119,707 matches
-
fie, conform directivelor Partidului. Nu reușeam să confund optimismul obligatoriu cu suferințele poporului meu. Deși de origine burgheza, "nesănătoasă", în anii stalinismului nu m-au dat afară din Uniune, deoarece tatăl meu murise înainte de războiul împotriva sovieticilor, deci nu eram fiu de trădător. Norocul meu a fost, așadar, moartea tații, săracu^...Dosarul meu de cadre era negru, nu l-am văzut, evident, niciodată, dar era ușor de înțeles, data absența mea de pe listele de comenzi și slabele mele încasări la Fondul
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
simbolului în arta romanica: Solstițiul etern (bazilicele din Italia centrală) și Proverbe de piatră (domul din Piacenza și Ferrara). - Cu oficialitățile românești ați mai avut în vreun fel relații? - Reacția autorităților din țară, după fugă în Occident, era previzibilă. Cînd fiul nostru cel mare, Camil (botezat cu numele tatălui meu), născut în Italia, avea trei ani, securitatea mi-a trimis un mesaj precis: dacă nu încetam atacurile contra Bucureștiului în presa occidentală, îl răpeau pe băiat, obligîndu-mă să mă întorc în
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
din snoavele populare românești. Toate acestea și, poate, altele încă ar fi întregit imaginea universului poetic al lui Teodor Murăsanu. La contribuțiile biografice datorate lui Aurel Podaru, Mircea Ioan Casimcea ș.a., trebuie adăugat interviul autorului ediției cu istoricul Camil Muresanu, fiul poetului, exemplar prin sobrietate, simț al proporțiilor și al valorii literare. CARTEA despre Teodor Murăsanu, realizată de Aurel Podaru este o "floare a recunoștinței", rară în lumea literară de azi și, de aceea, apariția ei trebuie salutată cu toata prețuirea
O restituire by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/18102_a_19427]
-
această frază: "...esteticul este adăpostit de infinitul de dinaintea intrării în experiența, a primei iubiri, după cum poate fi găsit în sinteză contrastelor pe care iubirea le presupune: el este în același timp senzual și spiritual, este libertate, dar și necesitate, este fiul momentului, aparținînd în cel mai înalt grad prezentului, dar în același timp are în el o eternitate". Căsătoria e plasată în acest topos al infinitului ancorat în prezent, al eternității născute din clipă. Valoarea ei estetică e dată tocmai de
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
iar urmărea a fost că în același an i s-a dat Premiul Național. Idealuri și ideologii - După ce ați terminat facultatea ați profesat ca avocat? - Nu. Că magistrat. Am făcut carieră asta ca să-i fac plăcere tații, la rîndul lui fiu de magistrat. O tradiție de familie. Și am lucrat în magistratură pînă la prima epurare făcută de comuniști, cînd era Lucretiu Pătrășcanu ministrul Justiției. Atunci m-au dat afară și m-au trimis la o fabrică de sîrmă, pe un
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
de la G. Topârceanu la Gh. Tomozei. Însă el a dus jocul până la ultimele consecințe. Identitate POETUL trăiește discret la Timișoara, evitând să se situeze în prim-planul vieții publice. S-a născut la 8 iulie 1942, la Turnu Severin, ca fiu al medicului Nicolae Foartă și al profesoarei de muzică Yvonne Foartă (Burger, înainte de căsătorie). În 1965 absolvă Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, iar în 1978 obține titlul de doctor în filologie. Încă din timpul studenției publică articole de
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
deschisă cu Alice și Martin de Andra Techină, si încheiată cu La vită e bella de Roberto Benigni, care s-a bucurat de succes în rîndul publicului spaniol ce a gustat în mod special scenă în care tatăl îi explică fiului că dacă unii nu primesc în magazin evreii și cîinii, alții nu acceptă spaniolii și caii. (Ar fi trebuit să le amintească cineva organizatorilor că și ei le interzic adevăraților "latini" (întîrziații! accesul la proiecții...) SALONUL celei de-a 39
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
de participarea părintelui Porumbescu, în 15 august 1871, la vestita serbare de la Putna, cu prilejul aniversării a 400 de ani de la întemeierea mânăstirii, la organizarea căreia s-au distins Eminescu și Slavici. La această manifestare aniversară a luat parte și fiul părintelui, cel ce va deveni celebrul Ciprian Porumbescu, atunci elev în a șaptea liceală, care a luat vioara unui lăutar și a cîntat, exaltat, o nesfîrșită horă. În 1876 părintelui Porumbescu îi moare soția,de aceeași boală care l-a
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
se va mărita (ce-i drept greu) și fiica sa Maria, Ciprian studia departe muzica, a compus opereta sa Crai nou, vestita Baladă și alte compoziții iar, în 1885, cade, și el, victimă tuberculozei, la treizeci de ani un alt fiu, rătăcea fără a se chivernisi și bătrînul preot rămîne singur, neconsolat de moartea lui Ciprian, în gospodăria din Frătăuții Noi, ajutat de doi slujitori credincioși. Datorită acestor împrejurări prinde a se spovedi și a conversa cu cei apropiați prin corespondența
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
unul față de celălalt), fără puncte, fără alineate ori paragrafe, se rostește amintirea unei copilării frustrate de cuvînt, trăite în afara rostirii. Copilul de atunci își amintește - și prima parte e dedicată mamei (leitmotivul fiind mereu spus de ea, în loc de orice altceva, fiului: "desigur tu n-ai fost niciodată copil"), iar a doua - tatălui (care rostește acum refrenul, imperativ mascat al autorității paterne: "vorbiți mai încet"; deși nimeni nu vorbește...). Scena reluată la infinit, cu variațiuni ce sugerează (alături de punctajul leitmotivic) subtilități muzicale
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
puri și duri"), primește o dimensiune violentă, suplimentară. Blasfemia dintîi, cea care marchează destinul naratorului ca și textul cărții, este fraza de deschidere, leitmotivul mamei: "desigur tu n-ai fost niciodată copil". E singura circumstanță în care mama se adresează fiului ei, este - de fapt - singura frază care îi rupe tăcerile (deși nu știm niciodată dacă o rostește cu adevărat sau fiul o simte, comunicarea dintre ei realizîndu-se fără vorbe). E - de asemenea - singura frază care vorbește despre fiu, care ar
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
de deschidere, leitmotivul mamei: "desigur tu n-ai fost niciodată copil". E singura circumstanță în care mama se adresează fiului ei, este - de fapt - singura frază care îi rupe tăcerile (deși nu știm niciodată dacă o rostește cu adevărat sau fiul o simte, comunicarea dintre ei realizîndu-se fără vorbe). E - de asemenea - singura frază care vorbește despre fiu, care ar trebui așadar să îl constituie ca Subiect; prin structura ei - propoziția secundară este totodată o propoziție logică - ar trebui chiar să
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
se adresează fiului ei, este - de fapt - singura frază care îi rupe tăcerile (deși nu știm niciodată dacă o rostește cu adevărat sau fiul o simte, comunicarea dintre ei realizîndu-se fără vorbe). E - de asemenea - singura frază care vorbește despre fiu, care ar trebui așadar să îl constituie ca Subiect; prin structura ei - propoziția secundară este totodată o propoziție logică - ar trebui chiar să îl definească. "Tu ești..."? Nu. Invers, în această lumea-pe-dos, mama îi neagă fiului existența ("tu n-ai
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
frază care vorbește despre fiu, care ar trebui așadar să îl constituie ca Subiect; prin structura ei - propoziția secundară este totodată o propoziție logică - ar trebui chiar să îl definească. "Tu ești..."? Nu. Invers, în această lumea-pe-dos, mama îi neagă fiului existența ("tu n-ai fost niciodată"), chiar dacă numele predicativ ("...copil") pare să atenueze sentința. Între atîtea ezitări și rostiri amînate, incerte, fraza spune o certitudine ("desigur..."), singura certitudine a lumii. Niciodată copil, niciodată întrupat în cuvînt, eul-narator se simte nenăscut
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
a sesiza eternă dramă a existenței chiar și an manifestările cele mai banale, ale unor oameni insignifianți din punct de vedere social, si de a face din ea un amurg al zeilor. Un batran țăran care vine an vizită la fiul său, la oraș, târând după el o sacoșă cu cas din care curge zerul (Bătrânul, Ceaușescu și planul), un fost portar de la un cămin studențesc, transformat prin pensionare dintr-un zbir ăntr-un obiect al batjocurii bețivilor din crâșma (Duminică domnului
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
lucrul / și le-am chemat la mine / pe toate: / pe Maria, pe Ana, / pe Alexandra, pe Ioana... / Care va ajunge întâi, / pe-aceea-n perete o voi zidi. / Dar din toate femeile / a venit una singură: / Mama. Tu nu m-ai strigat, / fiule? («Mică baladă» VRF, 56 / Profund autohtonism, Patria-Mumă, sfânta Limbă Română, nou mesianism, imnologie etc. TGrp, 298). Istoricul Ion Rotaru apreciază că Grigore Vieru (Pererita-Hotin / Basarabia, 14 februarie 1935 18 ianuarie 2009) este «al doilea poet emblematic al Basarabiei, venit la
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
fii. Să fii os / de-al fratelui tău / retezat de sabia dușmană. / Brăzdar să fii. / Doină să fii / Ca să ai dreptul / a săruta acest pământ / îndurerat / de-atâta rod. («Dar mai întâi” VRF, 31). Mâna Mamei-Patrii este coroană-mpărătească pe fruntea fiului: Când m-am născut, pe frunte eu / Aveam coroană-mpărătească: / A mamei mână părintească, / A mamei mână părintească. // Duios, o, mâna ei întâi / Cu mâna dragei mele fete / S-au întâlnit la mine-n plete, / S-au întâlnit la mine-n
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
ca medic, s-a sinucis: "În Iesul acesta de pînă acum trei ani, Rodion a vrut să trăiască. E un obicei pe care-l au oamenii și Rodion voia viața, cum o vrea firul de iarbă ori pasărea de cer. Fiul unui popor cu perciuni și cu halat, care trăiește asimilîndu-se rimei, pietrei, omului, moșiei - forță lui s-a lovit necheltuită și multă, ca o muscă, de zidul lumei... Rodion a sucombat. Era matur. Poate că maturitatea lui ar fi putut
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
În acest context, cănd moartea e cât capră pe capetele noastre, guvernanții recurg cu cinism la tactică pământului pârjolit. Dacă l-am înțeles pe dl Constantinescu în 1996, când, în pofida tuturor evidentelor și a bunului-simț, l-a numit consilier pe fiul d-nei Zoe Petre, motivând că popularitatea îl îndreptățește la orice abuz, mă întreb ce altceva decât nerușinarea și ciocoismul îl fac să accepte numirea propriului cumnat că prefect de Argeș? Aceeași arie o cântă, vai, însăși doamna prim-ministru, simpatică
Trepãduscheala by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17440_a_18765]
-
paiele aurii din capita unde o iubește pe Katariuka. Vasal din Zaporojie prevestește căderea comunismului prin soacra să Larissa Petrovna care adoarme și (iarăși prin vise) "găvăreste" viitorul. Bunica Persida hrănește cu mămăligă statuile din cimitirul burgului și așteaptă chemarea fiului Florentin Rege Leordeanu (numit așa din dragoste pentru regele surghiunit). Numai că Florentin, ămblânzitor de lei din vocație absolută, moare ăntr-o grădină zoologică an Australia, după care leii de acolo ăncep să răspândească cuvântul Domnului. Nae Lebădaru, țiganul mâncător de
Cealaltă Arkadia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17464_a_18789]
-
o asemenea casetă dedicată lui George Constantin să existe (cum ar fi normal să existe și casete cu Gina Patrichi, cu Octavian Cotescu, cu Amza Pellea, cu Toma Caragiu...). Dar e absolut sigur că ea n-ar fi existat fără fiul lui George Constantin, Mihai Constantin, care e și producător al filmului. E de bănuit că nu e vorba, în acest caz, de o "simplă" devoțiune filiala. E de bănuit că Mihai Constantin, el însuși actor de talent, îl privește pe
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
nemulțumit că băiatul lui, Mihai, ca de altfel toți colegii lui de generație, "nu muncește destul"... Îl vedem acum, pe casetă, pe George Constantin, într-un interviu dat în 1966 (deci la 33 de ani -, cam vîrstă de acum a fiului!) spunînd: "Nu este de ajuns numai talentul. Pentru a realiza, totuși, ceva, mai trebuie o muncă permanentă și perseverența, o osteneală cumplită"... Auzi, pe CD, vocea lui George Constantin, în "Paracliserul": "Toată viața mi-am visat să luminez o aureola
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
George Constantin, în "Paracliserul": "Toată viața mi-am visat să luminez o aureola. Sfinților, primiti-mă în rîndul vostru, măcar că figurant!"... De acolo, de sus, George Constantin, cel care a luminat o aureola, trebuie să privească înduioșat și mîndru evoluția fiului, forța lui de a duce mai departe un anumit fanatism al meseriei, capacitatea lui de a-și asuma "osteneală cumplită", inclusiv aceea pe care o presupune, într-o lume grăbita și haotică, realizarea unei asemenea casete. O casetă cu peste
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
copil. Vede gravat „Korod” pe spatele ei. Îi explic că este numele localității din Transilvania unde a fost făcută farfuria și adaug zâmbind: Contele de Saint Germain, despre care am vorbit cu o zi în urmă, s-a declarat ca fiu al prințului Rakoczy de Transilvania. Prin hazard, cercul discuției noastre despre Conte s-a închis într-un mod neașteptat. Îmi spune că duminică pleacă spre Paris și pe drum îmi va citi cartea „Cei șapte ani de acasă...” Această promisiune
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
Deși Nenea Ionel ămi da zor să mă reăntorc an țară, - eu, orice s-ar ăntămpla, rămân aici până la noiembrie - sunt decis să-mi dau ambele examene de Doctorat an drept (politic și economie) precum și teza - ca an Toamnă să fiu Doctor. Destul am pierdut cu nenorocitul asta de război ca să mă pot gândi și la cariera mea personală"). Idealul sau era o catedră universitară, la București, cu ajutorul lui Ov. Densusianu, dar de vreme ce dorea să-și ia doctoratul an Drept se
Ion Pillat epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17484_a_18809]