea limbii și literaturii române în perspectiva globalizării”, organizat de Institul de Filologie Română” A.Philippide” din Iași, 17 18 mai 2002. 29. Contacte lingvistice greco române în domeniul traducerii (Mărgăritare, București, 1691
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
la Centrul Cultural German Iași la data de 30 octombrie 2002. 31. Prezentarea volumului Raporturi lingvistice româno germane. Contribuții etimologic (Bacău, 2002) de Vasile Arvinte, la Centrul Cultural German din Iași, 11 martie 2003. 32. Traducerea textului biblic, între abordarea filologica și interpretarea confesionala, raport prezentat în deschiderea Simpozionului “Traducerea Bibliei în actualitate”, Institutul Teologic “Emanuel”, Oradea, 11 aprilie 2003. 33. Limite ale creativității lexicale în terminologia filosofica actuala, comunicare prezentată în cadrul Simpozion Internaționl ”Limba și literatura română în spațiul etnocultural
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
de ani. Oamenii de știință chinezi de astăzi admit aproape în unanimitate că Lao Zi a fost o figură istorică, respingând legendele și fabulațiile care i se atribuie. O altă metodă de stabilire a istoricității lui Lao Zi este cea filologică: Studiindu-se vocabularul și rima lui "Tao Te Ching", s-a ajuns la concluzia că este anterioară lui Zhuangzi dar ulterioară lui Shi Jing. Consensul cercetătorilor este că Lao Zi nu a existat ca persoană istorică reală. Conform filosofului Roderick
Tao Te Ching () [Corola-website/Science/311083_a_312412]
-
Ștefan cel Mare (2 iulie 1504) până la începutul domniei lui Ștefan Rareș (11 iunie 1551). Între anii 1660-1671 eparhia Romanului a fost condusă de Dosoftei, unul dintre fondatorii literaturii noastre naționale, pe bună dreptate considerat "întâiul mare liric românesc". Cercetări filologice recente ne îndreptățesc să considerăm că tocmai în anii petrecuți la Roman a elaborat cea mai mare parte din monumentala lucrare Psaltirea în versuri pe care Dosoftei a tipărit-o în 1673, după strămutarea sa în scaunul mitropolitan al Moldovei
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
grecească Histria împotriva tracilor conduși de Zoltes. S-a pus problema, unde se afla uniunea tribală a lui și care era originea acestui conducător. Dionisie M. Pippidi îl consideră pe Rhemaxos get, pe când Ioan I. Russu, punând accentul pe aspectul filologic, argumentează caracterul scitic al uniunii de triburi condusă de Rhemaxos și o localizează la nord de gurile Dunării. Constantin Daicoviciu propune, până la descoperirea unor documente noi, localizarea în stânga Dunării (în Basarabia, sudul Moldovei sau Muntenia) ori chiar în dreapta Dunării iar
Rhemaxos () [Corola-website/Science/311450_a_312779]
-
de știință. Opera sa poetică a fost dată uitării timp de secole în cultura persană, doar sufiștii au prețuit mereu rubaiatele sale. Iraniștilor europeni le revine meritul de a-l fi redescoperit pe poet pentru patrimoniul cultural al lumii. Cercetarea filologică nu a căzut de acord în privința impactului curentului sufist asupra operei literare a lui Khayam. Există, însă, evidente puncte de tangență cu sufismul; astfel, în catrenele sale sunt des invocate figuri alegorice precum cea a "„bătrânului hangiu”" sau cea a
Omar Khayam () [Corola-website/Science/310884_a_312213]