45,198 matches
-
Gruia n-a răspuns la Întrebare, căreia nu-i vedea decât partea de reproș. A rămas În picioare, ținând tratatul de Anatomie la piept, cu desenul de pe copertă la vedere. Spre satisfacția lui, a observat că ochii individului au rămas fixați pe tratatul de Anatomie. În cele din urmă, a poruncit: ― Stai pe scaunul de colo. Gruia s-a așezat și a plasat cartea pe masă, după sfatul gândului de veghe. Securistul s-a prefăcut că cercetează niște hârtii, dar ochii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mi-ați dat o idee. Nu cred să știți că am un fecior născut de două zile. Și la noi, În Pomârla, la un an după botez, se taie din moțul finului o șuviță de păr, pe care nașa o fixează cu picături de ceară din lumânarea de botez pe o monedă; de argint sau... de aur! Ce bine mi-ar prinde la tăierea moțului măcar un „cocoșel” de aur! ― Să știi că povești am ascultat de la mulți indivizi ca tine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gând... În dimineața aceea, profesorul a făcut vizita bolnavilor după toate regulile artei! Când a ajuns la salonul doi, a ascultat prezentarea situației, făcută cu mult profesionalism de medicul primar Vatră. Privirea profesorului fugea adeseori către „doctoraș” - cum și-l fixase În memorie. Acesta părea și nu părea că este prezent la tot ce se discută. La sfârșit, profesorul a ieșit, dar În ușa salonului s-a oprit: ― Domnule doctor Vatră, după Încheierea vizitei, vă rog să vă prezentați la cabinetul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ti supâr, domnu’ doctoru’ - cî tari tinerel ești șî cum sâmt eu ai șî suflit bun... În timp ce spunea toate acestea, țiganca Învârtea Între degete un inel turnat În aur masiv, cu o decorație extraordinară și cu o piatră roșie frumos fixată pe el... La un moment dat, a scăpat inelul din mână.. Nu s-a aplecat să-l ridice... Doctorul, ai cărui ochi rămăseseră fixați pe minunea din mâinile țigăncii ca cei ai motanului pe oala cu smântână, s-a aplecat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un inel turnat În aur masiv, cu o decorație extraordinară și cu o piatră roșie frumos fixată pe el... La un moment dat, a scăpat inelul din mână.. Nu s-a aplecat să-l ridice... Doctorul, ai cărui ochi rămăseseră fixați pe minunea din mâinile țigăncii ca cei ai motanului pe oala cu smântână, s-a aplecat instinctiv... Când l-a văzut În căușul palmei, a pornit să-l Întoarcă pe toate fețele... ― Da’ ce fel de inel e acesta? Văd
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu fracturi costale, care a perforat și pleura. Mai multe amănunte vă voi da atunci când - sper - că Îl vom salva pe nefericitul accidentat. ― Îi voi spune individului că... abia mâine - dacă nu intervine vreo urgență - sunteți disponibil. E posibil să fixăm o oră? Propun să-l lăsăm să fiarbă În suc propriu... O să ne vină mai ușor să-l ținem În frâu... Ora douăsprezece, vă convine? Rămâne stabilit că mâine, abia la ora unsprezece ați ieșit dintr-o operație complicată și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
car de oale” - l-a tachinat din nou gândul de veghe. Cu mintea limpede, Gruia a răspuns: ― Am Înțeles, domnule profesor. Mâine vă voi da detalii asupra punctului În care am ajuns cu pregătirea lucrărilor... ― Abia aștept să aflu. Vom fixa și o zi În care să le studiem pe Îndelete. Acum, fugi la cei dragi și du-i acasă. La revedere. ― Rămâneți cu bine, domnule profesor. Gruia a ieșit cu o sută de gânduri: „Trebuie să cumpăr de Îmbrăcat pentru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu jarul privirii și al zâmbetului... ― Păiii... ― Vă ascult. Cât e de mare? - a insistat cadâna, cu palpit de gene. ― Abiaaa... ― Abia a Început să meargă? Asta Înseamnă că are vreo opt-nouă luni deja. Este un adevărat cavaler - l-a fixat „la podea” frumoasa creolă cu ochi arzători. ― Dac-ar fi ce bine-ar fi... dar... ― Ooo! Sunteți un misterios.... - a șoptit ea, cu un oftat adânc, care a făcut ca sânii să i se zbată ca doi hulubi speriați sub
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
puțin bosumflată. Așa cum le stă bine fetelor cu adevărat frumoase. În timp ce Gruia achita cumpărătura, cadâna cu mișcări de mladă În bătaia vântului a ambalat totul cu mare Îndemânare. L-a așteptat să se apropie și, Întinzându-i pachetul, l-a fixat cu privirea ca o vipie de vară, retrăgându-și palmele cu moliciune abia după ce Gruia, fără să-și dea seama, le-a acoperit cu ale sale... ― Poftiți, domnule doctor, și să le poarte sănătos. Vă mai așteptăm pe la noi - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În râs. ― Zăboviți numai oleacă și om deschide... Odată cu ultimul cuvânt, a zăngănit zăvorul greu În chingile lui de fier și, cu scârțâit bătrân, poarta a Început să se deschidă... Tata Toader nici nu clipea. Cu respirația oprită, și-a fixat privirea pe deschizătura porții... Din umbra ei a apărut Întâi un baston. Apoi, cu pas greu, s-a desprins făptură de haiduc: plete sure și mustață bogată. Pălărie cu bor larg și cămașă albă... Pantalon bine strunit În chimirul lat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lungime, pe care s-o despice. N-a fost nevoie să aștept prea mult. Între timp, am scos pansamentele individuale pe care le aveam la noi. Cu două din ele am pansat rana, care sângera puternic, iar cu celelalte am fixat piciorul rupt cu ajutorul celor două despicături de lemn. Între timp, ceilalți cercetași au Închipuit un fel de targă din crengi, pe care s-o putem trage pe zăpadă. Băieții s-au mișcat precum furnicile. Dintr-o creangă mai lungă, am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
este faptul că nu vom putea fi prezenți când doriți dumneavoastră. În primul rând, fiecare dintre noi trebuie să facă vizita bolnavilor, pentru a afla ce este nou În evoluția stării lor de sănătate și, În raport de aceasta, să fixeze sarcinile personalului pentru acea zi. Apoi avem cursuri cu studenții. Pe deasupra, profesorul Hliboceanu În fiecare zi are programați pacienți pentru intervenții chirurgicale, unde nu-l poate Înlocui altcineva. ― Aflați că eu am lucrat În sectorul agricol. Și când chemam pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de să și dea duhul, apoi pun frână... Accelerez din nou și mă prefac că Îl bag În viteză, dar nu pornește... Cobor și mă Învârt În jurul tractorului. Trag de o manetă, Învârt cine știe ce șurub și... Odată smulg cuiul ce fixa remorca de tractor... Urc și plec, dar singur. Remorcile Încărcate rămân În mijlocul drumului. Rusul, care dormita pe bușteni, a sărit: ― Șto tî delaieși, Costea? „Pe mă-ta” - i-am răspuns eu În gând. Opresc și mă Întorc. „Acum Întrebarea e
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ar fi numărat. Un imbold interior Îl Îndemna să prelungească cât poate mai mult aceste momente de singurătate... A doua zi, s-a trezit cu noaptea În cap. Tot timpul cât s-a pregătit pentru ieșirea din casă și-a fixat gândurile numai pe ce făcea și mai avea de făcut până să plece la clinică. Se străduia să păstreze gândurile sub control, ca și cum s-ar fi luptat cu niște cai nărăvași să i țină În frâu. Aproape că i-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
comisiei te-au promovat În rândul cadrelor universitare superioare. Așa că pune mâna pe carte, băiete!...” Plutea Încă În altă lume. Totul În jur i se părea ireal... Când a ajuns În fața intrării În clinica de chirurgie, a rămas cu privirea fixată pe o femeie... „Ce mult seamănă cu Maria! Dar ce să caute ea aici?” - s-a Întrebat el nedumerit. Pe măsură ce Înainta, i se părea că femeia din fața lui Îi zâmbește... Și iarăși aceeași nedumerire și același semn de Întrebare: „Prea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sili să tăcem... Nu-i așa, tată?... Să afle și Occidentul ce se petrece cu adevărat aici, în România!... Medicul Gutman, care se apucase să măsoare în lung și-n lat salonul cu mâinile în buzunare, se opri și-l fixă cu privirea pe Valentin. Care Occident, Valentine? vru el să știe. Cel francez sau cel anglo-american? Că, dacă e vorba de intelectualii de la Paris..., aaa..., nu cred că o să găsim pe cineva dispus să ne asculte!... Nu ne vor crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca dumneata. Dacă aș ști pe unde este acum, i-aș da un serviciu bun la Bârlad, unde-am dispus să se construiască un liceu militar... Gheorghiu-Dej făcu o scurtă pauză, marcat evident de amintirile sale din tinerețe. Apoi își fixă interlocutorul cu o privire de om satisfăcut și mândru de ideile sale edilitare. Înțelegi dumneata, tovarășe?... insistă el. Un liceu militar mare cât o universitate! O investiție de milioane a guvernului, unde-am luat măsuri să fie trimiși sa lucreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă! O liniște ca de catedrală se așternu în hol și toți îl ascultară pe recitator cu vădită admirație. Când sfârși, poetul își roti privirea peste capetele ascultătorilor și, fixând-o pe studenta care îl tachinase mai devreme, vru să știe ce părere avea ea despre poezie. Studenta, o blondă micuță cu ochelari și cu fața plină de pistrui, păru surprinsă că tocmai ei i se punea acea întrebare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
doi universitari și dădu să treacă mai departe, dar profesorul Barbilian își întrerupse conversația animată cu prietenul său și îl opri cu un gest al mâinii drepte, ridicate intempestiv și autoritar în aer. Ce faci aici, domnule? îl admonestă el, fixându-l cu o privire tăioasă. Nu cumva îți trece prin minte să trădezi matematica pentru poezie? Surprins de întrebare, Victor rămase o clipă perplex, cu un zâmbet încurcat pe buze. Eram numai în trecere pe-aici, domnule profesor! se apără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
auzind o asemenea remarcă. Dragă, sunt sprinten ca un elefant, nu ca argintul viu, c-așa m-a făcut mama! o corectă Nichi cu bonomia-i cunoscută. Baba cu trup sfrijit încetase să mai clefăie iaurt cu lingurița și îl fixa cu ochi mirați și tâmpi, lucind stins în găvanele orbitelor. Sărut mâna, maică Dochia! o salută Nichi, făcându-i o reverență japoneză, cu mâinile împreunate în dreptul ochilor. Bătrâna căscă ochii mari și începu să molfăie din nou iaurt din borcan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-i recitise "Jocul secund", volum pe care îl împrumutase de la un coleg de-al Feliciei, un tip extrem de citit, care avea acasă o întreagă bibliotecă clandestină, cu o mulțime de titluri și de autori trecuți la index. Profesorul Barbilian îl fixă cu niște ochi nostalgici și sentimentali: Ah, exclamă el, ne fut-ce que pour en donner l'idee!... Dar mi-a trecut, tinere... Mi-a trecut definitiv! completă el cu alt glas. Aș zice că mi-a trecut la timp, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Atât, deocamdată... Cu căsătoria nu suntem așa de grăbiți... Nu suntem grăbiți deloc, întări Felicia. Să nici nu mai vorbim despre asta!... Te pricepi să vorbești, tinere, nimic de zis! remarcă domnul Măgureanu. Dar ascultă..., continuă bătrânul, schimbând tonul și fixându-l pe deasupra ochelarilor cu niște ochi atenți. Vreau să te întreb ceva... (în cameră se făcu brusc tăcere): Lucrezi cumva pentru Securitate?... O tăcere și mai apăsătoare urmă după această întrebare. Felicia vru din nou să protesteze, dar Victor i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
doină de haiducie din colecția lui G. Dem Teodorescu. Nelu Ianolide, care era și el pe-acolo, îl completă, spunând că românii aveau tradiția pandurilor lui Tudor Vladimirescu și a răscoalei de la 1907. Unul dintre vigilenții aflați în apropiere îl fixă atent cu privirea, ca să-și întipărească bine în memorie figura lui. Mă, hai dracului s-o ștergem de-aici, c-o să dăm de bucluc! îl auzi Victor pe amicul Dobrescu șoptindu-i îngrijorat la ureche. Hai la Carul cu Bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se alăturară încă doi studenți. De la arhitectură mai merseră vreun sfert de oră pe bulevard, o cotiră pe câteva străduțe lăturalnice și intrară într-un bloc elegant din epoca interbelică, cu numele proiectantului Asquini înscris pe o plăcuță de marmură fixată la intrare. Acolo locuiau, cu chirie, cei doi studenți de la arhitectură, veri și prieteni de altfel. Fiți atenți, îi preveni unul dintre ei, apucând-o înaintea lor pe scări, în chip de gazdă și de ghid. Mergeți pe vârfuri, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
diformă culcată pe trotuar se odihnea un rucsac uzat de culoare ce fusese cândva neagră și pe care se putea citi, imprimat cu un cenușiu murdar : "Dumnezeu nu există". Justin nu și-a ridicat privirea de pe caldarâmul pe care îl fixa ca și cum ar fi fost într-o transă perpetuă. Dora a simțit că el îi percepe prezența și totuși nici vechea adiere de zâmbet nu i-a fluturat pe chip, nici privirile nu li s-au întâlnit pentru vreo fracțiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]