2,252 matches
-
aproape reușește să o readucă pe Jean înapoi la echilibru mintal; totuși, soldații nerecunoscători trag asupra membrilor echipei X-Men. În furia ei, Jean îi atacă pe cei din jurul ei. În timp ce membrii echipei X-Men, soldații și cei care au rămas din Frăție fug de Jean, Wolverine îi spune lui Storm că numai el o poate opri și îi dă instrucțiuni să îi ducă pe toți cei prezenți undeva departe, în siguranță. Wolverine se luptă să ajungă la Jean, bazându-se pe abilitățile
X-Men: Ultima înfruntare (film) () [Corola-website/Science/302879_a_304208]
-
și circulația funcționează normal. Filmul se termină când Moira, surprinsă, șoptește: „- Charles?” Membrii echipei X-Men formează o echipă specială de operațiuni de la Institutul Xavier, însărcinați cu protecția oamenilor și mutanților, dar și cu prevenirea unui război între cele două părți. Frăția este forța de atac personală a lui Magneto, a cărei scop este să asigure supremația mutanților. Un grup de mutanți proscriși care face parte dintr-o rețea ilegală care se întinde în toată națiunea. Bryan Singer, regizorul primelor două filme
X-Men: Ultima înfruntare (film) () [Corola-website/Science/302879_a_304208]
-
cea literară, îl fac să fie anchetat și închis cu ocazia conspirației din 1840. În 1841 este surghiunit la schitul Poiana Mărului, de unde nu avea să fie eliberat decât în toamna acelui an. Între 1840 și 1843 activează în Loja Frăția (înființată la 1843), iar din 1859, în Loja Steaua Dunării, ambele în București. În 1844 publică în "Foaie pentru minte, inimă și literatură" articolul "Către scriitorii noștri" în care îi îndeamnă pe literații română la angajare civică: ""A trecut vremea
Cezar Bolliac () [Corola-website/Science/299475_a_300804]
-
cu totul. (...) Formați societăți, declarați, scriți, lăudați, satirați, puneți în lucrare toate restorturile intelectuale și morale, și robia cade, căci e căzută pe jumătate, și domneavoastră veți fi binecuvântați de generațiile viitoare ca niște adevărați apostoli ai misiei cerești, ai frăției și ai libertății"". Tot în revista " Foaie pentru minte, inimă și literatură" apare articolul "Poezie" (1846) în care accentul se pune pe misiunea poeziei sociale, poetul fiind influențat de ideile programatice ale lui V. Hugo. Apare volumul "Poezii nouă" (1847
Cezar Bolliac () [Corola-website/Science/299475_a_300804]
-
Scrisori"); este secretar al guvernului provizoriu, vornic al capitalei, membru în comisia pentru dezrobirea țiganilor. După înfrângerea revoluționarilor, ia drumul exilului, mai întâi în Ardeal. În primăvara anului 1849 editează la Brașov ziarul politic "Espatriatul", care are ca subtitlu ""Dreptate, Frăție"". În toamna lui 1849 trebuie însă să părăsească Transilvania (deoarece împreună cu Bălcescu i-a susținut pe revoluționarii unguri). Trece prin Constantinopol și ajunge la Paris spre sfârșitul anului 1850. Se stabilește la Paris împreună cu majoritatea revoluționarilor exilați. În 1851 era
Cezar Bolliac () [Corola-website/Science/299475_a_300804]
-
Africa și Panonia. Dalmatius Iunior a preluat în 335 Tracia și Macedonia. Un alt nepot al lui Constantin, Hannibalianus, a devenit rege al Pontului, cu reședința la Cezareea. Se intenționa să împace cele două factuni prezente la curtea imperială, a frățiilor și fiilor lui Constantin. Pe plan economic, Constantin emite moneda de aur-solidus, ce rămâne la aceeași valoare pentru întreg secol. Dar tentinda de tezaurizare a monedei și decăderea economiei monetare au continuat. Axele comerciale s-au modificat, cu reculul zonelor
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
André Chénier, și a fost publicat în "Curierul de ambe sexe". La fel ca alți pașoptiști, tânărul nu se trudi prea mult să intre în grațiile principelui. Inima îl trăgea mai curând spre lumea care „va să vină". Cooptat în Frăția și în Asociația literară, a adoptat rapid mentalitatea de carbonar. În acel timp se formase în București Asociația literară, sprijinită de frații Alexandru și Ștefan Golescu care îl trimiseră pe la sfârșitul anului 1845 pe Bolintineanu la Paris. Plecat la Paris
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
stăruințele lui, ale lui Costache Negri și ale lui V. A. Urechia, sunt înființate primele școli la românii macedoneni. În același an, 1859, primește gradul al treilea în Loja Steaua Dunării din București, iar în 1864 era membru al Lojii Frăția. În prima jumătate a anului 1870, Dimitrie Bolintineanu călătorește la Paris. I se reeditează câteva dintre biografiile istorice. Tipărește culegerea de satire Menadele și volumul de poezii Plângerile României. Colaborează, până în aprile, la Românul, lui C. A. Rosetti. Grav bolnav
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
să jefuiască teritoriile învecinate. Lupta pentru supremație dintre liderii militari lituanieni creează premisele înființării unor formațiuni prestatale care ulterior se vor uni în Marele Ducat al Lituaniei. La începutul secolului al XIII-lea, două ordine religioase germane, Cavalerii teutoni și "Frăția Livoniană a Crucii" aveau sunb stăpânire o mare parte din teritoriul celor trei state baltice de azi. Sub conducerea lui Mindaugas, un număr redus de triburi baltice îi înving pe livonieni în bătălia de la Šiauliai din 1236. În 1250, Mindaugas
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
se ocupe și cu manufactura, producând mărfuri pe care altfel erau nevoiți să le importe, și cu zootehnia, pentru că vitele și caii care constituiau obiectul exportului lor să aibă o calitate corespunzătoare cerințelor externe. Meșteșugarii armeni erau organizați în bresle, frății împărțite pe meserii, dar și frății ale femeilor, tinerilor, enoriașilor de o credință. Negustorii și meseriașii aveau, de asemenea, „Companii ale armenilor“, organisme civile de reglementare a relațiilor cu administrația de stat și de coordonare a activității comunitare. Din nou
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
mărfuri pe care altfel erau nevoiți să le importe, și cu zootehnia, pentru că vitele și caii care constituiau obiectul exportului lor să aibă o calitate corespunzătoare cerințelor externe. Meșteșugarii armeni erau organizați în bresle, frății împărțite pe meserii, dar și frății ale femeilor, tinerilor, enoriașilor de o credință. Negustorii și meseriașii aveau, de asemenea, „Companii ale armenilor“, organisme civile de reglementare a relațiilor cu administrația de stat și de coordonare a activității comunitare. Din nou Ion N. Angelescu scria: ""Ei formau
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
îl citează pe Kölönte, care spune că, datorită armenilor, "Gheorgheni este, nu numai în trecut, dar și astăzi, centrul principal al comerțului și industriei din toată regiunea Ciucului". Cele patru principale colonii armenești din Transilvania aveau bresle de meșteșugari, numite frății, dintre care în sec. XVIII au apărut primele manufacturi de tip capitalist, cele mai importante fiind cea de pielărie din Gherla și cea de lumînări din Dumbrăveni. Și la Gheorghieni meseriașii armeni au deținut un rol de căpetenie, mai ales
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
sec. XVIII au apărut primele manufacturi de tip capitalist, cele mai importante fiind cea de pielărie din Gherla și cea de lumînări din Dumbrăveni. Și la Gheorghieni meseriașii armeni au deținut un rol de căpetenie, mai ales berarii, rachierii, blănarii. Frățiile armenești, de natură laică, au conservat tradițiile naționale și au îndeplinit, de asemenea, un rol social, îngrijindu-se de cei săraci și de instrucția școlară a copiilor acestora. Frăția Voinicilor din Gherla, menționată prima oară în 1714 și avînd un
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
au deținut un rol de căpetenie, mai ales berarii, rachierii, blănarii. Frățiile armenești, de natură laică, au conservat tradițiile naționale și au îndeplinit, de asemenea, un rol social, îngrijindu-se de cei săraci și de instrucția școlară a copiilor acestora. Frăția Voinicilor din Gherla, menționată prima oară în 1714 și avînd un statut conceput probabil de Vărzărian (Vărzărescu), era implicată în viața comunitară și participa la ceremonii religioase și sărbători. În a doua jumătate a secolului XIX majoritatea amenilor au fost
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
avut colonii puternice la Silistra și Bazargic. În toate cele trei provincii românești, au ființat Companiile Armenilor, organe civile de reglementare a problemelor comercianților și meseriașilor armeni, precum și a relațiilor dintre coloniile armenești și administrația românească. Pe lîngă breselele și frățiile meșteșugarilor, au fost înființate organizații obștești și culturale la Iași, Suceava, Bacău, Roman etc. În 1868, la Iași a fost creată Societatea „Azkasiraț“ („Patrioților“), cu filiale la Botoșani, Bacău, Roman, Tîrgu-Frumos, Tecuci, avînd ca scop conservarea identității naționale și ajutorarea
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
-lea. Una dintre ramurile anabaptismului european a fost "sabatarianismul", ai cărui apostoli au fost Oswald Glait († 1546, Germania) și Andreas Fischer (c. 1480-1540, Cehia), care au murit ca martiri, condamnați ca „inovatori”. Sabatarianismul lor a trezit prejudecăți puternice și în cadrul frăției protestante. Diverși reformatori și teologi protestanți, au scris împotriva doctrinei sabatului, în timp ce Glait, Fischer și alții au scris în apărarea Sabatului.
Anabaptism () [Corola-website/Science/303654_a_304983]
-
doar i-a binecuvântat, afirmând că Împărăția Cerurilor este rezervată celor ca ei . Câteva denumiri ale acestor culte (organizate, de obicei, sub forma unor biserici), sunt: adepții Bisericii creștine după Evanghelie "(a nu se confunda cu evanghelicii luterani)", baptiștii, penticostalii, Frăția Plymouth, congregaționaliștii, mormonii, adventiștii de ziua a șaptea, nazarinenii, Martorii lui Iehova, etc. Conform altor grupuri neoprotestante, unele din aceste grupuri religioase ar avea o dogmă proprie bazată doar parțial pe textul biblic. Conform lui Bart Ehrman, o multitudine de
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
Hervormd), deși a durat în unele locuri zeci de ani până când VVH a fost recunoscut drept parte a Bisericii Reformate (Hervormd). În prezent, protestanții liber-gânditori formează Asociația Protestanților Liber-gânditori din Olanda (în cadrul Bisericii Protestante Olandeze). Alte asociații bisericești liber-gânditoare sunt "Frăția Remonstrantă", "Comunitatea religioasă liber-gânditoare NPB", "Societatea Generală Menonită" și "Liga Zwingli". Protestantismul liber-gânditor modern prezintă similitudini cu umanismul religios. În 2008, protestantismul liber-gânditor a ieșit mult în evidență prin cartea pastorului din Middelburg Klaas Hendrikse, care se revendică, în același
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
român. Toată literatura de specialitate care a avut ca subiect pe Barbu Iscovescu a considerat, punându-se oarecum la unison, că acesta ar fi pictat steagul Revoluției române de la 1848 și ar fi scris cuvintele slogan ale revoluției: "Dreptate și Frăție". Din analiza scrierilor despre acest episod controversat, a rezultat concluzia că autorii biografiei pictorului s-au lansat în fel și fel de supoziții, toate lipsite de surse credibile, care fie că țin cont de afirmațiile predecesorilor, aducând date noi, fie
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
mulțimea a înconjurat palatul lui Bibescu Vodă, fără ca vreunul dintre ei să menționeze vreo sursă primară sau secundară care să afirme așa ceva. De aceeași incertitudine suferă și afirmațiile privind toate activitățile de revoluționar ale artistului precum și apartenența sa la societatea Frăția. Astfel de ipoteze, comentarii și presupuneri se regăsesc frecvent la autorii biografiei lui Barbu Iscovescu. În scrierile istoricilor de artă, istoricilor sau biografilor ale căror surse au stat la baza articolului, lipsește evidența documentară pe care s-au bazat astfel
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
a vedea dacă poate avea de lucru"”. La Viena artistul i-a cunoscut pe „... "toți valahii care au trecut pe aci și... fiecare i-a promis să se intereseze de el"”. Acești "valahi" erau tinerii progresiști români, membri ai grupării Frăția, care au pus la cale revoluția din iunie 1848. Iscovescu s-ar fi alăturat grupării cu entuziasm și ca urmare în 1847 s-a reîntors în Țara Românească, după părerea lui Ionel Jianu, îmbarcându-se pe un vapor fluvial care
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
era mai puțin costisitor decât cel cu diligența, care pe lângă că era scump, dura peste trei săptămâni de zile. Nu există niciun document care să fi rămas istoriei și să ateste că Barbu Iscovescu ar fi fost membru al grupării Frăția. Această evidență poate fi argumentată prin faptul că gruparea fiind prin ea însăși o organizație secretă, ea nu ținea liste de membri și aceștia nu se cunoașteau între ei, decât strict cei care aveau legătură. Ionel Jianu a considerat că
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
prin ea însăși o organizație secretă, ea nu ținea liste de membri și aceștia nu se cunoașteau între ei, decât strict cei care aveau legătură. Ionel Jianu a considerat că este de necontestat faptul că Iscovescu a fost membru al "Frăției" deoarece i s-ar fi încredințat sarcina de a picta steagul revoluționar cu deviza "Dreptate - Frăție", steag pe care Iscovescu l-ar fi purtat el însuși în fruntea mulțimii care a împresurat palatul lui Bibescu în data de 11 iunie
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
cunoașteau între ei, decât strict cei care aveau legătură. Ionel Jianu a considerat că este de necontestat faptul că Iscovescu a fost membru al "Frăției" deoarece i s-ar fi încredințat sarcina de a picta steagul revoluționar cu deviza "Dreptate - Frăție", steag pe care Iscovescu l-ar fi purtat el însuși în fruntea mulțimii care a împresurat palatul lui Bibescu în data de 11 iunie 1848. În cadrul Frăției, Barbu Iscovescu l-a cunoscut și pe Niță Magheru, cel care s-a
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
s-ar fi încredințat sarcina de a picta steagul revoluționar cu deviza "Dreptate - Frăție", steag pe care Iscovescu l-ar fi purtat el însuși în fruntea mulțimii care a împresurat palatul lui Bibescu în data de 11 iunie 1848. În cadrul Frăției, Barbu Iscovescu l-a cunoscut și pe Niță Magheru, cel care s-a urcat pe o scară din fața prăvăliei lui Dionisie de pe Lipscani și a citit Proclamația de la Islaz în data de 11 iunie 1848. A participat activ la pregătirea
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]