2,868 matches
-
voi ajunge niciodată acolo, în plinătatea rugii. Rămân, aici, pe peticul meu de speranțe, de iluzii, de amăgiri, cu bucuria doar, tainică și nedeslușită, a înaintării spre mine prin pașii rugilor. Pași împleticiți, pași grei, pași ducând parcă niciunde. Mers firav, dus doar de nuiaua credinței mele pe care, în clipe ca acestea de scris și închipuire, mi-l văd toiag al vredniciei. Știu că nu sunt așa. Știu că mă mint în toate clipele mele. Dar mai știu, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sau mi se părea că-i fals. Era lumea foștilor, a scăpătaților, a deposedaților de averi, mulți dintre ei cu stagii prin pușcării, părăsiți de familii, dați afară de prin casele lor. O galerie de bătrâni mai mult decât nevoiași, resemnați, firavi, ca niște animale bolnave, aciuați pe lângă o măsuță, privind pofticios cum îți beai paharul de iaurt, îți rumegai chifla sau mușcai din plăcinta aburindă. Nu puteam rezista privirilor flămânde. Nu mi-am pus niciodată problema că ar putea fi mincinoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îmi sfârșisem însuși destinul meu literar, nici măcar început, abia întrezărit în cețurile unor vârste în care tot ezitam să mă cufund. Șovăiam pe margine de timp, adulmecând doar, ca un fel de jivină întărâtată, adierile dinspre acel timp, promisiuni mai firave decât chiar aburii dimineților ridicându-se din grădina noastră de la țară, aburi lăptoși, cu miros de țărână și buruieni rourate, aburi de viață și, în același timp, de măcinări ale clipelor trecându-se ele însele în pământ. Șovăiam să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se pare o impolitețe. La masa din fața mea, față în față, o fată și un băiat își trimit bilețele. Ea zâmbește urmărind cum el descifrează mesajul. Se joacă, răsucind-o leneș, cu o șuviță de păr. Are și ea ochelari, firavă și ușor tristă. Schimbam și eu astfel de bilețele cu Ester, când ne pomeneam față în față la lunga masă a sălii de lectură. Încercasem să-i scriu și Liei, dar ea le rupea fără să le citească. Îmi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Dintr-odată, discuțiile cu Trombă, mărturisirile lui mi-au dezvăluit că același text poate zidi și poate dărâma. Nu literatura, am constatat, mă făcuse să înțeleg aceasta, ci un amărât de fost slujbaș al cenzurii de demult. Un moșneguț simpatic, firav, cu privire vioaie, iscoditoare mereu, cherchelindu-se destul de ușor și vorbind întruna, ca într-o obsesie, despre tot ceea ce făceau ei în birourile lor de pe Sărindar. Habar n-avea de text, deși cu toată puținătatea puterilor sale fusese unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
De aici, de la fereastra rezervei mele, nu văd decât un pustiu de alb. Nu știu cum au aranjat decorul, peisajul, cum le-au potrivit în așa fel că nu se vede nici un copac, nici o casă, nici un desen de munte. Un cât de firav contur, să dea profunzime spațiului nesfârșit în care m-au aruncat. Doar alb, monoton alb, alb revărsat până în orizont, totul într-un pustiu de alb. Doar fulgii, mai mult ghiciți în materialitatea lor, zburătăcesc în chenarul ferestrei. Unii parcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
loc neștiut de mai Înainte. Pământul era umed, frunzele bălăriilor aveau pe ele stropi reci. Poate că o furtună de vară participase și ea la spectacolul acelei zile, urmele ei existau și dovada s-a păstrat În memoria atât de firavă. Nefericita lui păzitoare ieșise și ea din casă, bocind, imediat după el. Chiar a fost surprins că ea și noaptea Îl are În grijă și că ei, cei din casă, au trimis-o atât de repede să-l caute. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ÎN NUMELE VIEȚII În numele vieții, câți semeni n-au murit? Auză-le cum pașii mărșăluiesc prin ploaie Și glasul lor prin toamne, cum strigă răgușit Sub cerul de-amintire, ce-ngreunat, se-ndoaie... În numele vieții!...În numele vieții!... Mărșăluiesc prin ploaie pași firavi și virtuți Și de demult, din vremuri, ecoul dă cetății Un aer grav din jertfa, acelor dispăruți... Vezi, bobul care astăzi l-ai strâns de pe ogor, Din sufletul vreunui de-aceia, poate-i rodul, Privește-l și arată-l spre
?N NUMELE VIE?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83808_a_85133]
-
FRONTUL MORȚII Frigul ierni-ncetul cobora din zare, Guițau flămânde bombele pe-ntins Un scaiete firav, ca o lumânare, Lâng-o țeastă spartă, singur s-a aprins... Înfrățiți în vecii fără de speranțe Doi dușmani de moarte, înghețau uitați, De păreau sărmanii, perforați de gloanțe, Împăcați în fine și îmbrățișați... Unul din vestoane, sfârtecat de-o schijă, Lăsă
FRONTUL MOR?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83798_a_85123]
-
de pe Tamarind, numărul 2307. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL ȘAISPREZECE Mal își puse minciunile în ordine pe pragul de la intrare, apoi sună. O pereche de tocuri răsunară pe parchet în toată casa. Mal își trase vesta în jos, ca să-și acopere talia firavă - mult prea multe mese sărite. Ușa se deschise și Regina Roșie apăru acolo, în prag, perfect coafată, elegantă, în mătase și tweed - la 9 și jumătate dimineața. — Da? Ești comis-voiajor? Ar trebui să știi că în Beverly Hills există o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
am pierdut? O parte din mine a 98 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE înghețat. Apoi, de amintirile mele a rămas agățat chipul unei copile de optsprezece ani cu ochii albaștri, cu mâini de porțelan. Când am cunoscut-o, era firavă de o sufla vântul, timidă, în același timp curioasă și atentă în fața vieții. Azi e o doamnă de o inteligență sclipitoare, de o profundă bunătate, cu un suflet cât un cozonac. Pe urmă te-am găsit pe tine, așa cum ești
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
joacă, misterioasa desagă. Pescarul se duse la barcă tremurând, dar Își spuse că mai bine ia banii și iese În larg decât să moară acolo, ucis de un demon. Pe mare vântul se Întețise. Valuri mari, cenușii, se spărgeau de firava barcă, cu un catarg și o pânză. Dar călătorul nu păruse deloc neliniștit. Vântul bătea exact În direcția coastei chineze, iar Înaintarea micii ambarcațiuni era extrem de rapidă. Chiar prea rapidă, se gândise pescarul. Cerul era Întunecat, ca și cum dintr-o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ÎN SUS ! Vom fi pregătiți pentru contraatac! - Așa să ne ajute Dumnezeu! spuseră mai mulți. Ștefan reveni, Înconjurat de Apărători, pe dealul Tutovei. Era alb la față. Dar primejdia cea mare trecuse. Ceața Începea să se ridice și câteva raze firave de soare se iviră deasupra Învălmășelii. Cleștele otoman se strângea Încet În jurul moldovenilor. Răzeșii se retrăgeau Încet, cu pierderi grele. Un grup de călăreți plini de sânge și de noroi sosiră În fața domnitorului, purtând o targă pe care zăcea trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de toate formele și mărimile care puteau fi imaginate de fantezia omenească. Tânărul se apropie fascinat, absorbit parcă de cerul reflectat de oglinzi. Era un cer gri, de iarnă, iar undeva În spatele stratului de nori se Întrezărea, ca o pată firavă de lumină, locul În care se afla soarele. Erau multe oglinzi chinezești, simple, duble, sau În construcții artistice sub forma petalelor de floare. - Yata-no-kagami! spuse negustorul În fața căruia se oprise Ștefănel. Deși nu cunoștea limba chineză, tânărul Înțelese că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cărui frate este ambasadorul Moldovei la Veneția. Este un lucru Înțelept, care nu impietează cu nimic asupra legăturilor tale cu contesa Frassetti. Legături, deocamdată, fragile. Deși este fiica mea, trebuie să recunosc că adeseori m-a dezamăgit. Are o capacitate firavă de cunoaștere a oamenilor și, cred, trăiește Într-o lume a ei, pe care o confundă cu realitatea. Dispariția (observi că nu folosesc alt cuvânt) fratelui tău a fost o lovitură care i-a zdruncinat și mai mult nervii. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
triburi, chiar și de merkiți, vechii lor dușmani. Tengri se dovedea senin. Și totuși, la mijlocul acelei veri toride care transforma stepele În imagini Înșelătoare ale unei lumi ce tremura ireal În aburii depărtărilor, un călăreț se ivise, ca o apariție firavă, imposibilă, la linia orizontului. Ajunsese la iurta lui Amir după Încă două ore de galop, asudat, prăfuit și extrem de agitat. Purta semnul șarpelui și săgeții și fusese trimis de grupul celor patru Cuceritori. Nu avea nici un mesaj scris, căci reținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se aflase În acel loc până atunci. Un ienicer din garda sultanului. Un războinic destul de Înalt (cerșetorul era mai scund), cu umeri lați (cerșetorul avea umerii adunați În față), cu palme puternice care strângeau mânerul unei halebarde (cerșetorul avea mâini firave, scorojite și tremurânde) și, pe cap, cu obișnuita cucă ienicerească din pânză albă. Ienicerul stătea cu spatele spre mulțime, privind spre sultanul care se apropia. Părea că se afla acolo de la Început, dar memoria vizuală a lui Alexandru nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dar nu și canibalismul! Dar Nory asupra subiectului arzător nu se mlădia lesne: - Te superi, Mini, dar nu-mi dai argumente. Mini se uită în jur. - Vezi tu! E frig ... și eu port în mine, se vede, amintirea de când tremuram firavă pe plaiurile înghețate ale lumei și Ei au aprins întîiul foc din cremene . . . Vezi, Cetatea vie în jurul nostru cum ne îmbrățișează! Eu port în mine nevoia de a mă adăposti și sentimentul obscur că Ei au zidit Cetățile, cu mintea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
stânjeneau. îi păru rău că trebuie să micșoreze în opinia ei pe un . om care îi făcuse impresie bună. Mai mult însă o supăra jignirea pe care cazul Greg o aducea în genere sexului pe care îl socotea superior. Poza firavă a femeiei în atitudinea admirației îi plăcea, cum și voluptatea aceea delicată, care crea în ființa ei necesitatea stăpânului. Greg umilea corporația stăpânitorilor. .. Poate că dacă nu ar fi plouat, lucrurile astea i-ar fi părut mai vesele, dar curgeau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mi s-a năruit viața când le-am pierdut? O parte din mine a înghețat. Apoi, de amintirile mele a rămas agățat chipul unei copile de optsprezece ani cu ochii albaștri, cu mâini de porțelan. Când am cunoscut-o, era firavă de o sufla vântul, timidă, în același timp curioasă și atentă în fața vieții. Azi e o doamnă de o inteligență sclipitoare, de o profundă bunătate, cu un suflet cât un cozonac. Pe urmă te-am găsit pe tine, așa cum ești
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
îmbrățișați, IUBIND! Acolo unde nemurirea suie Te văd și-acum zburând spre neființă, Cu aripile frânte de atâta zbor. Grăbită ești, găsind de cuviință, Că lumea asta nu mai are spor. Din visele ce-ai tors de-acum o viață, Firave scame mai tresar în vânt. Le-ai prinde toate în fuior semeață, Dar fusul vieții, toarce necuvânt. Destinul tău, prin meliță trecut, Ferfenițit și strâns în ghemotoace, Se lasă dus în coșuri, abătut, Pentru folos, în dosuri de cojoace. Speranțele
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în ițe, în iarbă și în lut. Lăsați-mă... Lăsați-mă să cânt pe ascuțișul unui gând să mă fac violă, să mă desfoi de vânt să mă arunc în rouă râzând, să-mi ud armoniile, sunetele toate îmbrățișând trupuri firave de știr către mine cuvintele să-nnoate - corole imense de trandafir, lăsați-mă să cânt pe o pană de lebădă, pe o undă de nai însingurându-mă pe un bulgăr de pământ, pe o scânteie de rai... Zori de zi ... Imi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
din râu a pornit în albia vieții să-ți zgârie semn. Doar zgomotul apei în pietre lovind Se prinde în pleata-ți lungită de vreme Ești lemn, ești apă, ești vânt, ești mister Ești dor cufundat în blesteme. Tot mai firave Pornire-n mugure de iris Ciupește movul în suspin Iar trandafirul, într-un spin, îmi trage dorul adormit în franjuri albe Lin, prea lin... O trufanda din tril de mierlă Catifelează blând zefirul Și împletește-n două firul Acordului de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
două firul Acordului de inimi calde Ce-n alb de crin își lasă girul. Din lăcrămioare, clopoței Șoptesc timid iubiri suave Pe-altar de primăvară sclave împodobind cu vis de-o clipă Trăiri ce-n taină fac risipă De flori firave. Zvon în geam apare mândră față Cu ochi de cer, cosiță blondă Să dea binețe-n dimineață Și cu privirea-i ca o sondă Absoarbe zarea-n întregime Cu fața-i vie, rubicondă. De sus în jos, pe-a ei
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
înviere, Prin bezna lumii, raiul îngeresc. Vii capilare smulse din adâncuri Și altele urzite-n sfântul cer, Mă-mbrățișează-n licăriri de veacuri Să uit prin noapte, toamne lungi sau ger. Și ancorată-n venele terestre, Legată de arterele cerești, Firava-mi inimă primește zestre Comori neprețuite, sufletești. Iubire răstignită îți frângem trupul sfânt în Răstigniri, Cu rătăciri adânci Te-am sfârtecat, Dar rănile-Ți fierbinți rodesc Iubiri Să spele-n sânge nesfârșit păcat. Zdrobit și sfâșiat cu vina noastră, Te
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]