2,002 matches
-
știi că... Îmi taie vorba începând să fluiere uitându-se în jur parcă să verifice ce am stricat deja, apoi îmi spune: Fluieră atuncea!! Știi să fluieri, nu?? Ăăă, mda... așa, un pic... răspund chinuit, ca un adevărat ucenic nevolnic. „FLUIERĂ!! Uite, ascultă-mă pe mine, vezi cum fluier ușor și pe expirație și pe inspirație, ca să nu fac pauză. Fluieratul ușor, melodios, atrage spiritele bune... Ingrid, eu acum îți spun lucruri pe care le-am învățat de la tatăl meu în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
uitându-se în jur parcă să verifice ce am stricat deja, apoi îmi spune: Fluieră atuncea!! Știi să fluieri, nu?? Ăăă, mda... așa, un pic... răspund chinuit, ca un adevărat ucenic nevolnic. „FLUIERĂ!! Uite, ascultă-mă pe mine, vezi cum fluier ușor și pe expirație și pe inspirație, ca să nu fac pauză. Fluieratul ușor, melodios, atrage spiritele bune... Ingrid, eu acum îți spun lucruri pe care le-am învățat de la tatăl meu în peste 20 de ani de stat lângă el
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
stat lângă el în fiecare zi! Bine, continuă, când termini mergi și pune totul în oala mare pe care am pus-o pe foc” (îmi arată o oală imensă ca cele din cărțile cu vrăjitoare). Apoi dispare și eu rămân fluierând chinuit între lovituri de pietroi, privită de doi căței curioși. Momentul ceremoniei. Suntem patru: eu, Mari, Sonia și Jose, alt ecuadorian prieten de-al lui Alfonso. După aproape o zi de fiert au rezultat mai puțin de doi litri de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mea, așadar, târziu în noapte mă regăsesc din nou urmându-l pe Alfonso către coliba-cabinet. Discutăm din nou tot felul de lucruri șamanicești, apoi Alfonso ia pietroiul din mijlocul camerei și îl așază în balans în vârful cât un punct, fluierând să convoace ajutorul spiritelor în acțiunea caremi pare suficient de dificilă pentru un pământean oarecare. În final rămân singură, în de-acum cunoscuta pâlpâială a lumânării, uitându-mă la poziția neverosimilă în care ditamai pietroiul stă în echilibru perfect într-
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
care mai periculoase, renunț la pietroi și decid să-mi îndrept atenția spre un câmp ceva mai familiar. Iau o lumânare nouă, o țin în mână în timp ce fac curățările cu fum și cu alcool, apoi o aprind și încep să fluier în surdină și să invoc spiritele pietrelor de pe masă să vină să stăm la discuții. Încep să dialoghez cu lumânarea, mai întâi cu întrebări simple cu da și nu, apoi din ce în ce mai complexe. Lumânarea pare a pâlpâi ca un interlocutor activ
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
apoi cu buchetul de plante mirositoare. Se iau în mână oul (sau ouăle) și lumânarea și se plimbă mâna lin din cap până în picioare, cu mișcări ușor rotative, mai întâi pe față și apoi pe spatele pacientului. Tot timpul se fluieră în surdină, melodios. Rezultat: Plânsul încetează ca prin magie (la drept vorbind, plânsul încetează prin magie...). Explicații suplimentare: alcoolul și ierburile puternic mirositoare îndepărtează spiritele rele iar fluieratul melodios atrage spiritele bune. Ouăle crude absorb energiile negative și după curățare
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
aprins de către ajutorul lui Don Julio care a venit ceva mai devreme, atârnăm hamacele în jurul focului și ne așezăm pe niște trunchiuri de copac privind flăcările focului. Stăm în tăcere o bucată de vreme după care Don Julio începe să fluiere ușor și parcă atmosfera se schimbă brusc în așteptarea ceremoniei. Nu folosește alcool, nu folosește țigări, nici măcar nu vine către mine și totuși mă simt ca și cum „are grijă”. Mă privește, desface sticla cu ayahuasca, ridică un pahar, îl umple pe
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
folosește alcool, nu folosește țigări, nici măcar nu vine către mine și totuși mă simt ca și cum „are grijă”. Mă privește, desface sticla cu ayahuasca, ridică un pahar, îl umple pe jumătate, pune sticla la loc, ține paharul cu ambele mâini și fluieră ușor deasupra lichidului amărui, suflă în el ca și cum ar fi fierbinte și îmi întinde paharul să beau. Iau paharul cu ambele mâini, suflu și eu fără să știu de ce, îi întâlnesc privirea fixă asupra mea și dau lichidul pe gât
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
nici măcar dorința de a voma sau merge la toaletă dar amintindu-mi de aventurile din Chiguilpe mă ridic pentru a-mi verifica picioarele. Totul funcționează fără probleme, mă simt ca și cum nici nu am luat ayahuasca. Julio deschide ochii, reîncepe să fluiere, umple un nou pahar, suflă în lichidul gros și mi-l întinde să beau. Îl dau pe gât până la fund, ne privim o secundă apoi îmi spune să merg mai bine în hamac ca să pot dormi după ceremonie. Urc în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și o ștrengăriță e debil și libidinos, o aberație, dar măcar e o aberație de libertate, cum ar spune Academia Cațavencu. Probabil că mulți dintre cei 7.550.000 de romîni care au intrat să-l vadă au rîs, au fluierat și au tropăit de la un capăt la altul, simțind că în Romînia e la fel de bine ca în orice altă țară, iar în ceea ce mă privește, prezența acestui film îmi dă un sentiment ceva mai bun față de întregul clasament. Nici cu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
fratele Lupu Vilson era ales de comunitate responsabil cu Lucrarea de Evanghelizare, iar eu eram ajutorul dânsului și Diriginte al Școlii de Sabat, precum și coordonatorul lucrării personale. . În această perioadă fratele pastor Danubian a început să formeze o trupă de ,,fluierași”. A fost ceva superb! A urmat un seminar de familie prezentat de pastorul Marius iar campania s-a încheiat cu o Evanghelizare de o săptămână a fratelui Georgel Pîrlitu. A urmat un nou botez cu ocazia căruia 11 suflete au
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
reguli tâmpite, pentru că am preluat regulamentele rușilor. Îmi amintesc numai de gardă, de exemplu. Păi, soldatul, în post, n-avea voie să miște, să stea jos, să bea apă, nu mai știu nici eu... S. B.: Nu avea voie să fluiere, să fumeze, să se sprijine... M. M.: Ce legătură avea garda cu...? S. B.: Trebuia să stea vigilent. Eu am avut tot timpul postul la depozitul de muniție. Stăteam acolo în foișorul acela, era pustiu, n-aveai de ce te teme
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
apuca moțăiala trei ore. Sunt cele mai lungi ore pe care le trăiește cineva într-un serviciu militar. Împarți timpul pe jumătăți de ore, ai mereu tentația să te uiți la ceas. Aveam consemnul ca la jumătate de oră să fluierăm o dată, iar la fix, de două ori. Când auzeam un fluierat venind dinspre camarazi, era mare lucru. M. M.: Eii, acum s-au mai schimbat un pic regulile, și-au zis: "Poate să bea apă, are nevoie. Are o nevoie
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Gogan, pe șoferul meu: "Băi, ia du-te până la Amfora și trage cu urechea!" Aveam eu o cârciumă unde mă mai duceam. A venit într-o oră înapoi și a zis: Dom'le, am intrat, au început ăia să mă fluiere, să mă huiduie". Era îmbrăcat militar. S. B.: Aoleu! Urât. Îngrijorător. M. M.: A venit CI-stul și mi-a spus: Situația e cam complicată. S-ar putea să trebuiască să intervenim în București". Comandantul nu mi-a spus nimic. Ei
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
oale de noapte, parașute de ceramică, cu parașutiști, avioane, ananași de ceramică, palmieri, vase obscene... Fântâni arteziene mari sau mici, pentru interioare sau grădini, ceasuri având forma ceasurilor din picturile lui Dali, pușculițe porci, pasări în care pui apa și fluieri, piulițe, lighene, lavoare. Căni și ulcioare, ceramică imitând porțelanul chinezesc sau ceramică îndantelată, ceramică decupată și ceramică deocheată, ceramică legată cu fâșii de piele, arici de ceramică, bufnițe; cred că niciodată nu mi-a fost dat să văd concentrate într-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
patrulea. Unul întreabă „Cum, demontăm iară?”, altul răspunde : „Cum iară? Din nou.” Nu! Mai bine îl izbesc în sus. Se încăpățânează. Iese strâmb, se enervează, dezancorează și remontează. A căzut instalația. N-a rănit pe nimeni. S-au enervat și fluieră a pagubă. Ăia doi deranjați de gălăgie s-au sculat și s-au depărtat de locul cu pricina. E un moment de cumpănă. Parcă au pierdut din energia care o avuseseră până acum. Își revin cu greu. Cineva insistă că
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a apărut ambasadorul, m-a invitat să iau loc, au sosit cafelele, sucurile și fursecurile și l-am întrebat pe ambasador în ce limbă putem conversa în franceză, engleză, germană sau spaniolă. Mă specializasem deja în limba lui Cervantes, nu "fluieram", cum îmi spusese cineva la plecarea din București, dar mă descurcam. Spre surprinderea mea, Excelența Sa, cu un zâmbet, mă întrebă la rândul său: "De ce să nu vorbim românește?!" Era născut în România, copilărise și studiase la noi și avea tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
rizibile, dacă se poate râde atunci când e vorba de interesele statului român. În afară de "minunile" reieșite din telegramele ambasadelor, unele amintite anterior, în perioada februarie 1983-martie 1990, fiind "disponibilizat" din MAE din dispoziția "Cabinetului 2" pentru atitudini incompatibile cu activitatea diplomatică (fluierat în biserică, idei occidentale etc.), am participat, ca salariat al ONT Carpați, la unele ședințe la Ministerul Comerțului Exterior, condus la acele vremuri de una din "tovarășele cu coc". Menționez doar trei "perle" ale posesoarei de coc: la expunerea unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
că problemele cu care mă confruntasem, discuțiile avute, persoanele întâlnite și vizitele făcute contribuiseră pozitiv la perfecționarea mea profesională și la dobândirea unei experiențe solide privind țara de reședință și America Latină și, nu în ultimul rând, că acum cu adevărat "fluieram" în limba lui Cervantes și Pablo Neruda! Așa că am acceptat cu bărbăție hotărârea Centralei și am început să mă pregătesc. Indiferent de plecarea în concediu sau definitivă, discutasem cu soția mai înainte să profităm de itinerar și să facem o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mea deprinsă în Chile cu sonoritățile limbii spaniole și mă bucurasem să aflu că ce se vorbește în Brazilia e altceva, datorită influenței vecinilor hispanici, respectiv "portugues com asucar" portugheza cu zahăr, îndulcită. Mă liniștea gândul că până aveam "să fluier în portugheză" mă puteam descurca foarte bine cu spaniola. Brazilia, 8.514.215 kilometri pătrați (aproximativ 40 de Românii), 185 milioane de locuitori, din care 49,7 % albi, 42,6% metiși, 6,9 % negri, 0,5% asiatici și 0,4
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
prieten Pascal Covici, editorul, era unul dintre aceștia. Pat știa cum s) comande o cin), cât timp trebuie s) lase vinul s) respire, cum s) prețuiasc) o femeie frumoas), cum s) se repead) În strad) și s) opreasc) un taxi fluierând din degete, cum s) fie un negociator dur - poate nu chiar atat de dur, de vreme ce a pl)țiț În avans prea mulți bani și și-a pierdut și c)masă de pe el. Oameni de felul lui Weisgal și Covici au
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
care și azi cred că i-ar șoca pe unii critici conservatori. Nu era nimic realist, nici În decor, nici În mișcare. Atmosfera era aceea a unui coșmar visat de un pribeag (evident, eu - Ion Nebunul), care vine din stradă, fluierând singuratic, urcă pe scenă, deschide cortina și Își imaginează piesa... În clasa a VII-a lucrasem În timpul anului școlar la un proiect cu Scrisoarea pierdută și avusesem și acolo o idee năstrușnică: țineam morțiș că nu trebuie să se râdă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
un vagon de dormit). Una din temele muzicale ale copilăriei mele era lătratul isteric al lui Trainy, pe urmele iepurelui pe care nu-l prindea niciodată, În străfundurile parcului nostru din Vira, de unde se Întorcea În amurg (după ce mama Îl fluierase mult timp pe aleea stejarilor) cu stârvul uscat al unei cârtițe, În fălci, și cu scaieți În urechi. Prin 1915, a paralizat de picioare și până când i s-a administrat cloroform, se târa disperat pe suprafața lungă și lucioasă a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Au pricinuit multă moarte și multă pagubă! Să plătească! Totul se plătește! Pașalele plătesc strașnică răscumpărare: o mie de galbeni pe cap de pașă, aruncă bomba vistiernicul Juga, un bătrân uscat, cu nas coroiat ca la păsările de pradă. Ștefan fluieră a uimire: Cât?! O mie?! Fantastic! Atâta bănet pentru un cap de pașă?! se miră el cu un surâs șăgalnic. Poate... poate cu turban cu tot. Așa mai înțeleg... Juga, cu un zâmbet misterios: Pe deasupra, oferă și... ce credeți? câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
modul în care ar trebui să joace scena un actor ce interpreta un personaj din una dintre piesele sale, personaj ce se trezește asaltat de confesiunea altuia, ce ar trebui să facă el în timp ce ascultă spovedania, Cehov a răspuns: „Să fluiere încetișor!” * Spre sfârșitul nopților de insomnie, lungi și epuizante, la granița dintre veghea torturantă și somnul mult râvnit, imaginația noastră, excesiv solicitată, istovită iese uneori de sub control și începe să producă fizionomii de o uluitoare precizie a trăsăturilor, care ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]