142,188 matches
-
RL, 840, 1993, 4). Cică (provenit din formula introductivă cu verb de declarație: "zice că") e una dintre formele cele mai des întîlnite în vorbire și în scris: "o societate non-profit, cică" (AC 27, 1999, 3); cam strident populară e forma cicătelea, probabil rezultatul unei contaminări cu adicătelea: "Și pentru că noi nu putem subscrie la o asemenea logică, suntem trași de urechi și făcuți, cicătelea, de rîsul lumii, cum că mințim" (Ora, 191, 1993, 1). Și în acest caz e vorba
Expresiile neîncrederii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16787_a_18112]
-
greoi, împiedicat, asudat, D.R. Popescu execută, în variantă personală, aria "mîncătorilor de morți", conform căreia critica (și, în consecință, nici istoria literară, pentru a nu mai vorbi de memorialistică) n-ar mai trebui să-i discute pe autorii decedați. Falsul formează sarea și piperul textului. Dintr-o sămînță de neant, pornește o frazeologie stufoasă din care decupăm: Ce mi-au auzit urechile zilele trecute? Că nu știu cine a mîncat un mort! Știrea era prezentată ca un fapt senzațional și pusă sub umbrela
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
prea cunoscut ca să mai necesite prezentări: cititorul roman își va aminti, cu siguranță, volumul publicat pe la jumătatea ultimului deceniu de Editura Humanitas, Cunoașterea inutilă. Matthieu Ricard este fiul lui Revel, deși numele nu trădează legătura de rudenie. Născut în 1946, format într-un mediu intelectual și artistic (ca fiu al unei pictorițe) ultrarafinat și sofisticat, Ricard a studiat biologie moleculară, obținînd un doctorat în domeniu din partea unei comisii entuziasmate conduse de însuși François Jacob, cîștigătorul premiului Nobel pentru biologie. După cîțiva
Filozofia din tată-n fiu by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16811_a_18136]
-
de manifestare instantanee a sinelui, pe care îl denumesc "persoană-stagiu", încercînd apoi să descopere care sînt reperele contiguității și unității între persoane-stagiu nesimultane. Odată stabilite asemenea repere putem ști ce anume ține laolaltă mai multe persoane-stagiu așa încît ele să formeze un singur individ. Dificultățile metodologice cu care se confruntă adepții acestei abordări, numită teoria reidentificării (reidentific o persoană-stagiu ca fiind contiguă și/sau egală cu cea de dinaintea ei) provin din însăși ambiguitatea conceptelor folosite. Cît trebuie să dureze un stadiu
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
adunate în cele 9 zile și jumătate de absență din redacție. Și dacă era marți, era revista 22, așa că a citit cu lăcomie numerele 33 și 34. A început, ca totdeauna, cu tableta lui Dan Perjovschi - perla de umor negru formată în fiecare săptămînă în jurul unor țăndări de actualitate. Nu obișnuita miștocăreală a gazetarilor cu condei vioi, nici ghiara caustică a "apucaților" justițiari, ci observațiile inteligent-amare ale unui artist căruia îi pasă ce se întîmplă cu ai lui. Numai la Tia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16813_a_18138]
-
al dezinteresului public. Eroare! Pe unde a fost lansat, Gladiatorul s-a bucurat de primiri triumfale. Marea idee a inițiatorilor - firește, americani - ai acestui colosal (la propriu) proiect a fost să încredințeze regia unui cineast britanic de clasă, Ridley Scott. Format de televiziune (BBC) și de filmul publicitar (detaliu pe care vi-l veți reaminti, poate, văzînd cum e montat Gladiatorul), Scott a fost descoperit de David Puttnam și lansat pe orbita lungmetrajului în '77, cu Dueliștii - o lovitură de maestru
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
ochilor de la epistolele cele mai personale pînă la tratate academice sau secrete militare, Updike este unul dintre acei (prea puțini rămași, din păcate) pe care îi bucură mirosul de cerneală proaspătă a paginii de ziar, sau luciul coperții de revistă. Format în echipa celebrului "The New Yorker", în a cărui comitet redacțional a lucrat din 1955 pînă în 1957, rămînînd însă un colaborator fidel pînă în prezent, Updike este dovada vie a influenței benefice a presei asupra literaturii. Există în acest
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
la fel cum interesante erau și măsurile de securitate suplimentare care erau luate înainte și după. O țară întreagă intra în regim de strictă supraveghere tot mai fățișă pe măsură ce se apropia 1989. La România literară, numărul de 23 August era format din două numere puse laolaltă. Primul era alcătuit din tributul politic, iar celălalt din numărul propriu-zis. Nici acesta nu scăpa tocmai teafăr, dar vorba lui Roger Câmpeanu, cînd dădea liber rotativei, mai era și ceva de citit. Optimistul fără margini
August 23 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16853_a_18178]
-
își propune să pătrundă "sensul implicit al religiei" prin discutarea temelor și motivelor operei eliadești, care astfel pot deveni operante pentru cei interesați de istoria culturii sau disciplinele înrudite, mai ales dacă nu le este accesibilă întreaga operă a gînditorului (formată din peste 1500 de cărți și articole, cum arată Mac Linscott Ricketts în prefață, excluzînd traduceri, republicări, precum și o serie de lucrări aflate în manuscris). Fără a-și asuma premisele unei abordări exhaustive a conceptelor operei eliadești, Rennie reconstituie configurația
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
dar e prea facil ca să fie și adevărat. Ca și meserie, folosit de argotizanți pentru a caracteriza abilitatea în ocupațiile specifice (furt, prostituție), marfă își adaptează sensurile trecînd prin experiența "ilegalității". E probabil ca sensul apreciativ actual să se fi format în legătură cu uzul interlop al cuvîntului - marfa fiind în primul rînd obiectul jafurilor, al traficului ilicit, al proxenetismului. Evoluția poate însă fi explicată și direct din sensurile ironice și figurate pe care cuvîntul le are mai de mult (în Dicționarul limbii
"Marfă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16862_a_18187]
-
rigoarea clasică, spre puritatea muzicală a versului, aversiunea pentru suprarealism (de așteptat de la un apărător al rigorii clasice și al "inteligenței poetice"), din care salvează doar libertatea asociativă. Un loc aparte îl ocupă vechii membri ai "Cercului literar" și cei formați în atmosfera Sibiului anilor '40-'50: în primul rînd Radu Stanca (evocat într-un portret emoționant), I. Negoițescu, Eta Boeriu, Ilie Măduța - toți beneficiind de precizări biografice, chiar generoase (ca în articolul despre Radu Stanca). Mai remarcăm încercarea de a
Vîrsta lirică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16858_a_18183]
-
alegerile parlamentare. Dl Roman atacă actuala guvernare, fiind ministru de Externe al cabinetului Isărescu, încît e greu de crezut că îl va ierta pe dl Stolojan, cel care să nu uităm, a acceptat să-i ia locul într-un guvern format în pripă, după mineriada împotriva Palatului Victoria. Astfel că e cu putință ca, la un moment dat, dl Stolojan să-și dorească intrarea în competiția pentru Cotroceni și a d-lui Isărescu, pentru a putea împărți cu el riscurile duelurilor
Drumul spre Cotroceni by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16869_a_18194]
-
Elena avea 30 de ani și era regina mamă fără ca acest titlu să-i fie acordat oficial. Părea o definitivare a situației. Dar aceasta nu se putea întîmpla cu imprevizibilul Carol Caraiman (acesta era numele lui civil). În țară se formase un curent de opinie favorabil rechemării lui Carol pe tron, primul ministru Maniu fiind, și el, favorabil dar numai ca să fie cooptat în Regență. La începutul lui iunie 1930 Carol se reîntoarce, intempestiv, la București, refuză propunerea lui Maniu și
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
poezie și opulență comică. Trebuie totuși reținut că lectura "scenariului" e irelevantă în lipsa "desenului" scenic. Regia și scenografia îi aparțin Monei Chirilă, iar interpreții sunt Miriam Cuibus și Dragoș Pop. Două personaje pe "urmele Memoriei", reconstituită din frînturi de viață-vis, formate din scenete cu tematică diversă: drumul, ambarcațiunea, luneta, pîlnia și Stamate, cîmpul de bătălie, fuga, memoria, îngerii școlari, îngerii extravaganți, hanul-spital. Aparent, n-au nici o legătură între ele. Și totuși, imagini fidele derulărilor retrospective, unde pregnanța amintirilor ignoră coerența. Ce
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
personalității. Mă gîndesc că la fel de importantă este Universitatea în plămădirea unor personalități de excepție. Aici mă gîndesc, și dumneavoastră poate ați traversat această experiență, la rolul pe care profesorul îl avea în modelarea unor elite în devenire. - Plămada aceasta era formată cu foarte multă grijă, care este răspunderea marelui profesor față de studenții lui și față de posteritate. Această pedagogie superioară, pentru că așa socot eu că se poate chema o asemenea atitudine și comportament. Cum să zic, această pasiune nu numai a transmiterii
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
literatură este adus în discuție cu seriozitate și calm. Și chiar dacă de multe ori nu suntem de acord cu opiniile criticului, beneficiem din plin de răbdarea și competența cu care el ne pune la dispoziție toate datele pentru a ne forma propriile noastre opinii. Un personaj al vieții literare adus în prim-plan, întâi, de opoziția sa declarată față de regimul Ceaușescu și, ulterior, de numeroasele scandaluri pe care le-a provocat prin denigrarea aproape a tuturor scriitorilor de azi este Paul
PRIVIREA CARE îNNOBILEAZĂ TEXTELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16872_a_18197]
-
cutume supra-individuale, cosmopolitul e liber ca pasărea cerului. Fiecare gest pe care îl face, fiecare decizie pe care o ia, sînt rezultatul deliberării sale interioare și ele reflectă strict o structură personală, neinfluențată de norme și convenții colective. O lume formată din cosmopoliți ar fi, dacă e să urmăm raționamentul lui Jason Hill, o lume de indivizi unici în sens absolut. O lume în care fiecare din noi este stăpînul său, în care nu dăm socoteală nimănui decît nouă înșine. Lăsînd
Cosmopolitanismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16883_a_18208]
-
Mănăstirea Pasărea" (RL 2147, 1997, 10); "corul măicuțelor de la Patriarhie" (Academia Cațavencu, 23, 2000, 1); Din gura pasajului apare un grup de măicuțe" (Dilema, 384, 2000, 2); "Măicuțele clarvăzătoare" (EZ 2440, 2000, 5). Sînt și destule contexte în care întîlnim forma maică - "azilul de preotese și maici" (România liberă = RL 1121, 1993, 2).Variația liberă se constată chiar în interiorul aceluiași text: într-un reportaj apar ambele cuvinte, în alternanță: "fiecare măicuță are ceva de făcut"; "17 măicuțe"; "maicile se descurcă foarte
Călugărești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16896_a_18221]
-
făcut după o luptă acerbă: am fost șeful comisiei biroului pentru înființarea unei edituri a Uniunii și m-am opus punctului de vedere susținut de un secretar al C.C. și de ministrul culturii, ce îi era în subordine, de a forma o editură numai pentru scriitorii contemporani, după model sovietic. Deși era membru supleant al C.C., m-am opus acestui proiect" etc. etc.). Chiar o "luptă acerbă"?! Au fost și răniți?! Trecerea de la persoana a treia la persoana întîi se petrece
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
volumul pe care -l comentez) a ținut să sublinieze această idee cardinală. S-a intitulat, de aceea, chiar Două concepții istorice. Spunea acolo că "cel mai important reprezentant al acestor tendințe romantice a fost Hasdeu, al cărui spirit genial se formase în lumea rusească de pe la 1830, care reproducea în caricatură exagerările romantismului francez și german" și că "Grigore Tocilescu... a fost, prin calitățile, ca și prin defectele sale, unul din cei din urmă reprezentanți la noi ai școlii romantice apusene." Această
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
datoriilor (și nicidecum o anulare a lor!), pentru că deficitul provine și din neachitarea sumelor datorate de alte instituții de stat (școli, spitale etc), în rest e vorba de o cedare lașă și de spaima de mișcări sociale. Clientela deja clasică formată de mamuții cu picioare de lut, "Roman" și "Tractorul" a fost avansată la excepțional, după ce, de ani buni, împiedică însănătoșirea economiei naționale. Finanțate gros, beneficiind de comenzi preferențiale și prostești, aceste producătoare de tinichele pe roți, incapabile să-și găsească
Țara cantoanelor părăsite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16905_a_18230]
-
Hulitul buticar se adresează, îndeobște, omului cu venituri mici care poate cumpăra de la el cu cîteva sute mai ieftin decît de la magazinul unde se duc persoanele mai cu dare de mînă. Oferta buticarului răspunde unei cereri a reprezentanților pieței sărace formate din marea majoritate a populației Capitalei. Buticarul nu trebuie confundat cu angroul Europa, nici cu alte cloace ale comerțului mafiotizat, din Capitală sau din afara ei. * Luîndu-se la trîntă cu buticarii, dl Băsescu s-a lăsat tăvălit de greviștii de la RATB
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16902_a_18227]
-
ca de ceva inedit, petreceam revelionul ca nimeni dintre cunoscuții noștri. Paul era un neîntrecut umorist, abia puteai să-ți tragi aerul în piept între glumele lui care curgeau spontan în cascade. Ne-am urcat apoi în trenul care se forma din gară. La clasa I compartimentul era încălzit, luminat, cu un pluș roșu, ca de sărbătoare. Ne-am instalat comod, am desfăcut pachetele cu mâncăruri și băuturi și ne-am continuat potopul de glume. Nici nu am băgat de seamă
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
Rodica Zafiu Termenii perechii sinonimice rinichi - rărunchi au o îndepărtată origine comună, pentru că provin din latina populară, din două diminutive (renunculus, reniculus) formate de la același cuvînt de bază, ren. Repartiția dialectală a sinonimelor a fost înregistrată de Atlasul Lingvistic Român (ALR I, 1938): rinichi era termenul curent în Muntenia și în Dobrogea (Sextil Pușcariu, în Limba română, presupunea de aceea că ar fi
"Din toți rărunchii"; "din toți bojocii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16931_a_18256]
-
video, afișe, plicuri, fotografii... După plecarea lui Purcărete la direcția Teatrului din Limoges, Emil Boroghină i-a chemat pe cei mai în vogă regizori: Tompa Gabor, Vlad Mugur și Mihai Măniuțiu. Care nu s-au lăsat ușor înduplecați. Trupa fusese formată și condusă de Silviu Purcărete spre un anumit tip de gînd, de performanță. Fiecare dintre regizorii amintiți a fost conștient de efortul de a remodela și restructura stilul imprimat de Purcărete. Insistent peste măsură, Boroghină i-a adus la Craiova
Adio, dar rămîn cu tine! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16951_a_18276]