5,981 matches
-
Filologie a Universității din Belgrad, specialitatea limba și literatura română. Își ia doctoratul în filologie cu teza Normă și dialect în limba scriitorilor bănățeni de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, susținută la Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1979). Din 1974 este lector de limba română la Facultatea de Filosofie din Novi Sad, unde parcurge treptele universitare până la cea de profesor. Debutează la „Lumina” (Pancevo), în 1973, cu articolul Elemente dialectale și populare în
MAGDU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287954_a_289283]
-
, Gheorghe (16.VIII.1938, Trușeni - Chișinău), prozator. Este absolvent al Facultății de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1960). Colaborează la „Tinerimea Moldovei” și „Moldova socialistă”. Cartea de debut a lui M., culegerea Povestiri, apărută în 1962, include o suită de nuvele pe teme rurale, situate la hotarul dintre schița publicistică și
MADAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287947_a_289276]
-
literar și traducător polonez. Provine dintr-o familie de țărani. Urmează gimnaziul clasic în localitatea natală, absolvindu-l în 1914. Înrolat voluntar în legiunile poloneze, luptă pe front (1914-1918), este rănit și distins cu medalii pentru bravură. Începe studii de filologie romanică și limba polonă la Universitatea Jagellonă din Cracovia, dar le întrerupe cu o nouă plecare pe front și le finalizează abia în 1925. Obține și o diplomă de predare a limbii franceze pentru străini, ca urmare a frecventării unor
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
limba franceză. Până în 1953 funcționează ca profesor la Universitate și la diferite gimnazii din Cracovia, exceptând patru ani de specializare în România (1928-1932), în mare parte la Universitatea din București, și perioada celui de-al doilea război mondial. Inițierea în filologia română a început-o în 1920, sub îndrumarea lui St. We˛dkiewicz, conducătorul primului Seminar de limba română din cadrul lectoratului înființat de N. Iorga, în 1921, la Universitatea Jagellonă. Pentru L˜. româna va fi a doua limbă romanică (după franceză
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
MĂCIUCĂ, Constantin (13.X.1927, Iași, j. Gorj), istoric literar și teatrolog. Este fiul Marinei (n. Negrea) și al lui Sebastian Măciucă, țărani. Urmează școala primară în satul natal, apoi liceul la Târgu Jiu. În 1950 termină cursurile Facultății de Filologie a Universității din București și lucrează un an ca asistent la Catedra de lingvistică. Din 1951 funcționează în sistemul editorial ca redactor, director de editură (1964-1968), coordonator al difuzării cărților românești în străinătate, director al Centralei Cărții (1970-1972). Între 1972
MACIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287944_a_289273]
-
MACARIE, Gheorghe (25.IV.1940, Sadova, j. Suceava), istoric literar și editor. A urmat Liceul „Grigore Ghica” din Dorohoi și Facultatea de Filologie a Universității din Iași (1957-1962). Devine profesor la liceul din Siret (1962-1963), asistent la Institutul Pedagogic din Iași (1963-1968), cadru didactic la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza”. A mai predat cursuri de estetică și istoria artei la
MACARIE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287939_a_289268]
-
Suceava), istoric literar și editor. A urmat Liceul „Grigore Ghica” din Dorohoi și Facultatea de Filologie a Universității din Iași (1957-1962). Devine profesor la liceul din Siret (1962-1963), asistent la Institutul Pedagogic din Iași (1963-1968), cadru didactic la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza”. A mai predat cursuri de estetică și istoria artei la Facultatea de Teologie a aceleiași universități, la Academia de Artă „George Enescu”. Este doctor în filologie din 1976. Debutează în 1965 la „Iașul literar” și
MACARIE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287939_a_289268]
-
Pedagogic din Iași (1963-1968), cadru didactic la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza”. A mai predat cursuri de estetică și istoria artei la Facultatea de Teologie a aceleiași universități, la Academia de Artă „George Enescu”. Este doctor în filologie din 1976. Debutează în 1965 la „Iașul literar” și colaborează cu articole de teorie literară și comentarii de artă la „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Studii și cercetări de istoria artei”, „Arta plastică”, „Ateneu”, „Moldova” ș.a. A folosit uneori pseudonimul George Perfir
MACARIE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287939_a_289268]
-
, Gheorghe (6.VI.1934, Bursuc, j. Soroca - 30.X.1992, Chișinău), prozator și dramaturg. Este fiul lui Pavel Malarciuc, țăran. După ce termină Facultatea de Filologie a Universității din Chișinău (1956), lucrează ca redactor-șef al publicației „Scânteia leninistă”, șef de secție și redactor la Studioul Moldova-Film (1963-1969), iar din 1970 până la sfârșitul vieții este corespondent pentru Republica Moldova al săptămânalului „Literaturnaia gazeta” din Moscova. Debutează cu
MALARCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287969_a_289298]
-
MANOLESCU, Ion (15.IV.1968, București), prozator și eseist. Este fiul Ioanei Manolescu, profesoară, și al lui Florin Manolescu, critic și istoric literar. Urmează la București Școala Centrală, terminată în 1986, și Facultatea de Filologie a Universității București, secția română-engleză, absolvită în 1991. După o perioadă în care este profesor de română la Liceul „I. L. Caragiale” din capitală, devine asistent și apoi lector în cadrul Facultății de Litere, la Catedra de literatură română. În timpul studiilor universitare
MANOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287988_a_289317]
-
Academiei Domnești din București, dar format hotărâtor la școala lui Gheorghe Lazăr, M. (cunoscut la început și sub numele de Simeon Marcu) a devenit un susținător al lui I. Heliade-Rădulescu și al tuturor inițiativelor sale culturale. După studii de filosofie, filologie și matematică, urmate între 1822 și 1827 la Pisa și Paris, unde a fost trimis ca bursier al Eforiei Școalelor, se consacră învățământului, mai întâi ca profesor de matematică, apoi de franceză și, pentru mai mulți ani, de retorică, la
MARCOVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288004_a_289333]
-
Colibași, j. Gorj - 27.III.1985, București), critic și istoric literar. Este fiul Mariei (n. Andronic) și al lui Ion Marcea, țărani. Învață mai întâi în satul natal, urmează Școala Normală de Învățători din Târgu Jiu (1942-1952) și Facultatea de Filologie a Universității din București, pe care o va absolvi în 1954. Rămâne preparator la Catedra de istoria literaturii române și urcă toate treptele carierei didactice, până la cea de profesor universitar, în 1979. În 1967 obține titlul de doctor în filologie
MARCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288002_a_289331]
-
Filologie a Universității din București, pe care o va absolvi în 1954. Rămâne preparator la Catedra de istoria literaturii române și urcă toate treptele carierei didactice, până la cea de profesor universitar, în 1979. În 1967 obține titlul de doctor în filologie cu o teză despre Ioan Slavici. Este trimis lector de limba română la Paris (1963), Köln, Bonn, Aachen și Düsseldorf (1970-1973). Un an este director al Editurii pentru Literatură Universală, iar din 1964 până în 1968 face parte dintre activiștii Comitetului
MARCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288002_a_289331]
-
cercetare de ansamblu. Ediții: Mântuirea păcătoșilor, în Crestomație de literatură română veche, II, coordonatori I.C. Chițimia și Stela Toma, Cluj-Napoca, 1989, 133-140. Repere bibliografice: Gaster, Lit. pop., 431-432, 436; M. Gaster, Die rumänischen „Miracles de Notre Dame”, în Miscellanea di filologia e linguistica. In memoria di N. Caix e Ugo A. Canello, Florența, 1886, 333-344; Louis Petit, Le Moine Agapios Landos, „Échos d’Orient”, 1900, 5, 278-285; S. Fl. Marian, Legendele Maicii Domnului la români, București, 1904; Dumitru Stănescu Cultul Maicii
MANTUIREA PACATOSILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
MAREȘ, Radu (3.III.1941, Frasin, j. Suceava), prozator. Este fiul Franciscăi Mareș (n. Suhoveschi), învățătoare, și al lui Gavril Mareș, agronom; la naștere a primit prenumele Radu-Mihai. Învață la Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți (1954-1957), urmând ulterior Facultatea de Filologie la Cluj (1959-1964). A lucrat ca electrician (la Bicaz, Argeș), profesor (în județul Constanța, 1965), activist cultural și ziarist (Suceava, 1966-1971). Stabilit în 1971 la Cluj, funcționează peste două decenii ca redactor la revista „Tribuna”. Între anii 1997 și 2001
MARES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
ani ca muncitor pe un șantier de construcții. În 1964 se angajează ca redactor-documentarist la Editura Muzicală, iar din 1967 devine cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. Obține în 1973 titlul de doctor în filologie, cu teza Ion Minulescu și conștiința simbolismului românesc. Primele versuri îi apar în timpul liceului, în ziarul „Nădejdea” din Turnu Severin (1940). Elevul Cismărescu trimite „poeme” la „Revista literară a Liceului Sf. Sava”, la „Ramuri” din Craiova, la „Albatros”. În studenție
MANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
MĂRCULESCU, Sorin (19.XI.1936, București), poet, traducător și eseist. Este fiul Elenei (n. Niculescu) și al lui Nicolae Mărculescu, avocat. După ce a absolvit Liceul „Mihai Viteazul” din București (1954), se înscrie tot aici la Facultatea de Filologie, secția franceză, absolvită în 1959. Lucrează câțiva ani ca traducător tehnic, iar din 1964 ca lector la editurile Univers, Albatros, Cartea Românească. Din 1990 este redactor la Editura Humanitas. Debutează cu versuri în 1966, la revista „Familia”, iar primul volum
MARCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288008_a_289337]
-
, Florin (11.I.1943, București), critic și istoric literar, eseist. Este fiul Herminei (n. Jochemko) și al lui Dragoș Manolescu, avocat. Învață la București, unde urmează Școala Generală „Ienăchiță Văcărescu” (1950-1957), Liceul „Gheorghe Șincai” (1957-1961) și Facultatea de Filologie a Universității din București, secția română-germană, luându-și licența în 1968. Peste zece ani, în 1978, i se acordă titlul de doctor în filologie cu o teză despre I.L. Caragiale. Din 1968 până în 1990 este asistent universitar, în 1990 devenind
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
la București, unde urmează Școala Generală „Ienăchiță Văcărescu” (1950-1957), Liceul „Gheorghe Șincai” (1957-1961) și Facultatea de Filologie a Universității din București, secția română-germană, luându-și licența în 1968. Peste zece ani, în 1978, i se acordă titlul de doctor în filologie cu o teză despre I.L. Caragiale. Din 1968 până în 1990 este asistent universitar, în 1990 devenind conferențiar la Facultatea de Litere. Între 1972 și 1974 a funcționat ca lector la Universitatea din Dortmund. În 1993 este trimis lector la Universitatea
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
târziu într-un interviu că nu se consideră critic literar, deși a făcut cronică literară. Mai apropiată i-a fost istoria literară, care include, până la un punct, și examenul critic. Determinant pentru evoluția sa ulterioară a fost contactul nemijlocit cu filologia germană în anii când a funcționat la Universitatea din Dortmund. Dacă în critica românească, în acel moment, se afirma curentul criticii creatoare, contrabalansând cercetările exagerat formaliste sau de poetică neotematică, în Germania istoria literară se debarasa de studiile textimanentiste, datorită
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
, Alexandrina (18.IX.1941, Brânzenii Vechi, j. Orhei), istoric literar. Este fiica Verei (n. Șoldan) și a lui Alexandru Matcovschi. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1959-1964), și-a făcut stagiul de doctorat, iar din 1969 a activat mai mulți ani în cadrul Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe, obținând titlul de doctor, iar filologie (1973). Este cadru
MATCOVSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288059_a_289388]
-
absolvirea Facultății de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1959-1964), și-a făcut stagiul de doctorat, iar din 1969 a activat mai mulți ani în cadrul Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe, obținând titlul de doctor, iar filologie (1973). Este cadru didactic la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău. M. a scris monografia Prezențe moldovenești în publicațiile ruse din anii 1880-1905 (1976), schițele biobibliografice Polihronie Sârcu (1967) și A.I. Iațimirski (1979), consacrate unor slaviști de seamă, originari din
MATCOVSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288059_a_289388]
-
MARINESCU, Marina (18.X.1942, București), etnograf, istoric al literaturii populare și traducător. Este fiica clasicistei Maria Marinescu-Himu (n. Himos) și a lui Constantin Marinescu, ofițer de cavalerie. A absolvit Facultatea de Filologie Clasică a Universității din București, luându-și doctoratul în 1972. După 1982 își continuă studiile la München și Stuttgart: cultură populară, sociologie, marketing, traduceri. Funcționează în calitate de cercetător științific la Institutul de Istoria Artei și la Institutul de Etnografie și Folclor
MARINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288034_a_289363]
-
j. Suceava - 1.XI.1970, București), istoric literar și folclorist. Este fiul Floarei și al lui Nistor Marmeliuc, țărani. Urmează școala primară și liceul la Suceava (1898-1906), iar studiile universitare și le face la Viena, devenind în 1913 doctor în filologie clasică. Își începe cariera ca profesor secundar, iar în 1925 este titularizat profesor la Facultatea de Litere a Universității din Cernăuți, unde va fi și decan până în 1930. Colaborează la ,,Codrul Cosminului”, ,,Floarea soarelui”, ,,Drum drept”, ,,Junimea literară”, ,,Lamura”, ,,Limba
MARMELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288042_a_289371]
-
învățătoare, și al lui Mihai Mănucă, preot, autor a numeroase studii despre istoria Bisericii Ortodoxe Române. Urmează școala primară și gimnaziul la Iași, apoi Liceul Internat din același oraș (1948-1955). Între 1955 și 1960 frecventează, tot aici, cursurile Facultății de Filologie a Universității „Al. I. Cuza”. După absolvire a fost trei ani zilier la Arhivele Statului, traducător la Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” din Iași, ulterior a funcționat ca profesor de limba română, zoologie și cunoștințe agricole la școlile din Podu Iloaiei
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]