5,226 matches
-
la gheața ce inundă tăcerea ce în noi a mai rămas, la crivățul ce pune promoroaca pe-al înserării noastre ultim ceas. Cu brațe-mpreunate-a rugăciune să spunem iernii care a venit că dorul încă-n suflete ne cerne o primăvară fluturând zenit. Și îmbrăcați cu-odăjdiile firii să fim iar preoți pe al nostru-altar, oficiind din pravila iubirii același vechi și tânăr ritual. Leonid IACOB Referință Bibliografică: să ne rugăm / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 610, Anul II
SĂ NE RUGĂM de LEONID IACOB în ediţia nr. 610 din 01 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343886_a_345215]
-
fine, iar veșmântul alb, vaporos lăsa să i se întrevadă trupul zvelt, pe alocuri dezgolit. Un ușor tremur o cuprinse, iar respirația din ce în ce mai sacadată trăda tulburarea ce o acaparase pe nesimțite. Mirosul acela de sulf, atât de cunoscut, perdeaua care flutura neîncetat, deși nu știa de ce, deveneau mai mult decât perceptibile. Scârțâitul ferestrei îi confirma că era aproape trează, dar în același timp se simțea prinsă undeva departe de realitate ca într-o plăsmuire eterică. Dintr-o dată, se văzu într-un
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
mobila privea prin ea ca printr-o arătare translucidă, iar un cordon invizibil o lega insistent de pat. Cu siguranță, mintea îi era foarte jucăușă în noapte aceea... Mai făcu câțiva pași spre ușă, când un fir de lumină argintie flutură la picioarele sale. Se uită nedumerită împrejurul său, însă... nimic. Atunci privirea îi căzu pe tânăra care încă dormea senină în pat. Impactul propriei imagini o cutremură. Începu să-și atingă frenetic chipul, căutând ceritudinea propriei materializări. Își simțea pomeții
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
de lei în minus, la un salariu de 2500 de lei. În jurul orei șapte dimineața, am ajuns la locul de muncă și trecând prin fața secției 440 (Matrițe) am văzut adunați și foarte nervoși un grup de zeci de muncitori care fluturau „fluturașii” cu salariul ciuntit, exprimându-și nemulțumirea și indignarea prin decibeli puternici care se auzeau până la poarta uzinei. Revolta mocnea încă din noaptea de 14 noiembrie, când schimbul III încetase munca și își manifesta nemulțumirea; în dimineața zilei de 15
O ZI APROAPE UITATĂ de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342802_a_344131]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > FLUTURI CU ARIPI ARSE Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Nu mai știm să răscumpărăm adevărul din ghearele lăcomiei. Dăm vina pe nenoroc! Tinerii ne sunt fluturi cu aripile arse-n
FLUTURI CU ARIPI ARSE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342812_a_344141]
-
cum stă,blând,la cerșit, și tremură nătânga, cu scuturări din gene, când mâna și-o așează pe somnu-i înlemnit! Și cade firul vieții din frunza-ncercănată, puzderii de lumini se-aprind pe chip,livid, cu ochii plini de rouă își flutură suflarea, azi îngerii din ceruri i-adorm la cap,zâmbind! Referință Bibliografică: Toamna ultimei frunze / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1788, Anul V, 23 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
TOAMNA ULTIMEI FRUNZE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342877_a_344206]
-
călduțul soare, miresmate,adorate, parfumate a sale raze, transmit:Bine ai venit, zorii dimineți tandre! Iar pe cer,stoluri în romb, vesele păsărele, ne vestesc:primăvara! Arătându-și măiestria, cântând în felul lor, ne vorbesc în graiul lor, minunata simfonie. Fluturându-și aripile, gingașe,cu duioșie, ne prezintă nostalgia, zilelor fierbinți,curate! Ramuri tremurând ușor, nedescrisa simfonie, descifrată în eter, tainicului călător, ce se cheamă:Nemuritor, sub un Tei mirositor, ne vorbesc în grai de om, fiți o Odă de lumină
ZORII de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342948_a_344277]
-
omătul trecutului; al acelui trecut în care am înghețat amintiri de vise înrămându-le la vedere atârnate în dosul frunții! Apoi mă așez cuminte în dreputul ușii prin care zăresc treceri repezi de peisaje, de iluzii, de dorinți care își flutură în drepul privirii mele adierea speranțelor șoptite de glasul unui suflet parcă damnat tristeților... văd cum imaginile se pierd în trecutul unui tărâm necuprins și veșnic îndepărtat! De multă vreme trenul meu nu își mai află gările, ori trece de
POPASUL MACILOR de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343340_a_344669]
-
singurătatea îți dă ghes de la prima oră Renunți la soarele cel negru al melancoliei exact înaintea iluminării finale Tragi și ultimul pod al cetății interioare Și nu regreți decât viitorul Chiar dacă nu te-ajută cu nimic Îți lași sufletul să fluture ca un steag Pe un câmp de luptă minat de luceferi Pe ceilalți sinucigași îi admiri cu reticență Sfârșitul nu încoronează nimic Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: Erezia soarelui negru / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
EREZIA SOARELUI NEGRU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343368_a_344697]
-
și trăiesc mulți români patrioți. Dacă alteori am privit-o de jos, de la baza ei, acum am avut ocazia să îi văd partea superioară, acoperișul de șindrilă neagră, turla ce părea că se pierde spre cer și drapelul României care flutură la înălțime, reușind să învioreze peisajul prin culorile lui și să trezească un profund sentiment patriotic. De aici am putut admira în toată splendoarea lor răsăritul și asfințitul de soare, cerul senin, pe al cărui albastru s-a profilat câte
OLĂNEŞTI, O NOUĂ PERSPECTIVĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343370_a_344699]
-
omătul trecutului; al acelui trecut în care am înghețat amintiri de vise înrămându-le la vedere atârnate în dosul frunții! Apoi mă așez cuminte în dreputul ușii prin care zăresc treceri repezi de peisaje, de iluzii, de dorinți care își flutură în drepul privirii mele adierea speranțelor șoptite de ... Citește mai mult Popasul macilorViața mea este un tren de marfă străbătând drumul șinelor; uneori în liniste, alteori șuierându-și tristețile ori fredonându-și sacadat fericirile!Periodic... înaintez preț de câte un
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
omătul trecutului; al acelui trecut în care am înghețat amintiri de vise înrămându-le la vedere atârnate în dosul frunții! Apoi mă așez cuminte în dreputul ușii prin care zăresc treceri repezi de peisaje, de iluzii, de dorinți care își flutură în drepul privirii mele adierea speranțelor șoptite de ... XXIII. NOROIUL PLOILOR NOASTRE, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1523 din 03 martie 2015. Noroiul ploilor noastre Ploaia asta nesătulă Ce prăvale către noi Ne afundă ... Tot mai mult
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
petale Scutură aripile dispare pe ea o pătrunde o boare O doare pe urma o pătrunde harpa lui Apolo Pe urma cine mai trece pe acolo o pătrunde dorul și moare El sădește o floare vai ce grădină mare El flutură o pânză albastră în loc de cer Pe unde trece ploua Ea este o luptătoare crede în a doua șansă Știe că speranța e ultima care moare Pleacă în oraș flutură victorioasa pânză lui albastră Pe strada bogaților curge un strop de
EL ŞI EA de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343431_a_344760]
-
și moare El sădește o floare vai ce grădină mare El flutură o pânză albastră în loc de cer Pe unde trece ploua Ea este o luptătoare crede în a doua șansă Știe că speranța e ultima care moare Pleacă în oraș flutură victorioasa pânză lui albastră Pe strada bogaților curge un strop de miere Pe strada săracilor un strop de lapte În rest numai nisip și pietricele De dorul ei el plânge acasă În oraș începe să plouă Ea se intoarce bucuroasă
EL ŞI EA de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343431_a_344760]
-
a Europei, însă modul în care politicienii noștri au negociat aderarea la UE, într-o poziție rușinoasă, precum și condițiile impuse competitorilor români sunt dintre cele mai oribile cu putință. Aceste condiții ne împiedică să accesăm fondurile pe care Dvs. le fluturați prin fața noastră, încercând să demonstrați doar că România nu este pregătită să deruleze proiecte de anvergură, opinie pe care o respingem. Barosane Barroso, Se pare că nu ne cunoașteți istoria, sufletul, suferințele și jertfele poporului român pentru independența și suveranitatea
SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE JOSÉ MANUEL BARROSO de MARIN RADU în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343448_a_344777]
-
zile... Nu știu unde! Haideți! Cel puțin acum-și se ridicase spre ochii mei. - Ce putem pune într-un ceas, fără libertate?... A doua zi, înainte de prânz, echipați cu haine bune... Din fereastra de la etaj a spitalului, de unde îmi făcea cu mâna, flutura ca un zbor alb Sonnenschein...” (ibid., p. 344-347) Chipului frumos de icoană al angelicei doctorițe nemțoaice Sonnenschein, eroul nostru argeșean, Aurel State, i-a închinat o rugă de foc, un poem filocalic, nemuritor, nicidecum o iubire efemeră. Privilegiat de natura
DRUMUL CRUCII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343467_a_344796]
-
martie 2015 Toate Articolele Autorului N-am venit să tulbur marea cu privirea, Ci s-ascult doar valul mângâiat de vânt, Gândului nespus să-i dezleg spăsirea, Din condei să picur soare în cuvânt. Râuri de iubire curcubeu să nască, Fluturi să brodeze-n piruete flori, Buzele udate cu licori de iasca, Din căuș de cer să se-adape-n zori. Umerilor aripi am cioplit din stele, Zbor să înfirip pe un cal de apă, Mori de vânt albastre, dorurile mele, Vi le
N-AM VENIT... de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344119_a_345448]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > FLUTURI ALBI Autor: Antonela Stoica Publicat în: Ediția nr. 2229 din 06 februarie 2017 Toate Articolele Autorului FLUTURI ALBI Să mă simți ca poezia ce în tine se ascunde Devastată printre lacrimi ce ți-au sfâșiat retina Când în ochi se
FLUTURI ALBI de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344179_a_345508]
-
yagales, Și somnul fi-va aruncat pe tine Thai e lindri avela shiudini pe tute Încât niciodată nu vei mai cunoaște trezirea. Ta nikana na mai prinjeanesa o ushtiavimos. Grăbește, grăbește să fii plecat Sigiar, sigiar te aves galo Pământul flutură repede, și timpul se apropie E phuv balvaliol sigo, thai o chiro pashiol Icnetu'ți gâfâie, și-ți suspina geamătul Ki'o dahtilimo phariol,ai khonjel ki'o hondimo Ziua se apropie de sfârșit. O ghes pashiol agorestar. Țiganul de
ROMII ÎN LIRICA LUMII de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344145_a_345474]
-
plece până la Târgu Jiu să facă niște cumpărături și merge la șifonier, își alege o rochie mai potrivită cu scopul călătoriei, o îmbracă și dă să iasă pe poartă, când o vede mamă-sa cum este îmbrăcată, observându-i juponul fluturându-i la spate. - Aoleo, Lili, fata mamii, unde vrei să te duci cu rochia ista? - Cum unde? la Târgu Jiu! Dar ce are rochia mamă, ori ești bolândă? - Fato! când o trăsei pe tine, nu o văzuși cum este? Vai
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343120_a_344449]
-
Suporterii echipei, în semn de respect, prețuire și admirație pentru devotamentul arătat pe teren de către fotbalisul român, în toate meciurile jucate, s-au dresat ambasadei României din Olanda, pentru a primi încuviințarea, ca duminică, pe stadionul unde joacă echipa, să fluture steagul României cu chipul fotbalistului Neșu imprimat pe el. Mi-ar plăcea să văd imaginile acestea.Olanda este țara cu un popor care și-a construit în timp instituția respectului, prețuirii și admirației. Mai avem timp să le construim și
VRAJBĂ ŞI INSTITUŢIA ADMIRAŢIEI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 147 din 27 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343168_a_344497]
-
spre poiana din apropierea casei sale, grâu crescut cam până pe la genunchi. Dinspre poiană apar deodată venind spre ea doi cai frumoși, murgi, cu coamele mari, căzându-le peste greabăn în valuri, unduindu-se după cum călcau prin grâu, iar cozile stufoase fluturându-le în vânt. S-a oprit în loc să-i privească cu admirație. Erau prea frumoși așa cum se legănau mergând maiestuos în buiestru. Când s-au mai apropiat, a observat că erau călăriți pe deșeuate de doi tineri la fel de frumoși, înalți, cu
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343122_a_344451]
-
te pup și mai vorbim mâine când voi fi mai documentată. - Nu-i nevoie să insiști prea tare. Pa, uite că sosește și tramvaiul meu. Pe mâineeee... spuse fata veselă că strategia sa a dat roade, plecând direct spre cămin fluturându-și mâna de pe scara tramvaiului aglomerat, spre cei doi colegi de grupă. Tinerii îndrăgostiți au plecat și ei la plimbare. Se plictisiseră stând cu petrecăreții la masa care se umplea mereu cu alte și alte rânduri de halbe. Unii dintre
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343494_a_344823]
-
am să fiu ”vară târzie” cu cireșe roșii și parfumate. Îndrăznește, întinde mâna, trăiește clipa. Lasă “pomul vieții” să cânte cu toate frunzele-n înverzite, și să danseze cu florile întârziate ... Imnul iubirii se prelinge în inima mea ca un flutur noptatec ce caută lumina....mângâierea, viața. Deasupra cuvintelor rămâne ... doar gândul: În primăvara sufletului meu Ai intrat fără să-mi ceri părerea, Mi se părea că o să vii mereu, Că o să-ți simt tot timpul mângâierea. Revino, acum, în primăvara
VARĂ TÂRZIE... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343619_a_344948]
-
Amintindu-mi aceste cuvinte am urcat în vagon,Bătea toba cu sete și dor iar peste capetele adunate am văzut-o pe Irina.Plângea sprijinită de zidul gării și la un moment dat a fugit în lungul trenului cu batista fluturând.Când distanța s-a făcut tot mai mare iar secundele minute, gara s-a stins mică în urmă lăsându-mi doar amintiri.. Plecam cu un gol imens inainte!.. Din toate gările mari am luat soldați, vagoane cu muniție, stări de
INGERI CAPTIVI P 1 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343648_a_344977]