4,121 matches
-
stea bătrânul lut. Trupul greoi și obosit tânăr altoi a devenit. Sângele-mi cald e un torent în care-mi scald noul prezent. Din orice gând am alungat tot ce nu-i blând și ne-ntinat. Mai înțelept râd când mă frâng și lângă piept viața o strâng. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1788, Anul V, 23 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342874_a_344203]
-
lacrimi și regrete, ce-n suflet varsă nostalgii, când soarta șterge iar portrete, din străzi pustii și ruginii. Mai simți cum te cuprind fiorii, îți geme sufletul plăpând, văzând cum plâng prin streșini norii, ce se revarsă pe pământ. Se frâng și visele din lună, îngândurat prin geam privești, la cerul care iar adună, tristețea toamnei ca-n povești. Te pierzi privind în depărtare, vezi ramul gol și pătimaș, sperând la toamna viitoare... la toamnele ce ți-au rămas! Te pierzi
DESTINUL TOAMNEI… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342868_a_344197]
-
prin sufletul poetei vibrând a rapsodie. Ele comunică, relevă lumea lumii înseși. Vigoarea îi vine din Semnul Crucii, între Verticalitate și Orizontalitate, și din raportul dintre Poezie și Poetă: „Luptătorul acela/ răstignit și înlănțuit/ încă nu a murit./ S-a frânt puțin numai inima-i mare - / ospăț princiar pentru cerșetorii de zdrențe din stele/ ne-căzătoare” („Notă informativă” ), sau „Așteaptă, călătorule!/ Voi coborî, / nu peste mult în țărâna/ cu mireasmă păgână / de grâuri prea coapte,/ ca noaptea nebună a trecerii / peste
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342881_a_344210]
-
aur minții Și sufletului aur din filonul Prin care iau lumină sfântă sfinții, Și regii înțelepți păstrează tronul; E rod ce-l dau copiilor părinții, Și sacru foc ce stinge-Armaghedonul... Sonetul XX Nu îți mai face inimă amară Când neputința frânge și durerea, Ci ia din ele crezul și puterea Pentru-ndreptare și sămânță rară. Sămânța bună nu dă rod ca fierea, Iar lăcomia face pierderi și doboară, Cum furtu-i boală grea care omoară, Iar în exces provoacă boli și mierea
SERIA A PATRA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342889_a_344218]
-
veghind robiei grele, Sărutu-n fruct neiertător cu zbucium de cascadă. Te mai cuprind din când în când în tonuri verticale, Încremenit în nopți de-argint, în stepa fără ploaie, Te mai iubesc cu împrumut, fantasme-accidentale, Și tac și zilele îmi frâng prin amintiri, văpaie. Mă năvălesc în intonații doar doruri verzi, barbare, Te caut încă, soarta mea, tu strigă-mă mai tare ! Referință Bibliografică: SONET LIV / Aurel Auraș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2312, Anul VII, 30 aprilie 2017. Drepturi
SONET LIV de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342898_a_344227]
-
în două sate-ndepărtate cerute mâna mamei duce ne privește-n ochi va vrea cu privirea sa să ne hrănească pe noi cinci inși două bucăți de pâine neagră în două sate-ndepărtate cerute mâna mamei duce pe ele furnici frânge pâinile, privește spre cer, oferă trei bucățele Celui Necunoscut nouă ce a rămas ne privește-n ochi va vrea fără lacrimile sale să ne hrănească... o, morminte de foame ! obiecte de jucat de către lacrimile noastre ce trebuie să vegheați primul
OCHII MAMEI de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343262_a_344591]
-
aceeași slujbă săvârșită de un sobor de preoți în frunte cu arhiereul, intensifică emoția religioasă până aproape de extaz. Așa a fost slujba de duminică 18 septembrie la Beiuș. Slujbă arhierească cu mare sobor de preoți, slujbă care a cutremurat adânc, frângând în cucernică închinare inimile credincioșilor. Răspunsurile au fost date cu bună subliniere a sensului, prin pricepută dozare a nuanțelor, de corul Școlii Normale de fete, condus de D-na Olimpia Dumbravă, profesoară. Emoțiilor puternice ale slujbei sfinte se adaugă în
DIN SERIA: PRO MEMORIA CRÂMPEIE DIN ACTIVITATEA PASTORAL – MISIONARĂ A EPISCOPULUI DR. NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI (1903 – 1960; EPISCOP: 1936 [Corola-blog/BlogPost/343119_a_344448]
-
negura timpului Varadinumului un ghetou pentru evrei... Atunci când evreilor li s-a poruncit în evul mediu să poarte o bonetă ascuțită pe cap și o rondelă roșie sau galbenă pe piept... istoria cruntă pentru evrei se repetă la infinit ... (își frânge mâinile) - Mi-e frică de ghetou, mi-e frică de moarte... aș vrea să stau și într-o cocină de porci, ori în grajd cu vitele, aș munci oriunde pe brânci, numai să nu mor... Doamne, ajută-mă să nu
PARTEA A DOUA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343216_a_344545]
-
Acasa > Impact > Relatare > STRIGÂTUL MUT AL SUFLETELOR FRÂNTE Autor: Bianca Aura Buta Publicat în: Ediția nr. 1644 din 02 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Trăim în mijlocul unei jungle! Corect?... - Corect! Și; ce facem!?... Cum gestionăm situația? Păi iată ce facem: - Ne delimităm spațiul astfel încât să ne simțim relativ
STRIGÂTUL MUT AL SUFLETELOR FRÂNTE de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343309_a_344638]
-
face asta ...nu!? Eu știu căci am descălecat acel "nor"... pentru a continua al luminii zbor! Acolo am poposit doar cât să mă odihnesc, că de' ... uneori mai și obosesc! Gând bun, dragii mei! Referință Bibliografică: Strigâtul mut al sufletelor frânte / Bianca Aura Buta : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1644, Anul V, 02 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Bianca Aura Buta : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
STRIGÂTUL MUT AL SUFLETELOR FRÂNTE de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343309_a_344638]
-
Să mă trezesc acum din vis. Am tot sperat că poate viața Va fi mai blândă făr' de tot, M-am înșelat și-acum nici ușa Vieții s-o deschid nu pot. Rămas-am prinsă în visare, În clipa ce frânge nori, Purtat-am pașii către zare Când ochii-mi plâng iar, amândoi. Și mă tot port așa de-o vreme Sperând că cineva de sus Mă va auzi și-n taină Mă va duce la Iisus. Referință Bibliografică: Rătăcit pe
RĂTĂCIT PE CALEA VIEŢII de ALINA AVRAM în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343320_a_344649]
-
noastre Ploaia asta nesătulă Ce prăvale către noi Ne afundă ... Tot mai mult și mai adânc În murdăritor noroi Dar, te rog, oprește Doamne Astă plângere amară Din imensa'ți bunătate Și clemeță Fă un soare să răsară! Căci ne frângem de'o'ntristare Cursă'n lacrimi Ce învălmășit coboară Lumea noastră'n disperare. Nu putem a îndura Astă groaznică boceală Ce retează Fără milă Din a sufletelor noastre Minunată, alba filă Și o scrie cu cerneala Unor lacrimi prea murdare
NOROIUL PLOILOR NOASTRE de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343339_a_344668]
-
nu-i ? Am să pun pe visuri șeaua și-am să plec spre zări haihui. Și ce dacă mai alunec și cu greu mă mai ridic când încet-încet mă-ntunec și pe rând din toate-abdic ? Și ce dacă mă voi frânge sub nămeți,plin de regret ? Am să scriu pe ei cu sânge: „Aici doarme un poet’’ Anatol Covali Referință Bibliografică: Ai fost un dar Și ce dacă ? / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1598, Anul V, 17 mai
AI FOST UN DAR ŞI CE DACĂ ? de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343394_a_344723]
-
noastre Ploaia asta nesătulă Ce prăvale către noi Ne afundă ... Tot mai mult și mai adânc În murdăritor noroi Dar, te rog, oprește Doamne Astă plângere amară Din imensa'ți bunătate Și clemeță Fă un soare să răsară! Căci ne frângem de'o'ntristare Cursă'n lacrimi Ce învălmășit coboară Lumea noastră'n disperare. Nu putem a îndura Astă groaznică boceală Ce retează Fără milă Din a sufletelor noastre Minunată, alba filă Și o scrie cu cerneala Unor lacrimi prea murdare
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
Doamne; nu iți cer ... Citește mai mult Noroiul ploilor noastrePloaia asta nesătulăCe prăvale către noiNe afundă ... Tot mai mult și mai adâncîn murdăritor noroiDar, te rog, oprește DoamneAstă plângere amarăDin imensa'ți bunătateși clemețăFă un soare să răsară!Căci ne frângem de'o'ntristareCursă'n lacrimiCe învălmășit coboarăLumea noastră'n disperare.Nu putem a înduraAstă groaznică bocealăCe reteazăFără milăDin a sufletelor noastreMinunată, alba filăși o scrie cu cernealaUnor lacrimi prea murdareDe tristeți și'nsingurareTe rog Doamne; nu iți cer... XXIV. ETERNITĂȚI
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > EPISODUL 6, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, CHEMAREA DESTINULUI Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1644 din 02 iulie 2015 Toate Articolele Autorului În acest răstimp, agentul de pază își frângea amărât mâinile pe genunchii ce-i tremurau vizibil. Nu de oboseală și nici de nervi, ci, mai degrabă, de supărare. Pentru el a fost, cu adevărat, un șoc, să afle că mașina lui circulă fără să știe cu cine la
EPISODUL 6, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343359_a_344688]
-
Autorului Frecvent, statul român este acționat în judecată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, pentru grave erori judiciare și plătește sume despăgubitoare importante, victimelor! Spre această instanță internațională s-ar fi îndreptat, dacă nu i-ar fi fost frânți definitiv pașii, Marcel Țundrea, victimă a unor acuzații ipotetice, neinstrumentate decât de reconstituiri înscenate și probe inventabile, de viol și crimă cu bestialitate, asupra minorei de 13 ani, Mioara Gerasie, din localitatea gorjeană Pojogeni. Acest condamnat fără vină este unul
MARCEL ŢUNDREA. PĂMÂNTUL GROPII I-A ÎNCHIS GURA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/343457_a_344786]
-
mă fac soare, Mă voi face umbră. Între copilărie și moarte doar pe ultimii ani îi mai știu, Aici te chem și te caut, bătrânețea e singurătate grea, O pipăi și mă doare, mai mult mă preling Iar oasele se frâng, așa, rarefiate de zare și mă fac totuna cu pietrele, cu uitarea. Habar nu aveam că ți-ai propus să mă iei de mână și să mă treci viața. Referință Bibliografică: M-ai luat de mână și m-ai trecut
M-AI LUAT DE MÂNĂ ŞI M-AI TRECUT VIAŢA de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343500_a_344829]
-
de bătrâna sa băbucă. Ce găsi? Pe fata lui ce o credea nălucă, tot timpul adormită și năucă, aflat-acum în plin proces de muncă! M-ascund de umbra ta fătucă, ferindu-mă de nuielucă și de furia de tătucă. Se frânge cerul sub blesteme-n luncă, privesc cu-nfrigurare dup-al tău băducă, ce disperat de dragoste năucă, îi scapără iubirea și talpa pe o nucă... Morala: Da! Ai dreptate, draga mea: pe-aceeași nucă, ce-i fu menit a-i
PSEUDOFABULĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344060_a_345389]
-
adevărat. E bun și cinstit. Pe mine m-a ajutat în momente grele, fără să mă cunoască prea bine. Pe mine, o străină pentru el. Când alții cu stare n-au avut habar de mine, a rostit Amalia cu vocea frântă de emoție și supărare, fără să-și șteargă două lacrimi mari ce se rostogoleau încet pe obraji... El nu poate săvârși asemenea fapte în ruptul capului. Am reușit să-l cunosc bine, să știi. Nu pot sta cu mâinile în
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
Nistru pân ‘ la Tisa Tot românul plânsu-mi-sa’’ (M.Eminescu, ’’Doina’’) De la Nistru înapoi Cobiliță - i românul sub nevoi... Câte veacuri au trecut Grele grindini l-au bătut! Ca trestia s-a dat sub vânt, Dar vântul încă nu l-a frânt! A rămas drept, sub biruință, Luminat de dreaptă credință. A stat dezbrăcat in ploaie Și desculț tot prin noroaie. L-a-ncălzit pământul cald Și roua ierbii de smarald. Prin geruri și prin ninsoare S-a-ntors cu fața către soare, Lumina el i-
DOINA de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344130_a_345459]
-
cunoaște prosperitatea, devine mai sigur prin înlăturarea drogurilor, a crimelor și decadentei, se construiesc tunele pe sub râul Huston care fac legătura cu New Jersey și Times Square - centrul de afaceri și informații, devenind un oraș sigur. Dar viața lui se frânge abrupt în urma atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001, când două avioane râd Gemenii din World Trade Center, faima New Yorkului. Orașul își revine însă repede. în mai 2004 când l-am vizitat, normalitatea revenea și deja începuseră lucrările la cea
NEW YORK de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343990_a_345319]
-
tristă vale, Unde-alergam cuprinși de-amor. Străine-mi par toate din casă, Și-nsingurarea m-a-nvelit, Cu multe gânduri, ce mi-apasă, Pe sufletu-mi greu răscolit. La răsărit îți aștept glasul, Să mă trezești încet, șoptind, Că două stele și-au frânt pasul, Să ne priveacă licărind. Acum doar Soarele răsare, Prin pleoapa zorilor târzii, Sfios, venind din depărtare, Să-nfrunte zile plumburii. Referință Bibliografică: ZILE PLUMBURII / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2229, Anul VII, 06 februarie 2017. Drepturi
ZILE PLUMBURII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344177_a_345506]
-
rar, Căci strălucirea nu mai este vie, Ci pâlpâie precum un felinar. DUNGI Ne-mbrățișează adierea blândă, De parcă s-au întors din nou zefirii, Ne-nvăluie-n miresme trandafirii, Chiar dacă iarna rece stă la pândă. Iar vântul nu va rezista pornirii Să frângă iarăși creanga tremurândă, Să-mbrace-n brumă iarba cea plăpândă Și să ofere frunza-ngălbenirii. Ne mai răsfață toamna cu blândețea, Încă o zi și-apoi o noapte lungă, Iubirii ne grăbim să-i dăm binețea Și fericirea vrem să ne
PATRU SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343088_a_344417]
-
Până când? Stau paralizat în câmpia gândului. Tac în sinea mea... Vorbesc doar cu eul meu prietenos, Care mă cruță să mai văd vremea fatală de-afară. Stele cad și se sting zi de zi - Biete firicele de iarbă Care se frâng iar și iar, De dragul multor tălpi profane și meschine. Până când se mai moare-n zadar? Până când duhul lui Ego mai dăinuiește în noi? Egida păcii pământene răsună tot mereu, De parcă ar fi un psalm internațional: Portavoci curate care-n ascuns
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]