2,803 matches
-
Colegiile noastre masculine și feminine îi primesc cu precădere pe fiii burgheziei care plătesc, în timp ce sfinții, fără a-i neglija pe aceștia, își îndreptau atenția cu precădere spre cei săraci. Acum, în situația înfiorătoare de după război, care se resimte de foamete și de toate celelalte mizerii derivate din cei 6 ani de distrugeri și jafuri, clerului catolic diecezan și religios i se înfățișează, într-un moment mai mult decât decisiv, ocazia prielnică pentru a lua o atitudine clară și precisă, alături de
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
erau duși în lagăre de exterminare (GULAG-uri), din care foarte puțini s-au întors acasă, în special după moartea lui Stalin, când s a produs un oarecare “dezgheț“ în regimul de detenție. Copiii celor deportați care au supraviețuit frigului, foametei și bolilor și ai căror părinți erau decedați au fost duși în diferite orașe ale Rusiei unde, în “cămine de ocrotire“, își pierdeau identitatea, limba maternă, frecventau școli în limba rusă și, astfel, deveneau cetățeni sovietici. Urmașii românilor basarabeni sau
CALVARUL ROMÂNILOR, SUB OCUPAŢIA REGIMULUI STALINIST DIN 1940-1941. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1662]
-
ca urmare a rănilor, aveam cinci ani. Prin urmare, în primii cinci ani de viață, tata a lipsit. Am crescut cu mama și cu bunicii din partea mamei. Erau vremuri grele. Urmările războiului, peste care s-a suprapus seceta urmată de foamete (mai ales în Moldova), au lăsat urme adânci în dezvoltarea economică și socială a satului. Nu am frecventat grădinița, forma inițială de educație școlară, deoarece o astfel de instituție nu exista în satul în care m-am născut. Școala am
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
naționale, Gheorghe Vîntu, subsecretar de Stat la Interne și Costel Tătăranu, guvernatorul Băncii Naționale a României. Mai tîrziu, după un an, cînd începuse să se vorbească de exproprieri și se anunța o situație economică rea, în special în agricultură pămînturile erau nelucrate și foametea bătea la ușă -, o parte din acei care acceptaseră colaborarea au trecut, cu arme și bagaje, la Dinu Brătianu. Printre ei au fost și Dumitru Alimănișteanu, ministru de finanțe, și Costel Tătăranu, guvernatorul Băncii Naționale. Eram, la epoca aceea, președintele
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
aveau ce mînca, problema aprovizionării cu cereale devenise imperioasă. Tătărăscu a ridicat chestiunea în consiliul de miniștri, care a hotărît să se importe grîu și porumb din străinătate. Cum din Europa nu era cu putință, ea însăși fiind în pragul foametei, cea mai indicată țară era Argentina. Tătărăscu mi-a propus, atunci, postul de ministru al României, pentru a încheia, cît mai repede, o convenție comercială în acest scop. Aceasta era situația cînd Dumitru Alimănișteanu a demisionat din guvern. Se aștepta
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
mai era nici o casă românească care să nu fi fost prădată, nu mai era nici o familie, unde cel puțin un membru să nu fi cunoscut teroarea și nemaipomenita mizerie a închisorilor sovieto-comuniste, nici una unde doliul să nu fi făcut ravagii. Foametea și primejdia de moarte din tot momentul incita pe fiecare român a supraviețui cu orice preț. Închisorile și cîmpurile de muncă forțată erau pline. Imensa întindere a stepei Bărăganului nu mai ajungea să adăpostească numărul mare al arestaților, smulși de la
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
zonă... Așa începe o nouă etapă a vieții familiei noastre, drama cu neajunsuri, suferințe și dureri, care ne-au cuprins deopotrivă. Am trăit spaima bombardamentelor de la Ploiești, găsind scăpare în ascunzișuri și tranșee. Apoi, ce greu a fost în perioada foametei, când părinții căutau hrană pentru supraviețuirea noastră. De aceea n-am avut stabilitate, căutam mereu locul unde să rămânem definitiv. Timp de un an am rămas singură printre străini crezând că sunt orfană. Eram prea mică pentru a judeca cine
LACRIMI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aglaia Chiribău () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1676]
-
didactic. Artemizia Badac, dr. Sidonia Cresan, Lidia Dubău, Felicia Ganin, Constanța Georgescu, Maria Grămadă, Eugenia Reznicec, dr. Ludmila Stretschi, profesoare distinse, devotate meseriei lor, pe care o făceau conștiincios, iau sprijinit formarea în anii adolescenței marcate de "bogate nevoi": seceta, foametea, imensele datorii de război, reforma comunistă din 1948, epurările personalului din instituții și a scriitorilor din programele școlare, prigoana politică și marginalizarea socială, alfabetizarea populației adulte, campaniile de ateizare a societății civile, de construire a unei vieți noi, croite după
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
care acum l-a declarat închis. Ascultarea a continuat chiar din acea seară. Tot Archip a "reparat" aparatul și lucrurile au intrat pe făgaș normal. Tifosul exantematic Ca și cum nenorocirile aduse de război, nu erau destule, provocate de lipsa alimentelor, de foamete, de nesiguranța zilei de mâine, s-au mai adăugat și epidemiile. Săpunul, soda, nu erau de găsit și prețurile erau exorbitante. De detergenți, nici nu putea fi vorba. Din evacuare mulți săteni s-au pomenit plini de păduchi și de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
care au crescut alături de mine și soția mea și de care am fost și sunt mândru. Cu excepția tatălui meu care s-a prăpădit printre străini, mama și restul fraților care în 1944 au rămas în comuna natală, au supraviețuit și foametei și tuturor persecuțiilor la care au fost supuși timp îndelungat. După 18 ani, în anul 1962, am reușit să revăd comuna natală și pe cei dragi. Când i-am sărutat mâna mamei în fața ei stătea acum un bărbat în toată
POVESTEA UNUI REFUGIAT DIN BASARABIA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Dimitrii Coliban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1677]
-
purtat până în Ungaria, dar slavă Domnului că s-a putut întoarce, ceea ce s-a întâmplat în vara anului 1945. Toate greutățile care au urmat după război, boli netratate din cauza lipsei de medicamente, fără materiale sanitare, apoi ani de secetă și foamete, au afectat dureros lumea din jurul meu. Eu, un copil de câțiva ani, le-am perceput cu totul diferit. Ceva mai târziu, când am mai crescut, un văr mi-a povestit, fiind martor, cum a fost dezarmată o unitate militară română
ŞTIU DE REFUGIUL MEU, DE LA PĂRINŢI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Condur () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1675]
-
sovietice, extrem de șubredă câțiva ani. În perioada 1917-1940, sub dictatura partidului comunist condus de Lenin, apoi de Stalin, au loc cumplite crime de masă, milioane de oameni fiind uciși de represiunea împotriva celor ce se opuneau politicii partidului precum și de foametea care se instalase în întreaga Rusie. Așa-numita politică leninistă de autodeterminare a naționalităților s-a dovedit a fi o vorbă goală, imperialismul rus continuând să se manifeste împotriva unora din republicile sovietice ce se doreau independente, puterea de la Moscova
Testamentul lui Petru cel Mare. O politică imperialistă, fără întrerupere. Implicaţii în actualitate. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Boldur-Latescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1668]
-
este considerat un . Protoieria județului Vaslui prin circulara din 10 decembrie 1947 Înștiința preotul paroh despre aprobarea de către „INCOOP” cu . Circulara adresată preoților la 6 februarie 1947 reflectă situația grea a enoriașilor din toate parohiile În urmă războiului și a foametei: Protoiereul Paul Potorac cere la 12 februarie 1948 participarea la combaterea tifosului exantematic, conform ordinului guvernului și colaborarea cu dascălii (cântăreții) . Colaborarea cu organele administrative și agricole În organizarea muncii pentru Însămânțările de primăvară a fost cerută de protoierie la
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
ia oala de pe foc. Dar când s-a apropiat, ce sa vadă? În oală era o căpățână albă de varză. Precum se vede și starețul lui avea sfințenie, pentru că altfel nu se explică aceasta minune. În 1917, când a fost foametea cea mare, Părintele Trifon a ieșit În Halkidiki, cu binecuvântarea starețului său, și a secerat pe la metoacele aghiorite ca să economisească astfel puțin grâu pentru ei și pentru pustnicii dimprejur. Din 1917 n-a mai ieșit În lume, iar În 1978
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
ușoară, lipsită de ninsorile binefăcătoare pentru agricultură. Au fost, în schimb, geruri năprasnice și vânturi puternice, care răscoleau puțina zăpadă, îngrămădind-o pe ulițele întortocheate ale satului. Dar nu ploua. Alimentele erau tot mai puține și mereu mai scumpe. Începuse foametea cauzată de cel mai secetos an din câți avusese până atunci Moldova. Vara anului 1946. Într-o seară, în timp ce noi stăteam, ca de obicei, în spațiul cu valențe multiple căruia în Moldova i se spune chiler, a intrat deodată bunicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
tragic al bunicului. Dar bunica a fost chemată de o vecină, iar eu am plecat meditând asupra celor ce s-ar fi putut întâmpla dacă ne-ar fi prins asupra faptului. Îngrozitor!!! Din cer nu cădea nici o picătură de apă. Foametea se făcea din ce în ce mai simțită. Buruienile comestibile fuseseră adunate până la ultimul fir: urzici, lobodă, știr, pătlagină, măcriș, bob sălbatic, ceapa ciorii, absolut totul fusese adunat de peste tot. Se fierbeau plantele, apoi, dacă se mai găsea un fir de mălai, se amesteca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
elocventă dovadă a spuselor mele o constituie faptul că, în amintirea lui, ori de câte ori s-a ivit ocazia, am băut cu plăcere o cană de vin pelin. Adevărat. 26. VIN AMERICANII! sau "MANA CEREASCĂ" Seceta era cumplită. Oamenii sufereau îngrozitor de malnutriție. Foametea făcea ravagii. Cei mai expuși erau bătrânii și copiii, având organismele mai puțin rezistente în lupta pentru viață. Pentru a patra oară, în familia noastră au fâlfâit aripile cernite ale îngerului morții. Fratele meu mai mic, Sandu, a avut un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a pierdut. Așa că Liviucă, la vârsta de aproape un an, a fost chemat la Iisus, de multă vreme făcând parte din ceata îngerilor Domnului. La Tîrgu Neamț, tata a închiriat o locuință cu o curte mare plină de bălării. Lipsuri, foamete, mizerie cumplită: Ochii tuturor spre Tine nădăjduiesc și Tu le dai lor hrană la bună vreme. (Psalm 144:15) Se părea că suntem sortiți cu toții pieirii și că nu mai există nicio șansă de supraviețuire. Dar, deodată, parcă ceva începuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
căruțașului de a-i determina să pornească, în ciuda loviturilor de bici aplicate cu strășnicie pe spinarea lor. Asta era. Silvia nu voia să plece de acasă." Și acum urmează povestea mutării familiei de la Romanești la Grumăzești, cu istorica sete și foamete generate de seceta din vara anului 1946 și cu consecințele lor de neînchipuit. Trec speriat peste episodul cu bunicul de 92 de ani care fură din "depozitul" nevestei lui un cartof de sămânță ca să-l împartă cu nepoții (bunica în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
regresii în memorie. Frica, paralizantă, amplifică memoria. Ca la o "judecată de apoi a copiilor", în amintire revin cu o claritate uimitoare episoade întunecate, dar exemplare: moartea unui câine, revărsarea Amaradiei, moartea surorii mai mari, moartea bunicului și a bunicii, foametea din 1946. Și trebuie spus că "memorialistul" nostru este un portretist remarcabil. Portretele bunicului și al bunicii (picioarele bunicii, capul micșorat al bunicului, venele de pe mâini, respirația, ticurile verbale etc.) sunt încadrate în scene epice exemplare: omorârea câinelui, mâncatul unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mare și inutilă bătaie de cap. Și asta pentru că demersul primordial al autorului este acela de a-și vindeca obsesiile care i-au alterat trăirile unei lungi și fragile perioade ale existenței sale, desfășurate sub mai multe semne nefaste (războiul, foametea, ciuma roșie, arestarea tatălui și deportarea întregii familii în Bărăgan), precum și împăcarea lui cu lumea și cu Dumnezeu, chiar dacă o face într-un puternic registru polemic, toate acestea pe calea mărturisirii, a cântăririi și a reconsiderării a tot ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
scriu ca minoritar în România, am continuat să scriu ca persona non grata până în 1989, am continuat cu zeci de cărți și sute de poeți traduși, acum nolens volens intru într-un exil (sau poate mai bine o grevă) al foametei românești!.... A.B.Să ne întoarcem puțin în timp, îmi aduc aminte de lecturile de la Satu Mare, Iași, Botoșani, de prieteni dragi de care eram atât de apropiați, de Cezar Ivănescu, Emil Iordache, Fănuș Neagu, Mihai Ursachi, Mircea Zaciu și atâția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
la vârsta aceea, de douăzeci de ani, se puneau trei probleme: una era aceea de a intra la facultate; a doua, Bucureștiul, care constituia o mare atracție, ieșirea din anonimat și, ultima problemă, cea mai grea, îndurarea frigului și a foametei. Dar trebuia să îmi găsesc un rost. Trebuia să muncesc. A.B.Înțeleg că și atunci drumul afirmării era greu, cu multe ocolișuri. În epocă, cei mai mulți tineri scriitori încercau să intre în presă. E și cazul dumneavoastră? Da, în anul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sprijin de stat; dar mai ales prin ingeniozitatea curajoasă a cetățenilor care erau fericiți să constate că noul stat este patria lor, dăruind toate capacitățile pentru bunăstare. Criza economică din Europa de la sfârșitul secolului al XIX lea (18911895), perioadele de foamete repetate, culminând cu aceea din Irlanda și creșterea explozivă a populației din Asia, au determinat un aflux puternic de colonizare a continentului american, Încât pe la sfârșitul secolului al XlX-lea exista o populație de aproape 100 de milioane locuitori. Fenomenul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Delivery ne luăm bogata corespondență ce ne așteaptă. Doi fermieri chinezi sunt alături de mine, veniți pentru corespondență și plata ratei unei datorii. Practică cultura de zarzavaturi, Într-o vale alăturată. Sunt cetățeni americani și sunt bucuroși că au scăpat de foametea din China. De aici urcăm o serie de serpentine, coborâm prin văi irigate, și spre seară intrăm În frumoasa strâmtoare Shoshoni. O serie de cabine, Înșirate lângă șosea, curate, vopsite În bleu ciel, ne invită să ne oprim. În fața unui
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]