2,730 matches
-
din centrul orașului belgian Antwerpen. Ele pornesc de la sud (accesul dinspre Bruxelles) spre nord (până la începutul portului). Străzile din sud se numesc "Zuiderleien" (Aleile de Sud), iar cele din nord "Noorderleien" (Aleile de Nord). "" urmăresc în linii mari traseele fostelor fortificații spaniole din secolul al XVI-lea. "Lei" este un vechi cuvânt flamand care însemna alee, iar "Leien" este pluralul lui, deci „Alei”. "De Leien" sunt construite în general pe amplasamentul fostelor fortificații spaniole din secolul al XVI-lea. Împrejmuirea orașului
De Leien () [Corola-website/Science/335509_a_336838]
-
de Nord). "" urmăresc în linii mari traseele fostelor fortificații spaniole din secolul al XVI-lea. "Lei" este un vechi cuvânt flamand care însemna alee, iar "Leien" este pluralul lui, deci „Alei”. "De Leien" sunt construite în general pe amplasamentul fostelor fortificații spaniole din secolul al XVI-lea. Împrejmuirea orașului, începută în 1542, conținea ziduri și fortificații menite să apere orașul în cazul unor invazii externe. Spaniolii au impus și o interdicție de construire a oricărei clădiri pe o distanță de 500
De Leien () [Corola-website/Science/335509_a_336838]
-
Lei" este un vechi cuvânt flamand care însemna alee, iar "Leien" este pluralul lui, deci „Alei”. "De Leien" sunt construite în general pe amplasamentul fostelor fortificații spaniole din secolul al XVI-lea. Împrejmuirea orașului, începută în 1542, conținea ziduri și fortificații menite să apere orașul în cazul unor invazii externe. Spaniolii au impus și o interdicție de construire a oricărei clădiri pe o distanță de 500 de metri în fața zidurilor Fortăreței Antwerpen, pentru a asigura vizibilitatea și a facilita apărarea în
De Leien () [Corola-website/Science/335509_a_336838]
-
apropierea graniței de nord a noului regat. Din Antwerpen au început să se exercite presiuni asupra autorităților centrale pentru a i se permite extinderea dincolo de zidurile fortăreței. Începând din 1859, orașul a redevenit proprietarul celor 154 de hectare care includeau fortificațiile și terenul din fața lor, anterior inaccesibil construcțiilor civile. Fortificațiile au fost demolate între 1867 și 1869, iar terenul pe care fuseseră construite a fost transformat în străzi. Numele acestora, dispuse de la nord la sud, erau: "Handelslei" (Aleea Comerțului), "Kunstlei" (Aleea
De Leien () [Corola-website/Science/335509_a_336838]
-
au început să se exercite presiuni asupra autorităților centrale pentru a i se permite extinderea dincolo de zidurile fortăreței. Începând din 1859, orașul a redevenit proprietarul celor 154 de hectare care includeau fortificațiile și terenul din fața lor, anterior inaccesibil construcțiilor civile. Fortificațiile au fost demolate între 1867 și 1869, iar terenul pe care fuseseră construite a fost transformat în străzi. Numele acestora, dispuse de la nord la sud, erau: "Handelslei" (Aleea Comerțului), "Kunstlei" (Aleea Artelor), "Nijverheidslei" (Aleea Industriei) și "Zuiderlei" (Aleea de Sud
De Leien () [Corola-website/Science/335509_a_336838]
-
a fost schimbată radical din acest punct de vedere. În 1046, Guillaume Braț de Fier a început construirea "Stridula", un mare castel în apropiere de Squillace, iar înainte de 1055 Robert Guiscard deja edificase trei castele: la Rossano, pe locul unei fortificații bizantine; "Scribla", loc care străjuia trecerea asupra Val di Crati; și San Marco Argentano (donjon din 1051) din apropiere de Cosenza. În 1058, Scalea a fost edificată pe o stâncă de pe litoral. Guiscard a fost un constructor important de castele
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
1071; în 1073, s-a edificat unul la Mazara și altul la Paternò (ale cărui ruine au fost restaurate). La Adrano (sau Aderno), normanzii au construit un turn rectangular ale cărui planuri indică un design normand de secol XI. Alte fortificații din Sicilia au fost preluate de la arabi, iar arhitectura palatelor și catedralelor din orașele principale, precum Palermo, au semne distincte de evidentă influență arabă. Influența artistică arabă din Sicilia reflectă pe cea longobardă din Mezzogiorno.
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
zidului de pământ fu pus un zăvor solid. De cele mai multe ori, conacele samurailor și casele neguțătorilor - dacă aceștia erau cât de cât înstăriți - erau înconjurate cu un zid de pământ sau un șanț cu apă, întărit cu două-trei rânduri de fortificații. La căderea nopții, orășenii și sătenii erau neliniștiți. Așa stăteau lucrurile de pe vremea războaielor civile din secolul trecut și nimănui nu i se mai părea anormal. De cum asfințea soarele, oamenii se culcau. Când se vârau în paturi, lucrătorii, a căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
spuneți motivul. Are cu el un număr de oameni înarmați. Nu e omul, cum se spune, care să se lase prins cu o singură frânghie. Zorii zilei următoare se iviră printre ciripituri de păsări pe colinele împădurite. O casă dintre fortificații se trezise cu noaptea-n cap. — Matsu, Matsu! Matsunami, soția lui Koroku, privi în dormitor. Koroku era treaz, culcat pe o parte, sub plasa contra țânțarilor. — S-au întors oamenii pe care i-am trimis aseară la Mikuriya? Nu, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
terenul altarului, Hiyoshi privi zidurile albe și îndepărtate ale castelului, deasupra copacilor ginkgo. Acum, când știa mai multe despre conflictul din sânul familiei Saito și relele pe care le încolțise, nici zidurile ca de fier și nici poziția dominantă a fortificațiilor nu mai păreau să aibă nici o putere în ochii lui. „Cine va fi următorul domn al castelului?” se întrebă. „Și nici pe Dosan nu-l așteaptă un sfârșit fericit, cu siguranță. Ce fel de putere poate exista într-o țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de casa principală, îi atrase atenția lui Hiyoshi. La parter părea să se afle un cabinet, iar la etaj, o bibliotecă. Tânărul servitor strigă: — Stăpâne Mitsuhide, am adus omul. Mitsuhide apăru la o fereastră pătrată, foarte asemănătoare cu ambrazura unei fortificații. Era un tânăr de vreo douăzeci și cinci de ani, cu ten deschis și ochi inteligenți. Ținând câteva cărți în mână, scoase capul pe fereastră. — Vin jos. Du-l pe verandă, spuse el și dispăru înăuntru. Ridicând privirea, Hiyoshi remarcă pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ar putea ca tâmplarii să potrivească deja cheresteaua pentru citadelă, în munții de dincolo de Sunomata? Și nu e cu putință să fi terminat de pe-acum aproape totul de la podul mobil la lemnăria interioară, ca să nu mai pomenesc zidurile și fortificațiile? Așa văd eu situația. — Hm... Înțeleg. — În zilele-astea, s-ar putea ca inamicul să fie obosit noaptea, după munca de construcție din timpul zilei, și să fi neglijat instalarea pozițiilor defensive de orice fel. Nu numai atât, dar muncitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de combustibil și dădu foc stivelor de lemne. Ceilalți îl urmară, cu torțe pe care le aruncau în celelalte clădiri. — Sunt inamicii! strigară gărzile. Hideyoshi și Hikoemon se întoarseră în direcția lor, râzând. Cum a căzut atât de ușor acea fortificație ce părea de nepătruns? Mai întâi, în interiorul castelului a izbucnit confuzia din cauza incendiului aprins în spate. Apoi, strigătele lui Hideyoshi și ale oamenilor lui i-au împins în panică pe apărători, care s-au încăierat între ei, crezând că în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
străluceau pe cerul senin al serii de toamnă. Forțele atacatoare dădură năvală. Se înălțau cântece de victorie care, în urechile celor aliați cu clanul Sasaki, sunau pesemne ca glasul fără inimă al vântului tomnatic. Nimeni nu se așteptase ca acea fortificație să cadă în doar o singură zi. Fortăreața de pe Muntele Wada și cele optsprezece puncte strategice nu reușiseră să reziste deloc valurilor învolburate ale atacanților. Întregul clan Sasaki - de la femei și copii până la conducătorii săi, Rokkaku și Jotei - se poticnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
acest lucru și înțelegea mai bine decât oricine faptul că semnificația acelei bătălii rezida în necesitatea ei absolută. Armata porni din Takashima, trecu prin Kumagawa din Wakasa și-și continuă drumul spre Tsuruga, în Echizen. Mergea tot înainte, dând foc fortificațiilor inamice și posturilor de frontieră, trecând munte după munte și ajungând ca în răstimp de-o lună să atace Tsuruga. Clanul Asakura, care luase în derâdere trupele inamice, era uimit că ajunseseră deja acolo. Cu doar o jumătate de lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Jumătatea rămasă, altăcuită din trupele conduse de Katsuie, Mitsuhide și Hachiya, porni pe uscat, avansând de-a lungul malului de miazăzi al lacului. Armata terestră elimină forțele anti-Nobunaga formate din călugării-războinici aflați în regiunea dintre Katada și Ishiyama și distruse fortificațiile care fuseseră înălțate de-a lungul drumului. Sfătuitorii shogunului se adunară în grabă la o conferință. — Să ne împotrivim? — Să cerem pacea? Oamenii aceia aveau o mare problemă: încă nu primiseră un răspuns la documentul cu șaptesprezece articole pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
zori asupra fortăreței inamice de pe munte, iar a doua urma să atace Toigasu. Clanul Takeda subestimase pericolul, iar acum se dezlănțuiră strigăte învălmășite, buimace de somn. Focurile aprinse de soldații lui Tadatsugu stârneau un fum negru care se înălța din fortificația alpină. Oamenii clanului Takeda o luară la fugă în dezordine către Tobigasu. Între timp, însă, a doua divizie a lui Tadatsugu penetrase deja zidurile castelului. În noaptea trecută, după plecarea lui Tadatsugu, toată armata lui Nobunaga primise ordin de înaintare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
la nord-vest și sud-vest de steiurile inaccesibile ale munților Okami și Taihei. Pur și simplu nu exista nici o cale liberă pe unde să se apropie. Nu exista decât un singur drum, care era blocat de clanul Mori. Dincolo de acel punct, fortificațiile și stindardele inamicului apăreau peste toți munții, văile și râurile. Un castel cu asemenea mjiloace defensive naturale putea fi apărat, dar prin însăși natura poziției lui întăririlor le era foarte dificil să ajungă până la el. — Nu putem face nimic, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în zona principalei tabere. Și nu doar într-un loc, două. Se observau activități în toate locurile cât de cât mai înălțate. — Ei bine, se pare că Shibata Katsuie are în vedere o campanie lungă. Hideyoshi găsise răspunsul. Inamicul construia fortificații în capătul de miazăzi al taberei principale. Toată desfășurarea combativă, care se întindea ca un evantai dinspre armata principală, fusese poziționată cu mare grijă. Nu se vedea nici un semn de pregătiri pentru un atac-surpriză. Hideyoshi putea să descifreze planul inamicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
determinase aproape complet strategia. În noaptea aceea, îi convocă pe toți generalii la comandamentul său și le spuse ce avea să facă: întrucât inamicul de pregătea pentru ostilități prelungite, forțele lui Hideyoshi aveau să construiască și ele un număr de fortificații și să se pregătească pentru ciocniri de lungă durată. Construirea lanțului de bastioane începu. Era un proiect pe scară amplă - gândit pentru a încuraja moralul. Decizia lui Hideyoshi de a începe să clădească drept în fața inamicului, într-un moment când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
zeci de mii de lucrători. Hideyoshi recrută oamenii din provincia Nagahama. Puse pancarte care anunțau căutarea de muncitori mai ales în regiunile devastate de război. Munții erau plini cu refugiați. Se tăiau lemne, se deschideau drumuri, peste tot se construiau fortificații și era ușor de crezut că peste noapte avea să răsară un șir de fortărețe. Dar munca de construcție nu mergea chiar atât de ușor. Un singur fort necesita turn de veghe și cazărmi, precum și metereze și șanțuri de apărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
dimineții, iar din regiunea primei palisade de pe Muntele Oiwa se auzea un sunet straniu. Cât de adânci erau visurile stăruitoare ale scurtei nopți de vară! Pantele Muntelui Oiwa, apărate de Nakagaba Sebei, și Muntele Iwasaki, ocupat de Takayama Ukon - centrul fortificațiilor lui Hideyoshi - erau încătușate în cețuri și atât de liniștite, ca și cum nimeni n-ar fi știut despre torentul de oameni care se apropia. Construcțiile de la fortăreața de pe Muntele Oiwa se desfășuraseră simplu și rapid. Nakagaba Sebei dormea într-o colibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Rămâneți sub drapel, fie că înaintăm sau ne retragem. Primind acest sfat, se repeziră din nou. Răsucindu-se într-o parte, tăiară cu furie în rândurile inamicilor; întorcându-se în cealaltă, împunseră cu lăncile. Apoi, ca vântul, se retraseră spre fortificația lor. Astfel, ieșiră înainte la luptă de șase sau șapte ori. Atacatorii pierduseră dela peste două sute de oameni. Era aproape ora amiezei și un soare arzător strălucea la zenit. Sângele proaspăt de pe armuri și căști se usca repede, dându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
post excelent pentru strategii atât ofensive cât și defensive. Nu era deloc timp să-i explice toate acestea lui Nobuo, așa că Ieyasu se răsuci și arătă cu degetul, vorbindu-le de astă dată propriilor lui servitori. Începeți imediat să construiți fortificații pe Muntele Komaki. De cum dădu ordinul, porni la trap pe lângă Nobuo, conversând amiabil cu el până ajunseră înapoi la Kiyosu. Pe vremea aceea, toată lumea credea că Hideyoshi se afla în Castelul Osaka, dar acesta venise în Castelul Sakamoto în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
la așa ceva. Unde urma să aibă loc, însă? Singurul loc de dimensiuni încăpătoare pentru această bătălie cu miza totul-sau-nimic dintre răsărit și apus era întinsa Câmpie Nobi care mărginea râul Kiso. Un om cu inițiativă putea câștiga avantajul construindu-și fortificații și ocupând terenul mai înalt. Câtă vreme Ieyasu se ocupase deja de asta și era complet pregătit, despre Hideyoshi se putea spune că luase startul cu întârziere. Chiar și în seara zilei a treisprezecea din lună, încă nu plecase de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]