4,010 matches
-
-i făcea niciodată scene. Și acum viața asta pe care ea și-o reconstruise se apropia de termenul final pentru că el nu-și dăduse cu iod acum două săptămâni, când și-a zgâriat genunchiul Într-un ghimpe În timp ce Încercau să fotografieze o cireadă de antilope care stăteau atente, cu capetele Înălțate, adulmecând cu nările deschise larg și ciulindu-și urechile ca să prindă orice zgomot care le-ar fi alungat În tufișuri. Nici măcar fotografia nu i-a ieșit, pentru că ele au fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
avea dreptate. Hopkins a plecat când sosi telegrama. Erau pe Black River atunci. Durase opt zile până să ajungă telegrama la el. Hopkins Îi dăduse lui Nick Colt-ul său cu calibrul de 22. Lui Bill Îi dăduse aparatul de fotografiat. Asta ca să nu-l uite. Vara următoare trebuiau să meargă din nou la pescuit. Deci Hop era bogat. Urma să cumpere un iaht cu care să meargă toți Într-o croazieră pe țărmul de nord al lui Lake Superior. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care se făcuse mai mare după ce urmase tratamentul cu aparatul. Maiorul luă fotografia cu mâna sănătoasă și o privi atent. — Asta-i de la o rană? — Nu, un accident de muncă În fabrică. Foarte interesant, foarte interesant, spuse maiorul, dându-i fotografia Înapoi. — Aveți Încredere? — Nu, spuse maiorul. Mai erau trei băieți cam de vârsta mea care veneau zilnic. Toți trei erau din Milano și unul voria să fie avocat, celălat pictor și al treilea chiar vrusese să fie soldat; după ce terminam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu revista, desigur. — Evident. Ați văzut numărul acela cu fotografiile color Înfățișând fauna din America? — Da. Îl am la Paris. — Și pe cel despre vulcanii din Alaska? Un număr minunat. — Iarăși, mi-au mai plăcut mult și acele animale sălbatice fotografiate de George Shiras al treilea. — Al dracu’ de frumoase și alea. — Mă scuzați? — Erau excelente. Băiatu’ ăla, Shiras... — Așa-i spuneți, „băiatu’ ăla“? — Suntem prieteni vechi. — Înțeleg. Îl cunoașteți pe George Shiras al treilea. Trebuie să fie un om foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
autocar pentru o expediție către Templul Clopotul de Piatră, unde ar putea face o drumeție. Și-au adunat toate lucrurile de care aveau nevoie pentru ziua respectivă, pentru toți ceilalți În afară de Heidi aceasta Însemnând hainele de pe ei, un aparat de fotografiat sau o cameră de filmat, jurnalele de călătorie și blocurile de desen. În scurt timp, erau cu toții În autocar gata de plecare, fluierând și strigând: „direcția Templul Clopotul de Piatră“, În timp ce Roxanne făcea o poză de grup cu camera digitală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sau să mai viziteze, Întâlnire la autocar Într-un sfert de oră. Prietenii mei se risipiră, Wendy se duse să se ascundă de soare În autocar, Moff și Rupert să mai hoinărească pe ulițe, iar ceilalți să caute ceva de fotografiat ca mărturie a faptului că fuseseră În acest oraș, oricare ar fi fost numele lui. Undeva Într-un colț al pieței, Bennie găsi o femeie bătrână cu o expresie foarte blândă. Purta un turban albastru care părea foarte mare pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În nici una dintre excursiile pe care le făcusem În Birmania pe vremea când trăiam. Dar când eram În viață, nu căutam tragedii. Căutam chilipiruri, cele mai bune restaurante, pagode care nu sunt invadate de turiști, cele mai frumoase scene de fotografiat. —Poate că singurul lor mijloc de a face bani este turismul, gândi Heidi cu voce tare. —E clar că trebuie să le sprijinim economia, spuse Bennie. Promise să cumpere multe suvenire. —Am fost ghid În mai multe excursii ecoturistice, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cauza.“ Când am ajuns cu Takahashi la suprafață, deja veniseră reporterii. A apărut o doamnă și a început să facă fotografii, una după alta. Era fotograf la vreo revistă. Avea un aparat de fotografiat profesionist de mare finețe. L-a fotografiat pe Takahashi întins pe targă. Am văzut. Eram nervos și, pentru că ambulanța nu mai apărea, am strigat cu o voce tăioasă: „Nu mai face fotografii!“ Asistentul ei a intervenit. „Gata! Nu mai faceți fotografii!“, i-am spus și lui. Normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Am văzut. Eram nervos și, pentru că ambulanța nu mai apărea, am strigat cu o voce tăioasă: „Nu mai face fotografii!“ Asistentul ei a intervenit. „Gata! Nu mai faceți fotografii!“, i-am spus și lui. Normal că treaba lor este să fotografieze, dar nu era momentul atunci. Era o situație de viață și de moarte. Apoi au apărut cei de la televiziune. Ulterior am aflat că erau de la Tokio TV. Îmi puneau întrebări: „Care este situația aici?“ Nu-mi aduc aminte dacă erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ce concluzii ai ajuns? Ce este viața?" Viața este o fântână!" răspunse înțeleptul. "O fântână?! De ce tocmai o fântână?" se mirară concetățenii. înțeleptul se gândi câteva clipe și răspunse: Atunci nu este o fântână"... Dar unde ți-e aparatul de fotografiat, Carol? L-ai vândut? Nu. Uite-l acolo demontat pe dulap. Nici eu nu știu de ce nu l-am vândut, cu leu cu tot. Poate cu gândul că vei reveni cu el în parc, în sunetele glorioase ale fanfarei și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a face cu figura umană, m-au fascinat anumite detalii. De exemplu, m-am convins că fața omului nu numai că e imperfect simetrică, dar că e perfect asimetrică și că tocmai această asimetrie face chipul uman recognoscibil și memorabil. Fotografiam numai fața clienților, căci foarte puțini dintre ei mai vroiau să se pozeze cu Leo. Poate pentru că masca și rolul lor ridicol de vodevil ieftin deveneau mai evidente în vecinătatea lui. Odată ajuns acasă, am revelat jumătatea din dreapta a feței
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ce concluzii ai ajuns? Ce este viața?" Viața este o fântână!" răspunse înțeleptul. "O fântână?! De ce tocmai o fântână?" se mirară concetățenii. înțeleptul se gândi câteva clipe și răspunse: Atunci nu este o fântână"... Dar unde ți-e aparatul de fotografiat, Carol? L-ai vândut? Nu. Uite-l acolo demontat pe dulap. Nici eu nu știu de ce nu l-am vândut, cu leu cu tot. Poate cu gândul că vei reveni cu el în parc, în sunetele glorioase ale fanfarei și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a face cu figura umană, m-au fascinat anumite detalii. De exemplu, m-am convins că fața omului nu numai că e imperfect simetrică, dar că e perfect asimetrică și că tocmai această asimetrie face chipul uman recognoscibil și memorabil. Fotografiam numai fața clienților, căci foarte puțini dintre ei mai vroiau să se pozeze cu Leo. Poate pentru că masca și rolul lor ridicol de vodevil ieftin deveneau mai evidente în vecinătatea lui. Odată ajuns acasă, am revelat jumătatea din dreapta a feței
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ele purta exact genul de șapcă micuță cum avea și Angela, pepit. Tinerele nu aveau nici cea mai vagă idee unde se aflau, ce se Întâmpla acolo, se certaseră cu iubiții lor, care stăteau acum Întinși pe burtă În mijlocul drumului. Fotografiind bătălia, cu cămășile fluturându-le pe spate. Fetele erau supărate. Luate pe sus de pe Via Veneto, probabil, fără să știe clar unde mergea avionul. Apoi, dezgolit până la brâu, un corespondent elvețian, bondoc, dar musculos, cu o bărbuță blondă, creață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
erau supărate. Luate pe sus de pe Via Veneto, probabil, fără să știe clar unde mergea avionul. Apoi, dezgolit până la brâu, un corespondent elvețian, bondoc, dar musculos, cu o bărbuță blondă, creață și răsucită și cu pieptul acoperit de aparate de fotografiat Începu să li se plângă ofițerilor israelieni că nu era normal ca fetele să fie pe linia frontului. Sammler Îl auzi protestând printre dinți, care erau mici și stricați. Locul unde se aflau ei fusese bombardat mai devreme. Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
perfect de sănătate mintală? Cu siguranță că nu. Ei erau ai lui, el era Sammler al lor. Împărtășeau aceleași lucruri fundamentale. Pentru că a inundat casa? spuse Shula. — Pentru că a inundat-o. Pentru că acum zboară pe aici cu aparatele lui de fotografiat. — Căuta bani. Asta nu e nebunie, nu? De unde știi de banii ăștia? — Mi-a spus el. Crede că e o avere aici. Tu ce crezi? — Habar n-am. Dar Wallace e genul care să aibă asemenea fantezii - povești cu comori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
portocaliu deschis au venit lângă remorcă să caște gura. Arată ca un sicriu, a decis unul dintre ei. Zach s-a uitat la Jina, dar soția lui sărise deja în barcă și verifica geanta etanșă în care avea aparatul de fotografiat, cărbunele pentru desen, blocurile de hârtie și jurnalul. Zach le-a refuzat oferta de bere și s-a dus la proviziile lui. Jina sigilase carnea, pusese cartofii și morcovii în cutii, iar el pregătise un aragaz Coleman, butelii cu propan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de-un șobolan. A sfâșiat plantele și și-a blestemat impresia de mai devreme. Sângele care-i curgea din palme era singura culoare. Culmile negre au început să se îndrepte către nord, încadrând o pajiște fermecătoare, care probabil că fusese fotografiată de sute de mii de ori și-n care își așezaseră cortul mii de turiști fericiți. Prin iarbă părea să se deschidă o cărare, o deschizătură îngustă printre dealuri, dar soarele apusese deja. Pe Jina a început întâi s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
oamenilor, care o vrea, ba chiar are nevoie ca ea să fie blândă și previzibilă, cu toate punctele de interes plasate la distanță de-o scurtă plimbare de tabără, cu baie; o sălbăticie prin care să plutești, pe care o fotografiezi, pentru ca apoi fotografiile să le pui în buzunar pe post de suveniruri. O sălbăticie care nu semăna nici pe departe cu ceea ce era în jurul lor. În realitate, sălbăticia era mai complexă decât și-ar fi putut-o închipui John. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cît e mai tare lama, cu atît mai simplu... Pe chipul femeii nu se citea absolut nici o reacție. Spuma din paharul cu bere se topi de tot. Privită dintr-o parte, această spumă Îți aducea minte o porțiune de junglă fotografiată din avion. Oare la ce se uita? Deodată Îi apăru sub pleoapă o mică umflătură, parcă era o bobiță din email... Oare plîngea? Mă simțeam prost... Nu asta am urmărit... — Dar hai să discutăm despre agrafele acelea!... Cred că sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
apariția pe streașină și porni calmă la plimbare, dar după cinci-șase pași se făcu nevăzută. În punctul unde se termina streașina se Înălța coșul băii publice, pe unde ieșeau dîre de fum transparent. Instinctiv am Întins mîna spre aparatul de fotografiat, dar mi-am dat imediat seama că nu prea are rost.. Probabilitatea de a mă reîntoarce aici era foarte mică și apoi mă Întreb ce fel de dovadă poate ea constitui ? Mașina mea era a treia În șirul din stînga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ca și cînd o dispariție este deliberată sau Întîmplătoare. — De fapt... adevărul este că se entuziasma din orice... rămînea pur și simplu cu gura căscată... — Ce anume Îl entuziasma atît de mult ? — Orice... Era ca un copil... — Mașini, aparate de fotografiat ?... — Da, mașini... avea și autorizație de reparat mașini ... — Îi plăceau și jocurile de noroc ? — Murea după autorizații... era de-a dreptul maniac. Avea și două carnete de conducere - unul pentru autocamioane de mîna a doua. În plus, era radiotelegrafist, sudor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe gura ușor Întredeschisă, ochii voalați, gînditori, privind visători În zare. M-a mai surprins o fotografie de-a ei În halat de casă transparent; fiind făcută În contra luminii, conturul trupului ei se zărea perfect. Ciudată femeie! Oare EL a fotografiat-o sau... ? Trebuie să vedem cum stau lucrurile. Amestecate printre acestea, deși mai rar, se mai găseau și fotografii ale altor membrii ai familiei Împreună cu EL, cu siguranță păstrate ca amintire a momentelor cînd cei doi o vizitaseră pe mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
orășenesc... În cele din urmă, aproape de sfîrșitul albumului, am ajuns la fotografia pe care țineam s-o văd: cea a fratelui clientei mele. Fusese făcută tot În grădină. O mașină veche, cu capota ridicată, Îndreptată puțin oblic spre aparatul de fotografiat. Un bărbat ce semăna cu EL se strecurase dedesubt, pe un pled. Fratele stătea În picioare, cu cotul rezemat de mașină. ZÎmbea și avea gura deschisă - probabil Îi spunea ceva cumnatului. În privirile Îndreptate spre aparatul de fotografiat i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
batem capul să mai criticăm asemenea aspecte pentru că era limpede că pe EL nu-l interesa decît subiectul, nicidecum compoziția. Cu toate acestea, cele șase fotografii Îți ofereau o țintă, te făceau să dorești să cauți ceva. Cea care fusese fotografiată nu era o fată dezbrăcată oarecare, ci un model. Apoi, toate fotografiile au fost făcute din spate și, deși luate din unghiuri diferite, punctul de interes era spinarea pînă la coapse, șezutul și regiunea femurală. Fața nu-i apărea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]