12,214 matches
-
universitățile medievale. În transcrierea lui Alexandru Vlahuță semnifică - Este demnă de a fi publicată. 9. Barbu Delavrancea suferea de uremie. Moare în ziua de 29 aprilie 1918, la Iași. Se remarcă, printr-un convingător și emoționat discurs funebru, profesorul și filosoful Ion Petrovici. 10. Ștefan Constantinescu (n. 1898- m. 1983), pictor și profesor universitar. S-a înrolat în armată și a participat, în anii 1916-1918, pe front, unde a fost rănit. Alexandru Vlahuță se referă la starea lui din momentul convalescenței
O epistolă necunoscută a lui Alexandru Vlahuță by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6182_a_7507]
-
pana foarte departe, în cer. Ei au semnalat omului renascentist că genealogia înțelepciunii umane își are începutul mult mai departe de Platon și de presocratici, undeva în lumea barbara, în locurile spre care „Pythagoras, Empedocles, Democritus, Platon și mulți alți filosofi renumiți au călătorit pe mare pentru a învăța această artă și, întorcându-se ei, au anunțat acesta maximă virtute că pe cea mai prețioasă comoara, ținând-o ascunsă în arcane”iv. Este faimoasa teza piconiană reluată de ocultistul Agrippa după
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]
-
publicat la Paris dovedește că faima getului depășea la anul 1505 granițele Italiei, acolo unde mitul magului Zamolxis a renăscut prin traducerile lui Ficino și, mai ales, prin Discursul lui Pico. După ce Parisul a fixat-o în erudite versuri, faima filosofului get va trece la anul 1509 în Germania, unde Agrippa începe acum să scrie cele trei cărți ale „bibliei” ocultismului renascentist. În De occulta philosophia, cuplul Zamolxis-Zoroastru capătă statutul de primi autori ai „magiei spirituale”, „cea mai perfectă și superioară
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]
-
scrie cele trei cărți ale „bibliei” ocultismului renascentist. În De occulta philosophia, cuplul Zamolxis-Zoroastru capătă statutul de primi autori ai „magiei spirituale”, „cea mai perfectă și superioară știință, cea mai înaltă și sacra filosofie, desăvârșirea nobilei filosofii”viii. Și apologia filosofului Zamolxis nu se oprește aici. Tracul apare distribuit în rolul de înaintemergător al filosofiei de dinainte de filosofie, devenită acum occulta, si la Johannes Reuchlin, în a sa De arte cabalistica (1517), sau la Johannes Boëmus, Omnium gentivm mores (1520), precum și
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]
-
personaj îndeplinește acest criteriu, fiind în întregime îmbrăcat în alb. El a fost acceptat (ius non scripta) de toate siteurile de popularizare de pe Internet, în frunte cu Wikipedia, fără a se indică vreo sursă documentara cu Hypatia din Alexandria, femeia filosof a atichității păgâne, si asta în ciuda asemănării izbitoare a personajului din frescă cu Portretul unui tânăr, tabloul pictat de Rafael pe la 1513 și interpretat că o posibilă reprezentare a lui Francesco Maria della Rovere, nepotul Papei Iulius ÎI, comanditarul frescei
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]
-
că o posibilă reprezentare a lui Francesco Maria della Rovere, nepotul Papei Iulius ÎI, comanditarul frescei. Semnalată de Gruyerxii încă din secolul XIX, asemănarea cu portretul acestui tânăr ridică un prim semn de întrebare în acceptarea personajului rafaelit că femeia filosof Hypatia. Mai mult, gândirea neoplatoniciana a Hypatiei nu se încadrează în contextul pythagoreic al grupului, care îl are în centru pe bătrânul Pythagoras. Nu la urmă, reprezentările renascentiste și antice ale femeilor din Egiptul greco-roman dovedesc că Hypatia din Alexandria
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]
-
prietenie intelectuală, devenită pasiune, cu segmentul de vârf în anii 1930-1931, pentru ca din 1932 neliniștea ei să se accentueze în remușcări grăbind separarea și rărind întâlnirile. Eșecul inevitabil avu efecte de durată și, se pare, la fel de dureroase pentru ambii protagoniști. Filosoful s-a destăinuit unora dintre discipoli. Mircea Vulcănescu, comentând momentul respectiv în cartea sa "Nae Ionescu așa cum l-am cunoscut" are în vedere ceea ce-i povestise Mircea Eliade despre discuția acestuia cu profesorul "îndată după ruptură, convorbire pe care, ajuns
George Enescu în secvențe biografice by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Memoirs/8759_a_10084]
-
Via Toamnei, nr. 35a, Bucarest, Romania]. * [București, 27 noiembrie 1926] Dragă Georgeta, Formule ca „vechiul meu prieten" sau „dragă Florio" nu mi se par nici mucegăite nici spălăcite, dacă nu sunt puse numai pentru simetria epistolară. Cât privește atributele de „filosof", „raționalist", astea sunt excogitațiuni infernale ale spiritului tău de generalizare prea accelerat și care m-au dărâmat în ochii unor ființe în fața cărora ar fi trebuit să trec drept ceea ce sunt: un imbecil cu toate slăbiciunile normale, numai ceva mai
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
profesor, și de către elevi, înalta instanță s-a prevalat de faptul că școala cu pricina este privată. Desfacerea cărții de muncă a educatoarei ar fi constituit din acest motiv o discriminare pe temei religios. În „Le Point” din 28 martie, filosoful Elisabeth Badinter reacționează foarte dur într-un interviu. Autoarea interviului a semnat în 1989, împreună cu Régis Debray, Alain Finkielkraut și alții un apel contra delaicizării școlii, adresat lui Lionel Jospin, pe atunci ministrul Învățământului. Semnatarii se temeau de un „München
Justiția (ne)laică () [Corola-journal/Journalistic/3747_a_5072]
-
dacă, uitare, poartă, despărțire, noroc și trudă etc., etc. În 2002, autorul semna Echilibru și dezagregare. Antinomia eminesciană spunând, strâns și expresiv, lucruri memorabile despre Eminescu, cel căruia i s-au dedicat biblioteci întregi de exegeză. Tudor Cătineanu e un „filosof visător” (cum ar spune Gaston Bachelard), însă nu pronunță divorțul intelectului și al imaginației pentru „a visa la limba maternă în limba maternă”, ci le obligă pe amândouă să coopereze așa încât visul să nu renunțe la niciuna dintre „acuitățile” treziei
Între geometric și ludic by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3488_a_4813]
-
epică și zeul făurar, Radu Petrescu observă că poziția lui Homer se opune celei exprimate ulterior de Platon. Autorul Iliadei se imaginează în operă sub forma unui automat mecanic pentru a afirma că nu este un servitor al divinității, în timp ce filosoful vede în poet doar un nebun posedat de zeu, un instrument acustic prin care acesta vorbește. Concepția despre artă a lui Homer este expusă în Odiseea în vorbele adresate de Alcinou lui Ulise (VIII, pp. 783-789). Cu aerul de a
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
Ocheanul întors (1977) este un bun exemplu în acest sens. Și aici, Radu Petrescu este atras mai cu seamă de opera lui Homer pe care o cunoaște în profunzime. Pentru reprezentantul Școlii de la Târgoviște, adevăratul artist - cel înzestrat cu demnitatea filosofului, temeritatea generalului și simțul spațial al tuturor lucrurilor lumii - îi consideră pe Lucrețiu și pe Marc Aureliu drept mari soți, se ghidează după scrierile lui Diderot și Croce și îl venerează mai presus de toate pe Homer (p. 183). Autorul
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
e prea scurt (p. 182), ca și la cugetarea acestuia privitoare la natura care nu poate acționa decât prielnic sieși (p. 183). Totodată, el reproduce ample fragmente din Către sine, reflectează la plictiseala stoicilor și pune în legătură considerațiile împăratului filosof cu un capitol din propria lucrare Didactica nova (pp. 185-186). Asociază o scenă din romanul lui Călinescu Șun, în care un personaj e sfătuit să arunce în cuptor câteva fire de păr ale soției, cu un pasaj din Fastele lui
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
Numerele 4 și 5 din revista mensuală Blätter für deutsche und internationale Politik (Foi pentru politica germană și internațională), găzduiește o polemică cu iz nemțesc: filosoful Jürgen Habermas și sociologul Wolfgang Streeck schimbă replici sobre în marginea proiectului Uniunii Europene. Cum Habermas e un marxist travestit în doctrinar liberal și Streeck un conservator ce privește sceptic la panaceul UE, discuția merge în direcție previzibilă, chiar dacă înțepăturile
Polemici previzibile () [Corola-journal/Journalistic/3568_a_4893]
-
aceea discuția despre apogeu sau declin e inutilă. A doua sursă stă în uzura morală a problemei, interesul pe care ea îl trezește fiind scăzut grație intuiției că lucrurile chiar așa stau: Occidentul a intrat în pantă descendentă și nici un filosof al istoriei nu-l poate salva. Nu-ți trebuie cine știe ce fler să constați că factorul-timp curge în defavoarea Apusului, în fiecare deceniu statisticile arătînd un recul evident în comparație cu China, India sau țările sud-americane. Și dacă starea e cenușie, conștiința occidentalilor e
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
provocat în Franța de dezvăluirea unor plagiate ale Marelui Rabin, Gilles Bernheim. Totul a început de la descoperirea, cu două luni în urmă, în cartea Patruzeci de meditații iudaice din 2011 a unui pasaj identic cu un interviu din 1991 al filosofului Jean-François Lyotard. Bernheim a pretins atunci că la baza Meditațiilor s-ar afla niște note care au circulat printre studenții de la Centrul Edmond- Fleg în anii 1980 și că Lyotard ar fi luat cunoștință de ele. Reieșea că plagiatorul e
Marele Rabin al Franței, plagiator () [Corola-journal/Journalistic/3588_a_4913]
-
Jean-François Lyotard. Bernheim a pretins atunci că la baza Meditațiilor s-ar afla niște note care au circulat printre studenții de la Centrul Edmond- Fleg în anii 1980 și că Lyotard ar fi luat cunoștință de ele. Reieșea că plagiatorul e filosoful, nu Rabinul! Din nefericire, s-a dovedit că și alte pasaje din carte sunt împrumutate, din Elie Wiesel, Jean-Marie Domenach, Jean Grosjean și alții. Mai rău: și altă lucrare a Rabinului s-a dovedit împănată cu pasaje din alți autori
Marele Rabin al Franței, plagiator () [Corola-journal/Journalistic/3588_a_4913]
-
a-și reveni de pe urma tracasărilor îndurate în mediul academic, Nietzsche avea să citească în cerc restrîns - Erwin Rohde, Cosima și Richard Wagner - cîteva fragmente din plănuita Filosofie în epoca tragică a grecilor, un text de strictă exegeză a gîndirii presocraticilor. Filosoful avea 29 de ani și se străduia să uite trauma volumului de debut, Nașterea tragediei din spiritul muzicii, a cărui apariție însemnase caterisirea lui Nietzsche din lumea filologilor. Caterisirea îi fusese provocată de Wilamowitz- Moellendorff, al cărui articol („Filologia viitorului
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
tensiune de profet luminat, genul de apostat războindu- se cu valorile unei lumi din care boala îl împiedica să facă parte. Dar la Bayreuth, în preajma Paștelui din 1873, în spiritul lui Nietzsche mocneau umori mai senine: la cererea Cosimei Wagner, filosoful pune pe hîrtie o lapidară istorie a presocraticilor, cu intenția de a face pe plac gusturilor lui Wagner, care vedea în greci apoteoza unui spirit pe care germanii nu-l pot concura decît într-un singur fel: prin muzică. Altfel
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
și-au dobîndit grecii sănătatea. În ochii lui Nietzsche, grecii s-au însănătoșit atunci cînd s-au rupt de fabulația miturilor, iar ruptura s-a făcut prin două acte: inventarea tragediei și descoperirea filosofiei, actele petrecîndu-se concomitent. Nu întîmplător primii filosofi sînt contemporani cu Eschil, Sofocle și Euripide, ceea ce înseamnă că, numai după ce s-au scuturat de alegoriile lui Homer și Hesiod, grecii au devenit ei înșiși. Obstinația lui Nietzsche împotriva miturilor e evidentă, mitul fiind o boală a minții de
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
va strădui s-o spună în concepte: viziunea e aceeași, doar expresia e alta. E expresia unei sănătăți pe care o recunoaștem după detaliul că, în Antichitate, grecii nu au dat sfinți, ci numai înțelepți. Cine se apleacă asupra primilor filosofi (pentru Nietzsche sînt opt cei care merită această titulatură: Thales, Anaximandru, Parmenide, Anaxagora, Democrit, Pitagora, Empedocle și Socrate), constată că cea mai mare parte a scrierilor lor s-a pierdut, la noi neajungînd decît cioburi dintr-un miracol pe care
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
de tragedie, ci deopotrivă un interval presărat cu vieți tragice, dacă ne gîndim la Empedocle aruncîndu-se în crater sau la Socrate bînd cucută. Morala? Cine trăiește cum gîndește sfîrșește prost, căci regula fundamentală a filosofiei e fidelitatea faptelor față de gîndire, filosof fiind doar acela care face din gesturi o prelungire a ideilor, încă un motiv pentru Nietzsche de a afirma că, în timpuri moderne, filosofia e moartă, exigența conceptului care se împlîntă în viață fiind înlocuită cu trăncăneala specioasă a unor
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
plonja în apocalipse previzibile. Prozatorul este interesat de analogiile dintre haosul totalitar și cel postrevoluționar, insistând asupra defrișării spirituale. Între singurătatea forțată demografic și căderile în viciu și boală se resemna și eroul din romanul Așezarea (1989). Șerban Ghika, un filosof trecând prin experiența unui Hans Castorp autohton, deosebea, tardiv, condiția derizoriului. Între supraviețuire și așteptare, el anunță căderile în text ale eroului din cel mai recent roman: Ceață pe Tamisa. Hans Christian Dietrich descoperă șapte caiete ale bunicului mort în
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
redirecționa istoria nefavorabilă pe făgașul unei normalități experimentale. Înțelegem că, hipnotizat, Cezar ucide „Organizația” ce trebuie să schimbe, din umbră, destinul unei națiuni. Se evidențiază în aceeași categorie profesorul de matematică Nae Lefterache, prozator marginalizat de noua putere aservită, pseudo-prozatorul filosof Titi Vatră, reinventat în libertate ca procuror, profesorul Pop, monograf al lumii vechi, și sculptorul Petru Cozma. Nu lipsesc personajele feminine, fără excepție voluptuoase și implicate, cu evidente corespondențe în istoria recentă: Miriam (Mărioara) Ferecatu, Belizarie Libertina și Sidonia Vierașu
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
Elena Lazăr Pe lista aniversărilor UNESCO din 2013 figurează nume de seamă ale patrimoniului cultural mondial: savantul medieval Avicenna (un mileniu de la naștere), filosoful Søren Kierkegaard și compozitorii Richard Wagner și Giuseppe Verdi - de la nașterea cărora s-au scurs 200 de ani. În Franța sunt aduse în prim-plan numele lui Diderot (300 de ani de la naștere) și al lui Albert Camus (centenar). În
2013 – Anul Kavafis La aniversare by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/3608_a_4933]