25,640 matches
-
privind pluta care se ivește pe jumătate dintre valurile mici, spune pe un ton aproape fericit: Poate pescuim și peștișorul de aur! Oameni ne facem! Vocea lui Tică (Dobrescu M. Constantin, zis Costică Mână Iute sau Tică Talent, de meserie fugi de-aici, că mă jignești, pierde-vară cu acte în regulă, cazier de borfaș mărunt, lipsit de pretenții, fascinat de portofele șutite și de poșete săltate cu tupeu), îl face pe celălalt bărbat să se răsucească pe jumătate. Apucă sticla și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
în zăpadă și strigă mai vreau o cană, bunico, măcar una și o felie de cozonac, așa cum faci matale, cu multă nucă... Cât mai multă nucă, ținea minte că în copilărie fura nucile din bucătăria bunicii, își îndesa buzunarele și fugea în camera de la stradă pentru a înghiți miejii pe nemestecate, uitându-se pe fereastră spre uliță, minunându-se de puterea armăsarilor focoși care trăgeau sănii acoperite cu cergi. Auzi clopoței și pocniturile bicelor. Iar dinții se înfipseră cu poftă în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
aprobare. Lady Esmeralda întinse portțigaretul către unul dintre tablouri. Doi adolescenți, un băiat brunet și o fată cu părul lung, roșcat, surprinși la liziera unei păduri, pe jumătate dezbrăcați, într-o poziție ciudată, nu știai - inițial dacă se pregăteau să fugă cât mai departe sau să se iubească sălbatic. Fețe mirate, panicate aproape, guri deschise într-un strigăt înnăbușit, priviri fixe trimise către... Către cel care pictase tabloul, evident, îl bănuiai în fața lor, atent la fiecare tușă, transmițându-le să nu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
spălat pe mâini și am plecat acasă. După toată durerea acea infernală prin care trecusem în apă, sfârșitul zilei a fost extraordinar. Nu m-au întrebat nimic despre Lord. Eu le-am spus că a văzut o cățea și a fugit de i-au sfârâit labele. Tata a râs și a dat cu pumnul în masă - tot timpul râdea, n-am văzut om mai vesel și nici nu cred că o să mai văd, câte zile oi avea -, cică femeia ridică coada
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
gândit că erau, deja, amanți), motiv pentru care se dădea bine pe lângă mine. A bătut-o rău, în seara aceea, am văzut cum se ridica și cum cobora brațul său, iar cureaua părea o prelungire firească a mâinii sale. Am fugit în magazie și o auzeam țipând. A țipat doar un timp, pe urmă nu s-a mai auzit nimic. Poate din cauza aceea nici nu a mai revenit Durerea ceva vreme, lăsase loc altei dureri, la câțiva metri de mine. N-
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
să deschid televizorul. Durerea n-a venit la întâlnire. Oare ce-o fi cu ea? Mi-e tare frică atunci când doarme Durerea. Fiindcă este posibil să viseze urât și atunci se trezește, iar viața mea devine un coșmar... 26 martie... Fugiți din Babilon și fiecare să-și scape viața, ca nu cumva să pieriți în pieirea lui! Căci aceasta este o vreme de răzbunare pentru Domnul! El îi va răsplăti după faptele lui Ieremia, capitolul 51, versetul 6. Azi am intrat
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
care promitea multe. Durerea a început să mă taie în felii, dar să știți că în seara asta nu s-a grăbit deloc. A fost tacticoasă, a semănat cu un torționar care știe că victima nu mai are cum să fugă, este la cheremul său, s-a împăcat cu soarta tragică, așa că nu are de ce să grăbească evenimentele. Și îi dă târcoale, cu pași calculați, mai înfige o țepușă, din când în când, taie încă o bucată, pune foc aici, pune
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
curva a deschis gura larg, iar din gura ei a ieșit o limbă lungă, am știut imediat că era limba lui Lord nu mă întrebați de unde, dar am știut și mi s-a făcut pielea de găină -, am vrut să fug, însă în vis nu reușești aproape niciodată să te îndepărtezi de pericolele care apar exact atunci când nu gândești. Ești țintuit locului și nu-ți rămâne altceva de făcut decât să înduri visul, în continuare. Nu aruncă nimeni prosopul, ca să fac
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
o cât mai mare parte dintr-un drum către ceva. Care este acest ceva către care progresăm? Dacă definim drept progres orice modificare față de o stare inițială atunci progresul nu reprezintă decât o fugă de ceva. În această variantă de ce fugim? De condiția umană? Progresul este bazat pe o cât mai bună organizare socială, pe o tot mai accentuată aglutinare a indivizilor. El se desfășoară în dauna individualității, împotriva ei chiar. În mod paradoxal parcă, această aglutinare accentuată a oamenilor nu
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
brațele unor proiecte de sine și ne raportăm continuu la ceea ce ne-am propus, constituie în același timp și o fugă de sine, cel prezent, cel a cărui existență ne mâhnește. O mare parte din proiectele de sine către care fugim sunt forme de escapism, ce provin și dintr-un fel de neînțelegere a propriei naturi, a modului nostru de-a fi. Ajungem să ne trăim astfel viața ca o continuă fugă după ceea ce noi ne-am pus în față, care
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
meseria" de mamă; este vorba de femei ce dau naștere (uneori cu acordul soțului, în cazurile tot mai rare în care acesta există) la copii din dorința de a câștiga bani de la stat pe seama lor. Toți oamenii aleargă. De cine fug? Având în vedere locurile de muncă pe care le ocupă românii care lucrează în străinătate putem spune că suntem "un popor de mexicani". Deseori alegerea, ca manifestare a libertății, nu înseamnă a alege în cunoștință de cauză dintr-o seamă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
situat pe această zonă. Diferența dintre trăit și livresc derivă tot de aici; la fel cea dintre credință și cunoaștere. Orice proiect presupune o fugă spre finalizarea lui, deci spre viitor. Dar undeva în viitor este moartea noastră. Spre ce fugim de fapt? Înțelepciunea, prin sensul pe care-l acordă experienței, dă un plus de trăire clipelor trecute, le reactualizează chiar; într-un fel, ele sunt retrăite. De unde am putea deduce, într-un mod aproape paradoxal, că a gândi mai mult
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de a limpezi relațiile dintre membrii lor prin intermediul dezinhibițiilor pe care le prilejuiește. Muncim pentru un viitor care este însoțit de însăși lipsa noastră de viitor, reprezentată de bătrânețe. O fugă spre ceea ce va fi nostalgia după momentele în care fugeam. Registrul emoțional ne este continuu îmbogățit de artă; în lipsa ei am avea mai puține emoții sau am trăi unele fără să știm ce ni se întâmplă. Prin însăși logica evoluției sale progresul tehnic conduce la o tot mai accentuată aglutinare
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
nevoie, chiar dacă subiectul nevoii fiecăruia poate fi altul. Satisfacerea unei nevoi reprezintă deschiderea către o alta. Ceea ce înseamnă că suntem continuu orientați către un proiect fundamental (Sartre); adică esența noastră este transcendența. O fugă de sine care e de fapt fugă după sine. Din punct de vedere formal creștinul și filosoful (consider că un filosof creștin este de fapt un teolog) se apleacă asupra aceluiași obiect: cartea; diferența e dată de faptul că în primul caz este vorba de Carte în timp ce
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
nu mai era așa vesela ca până atunci, stătea mai mult singură și nu-i mai spunea totul mamei sale. Într-o seară de iarnă, văzând că nu are cum să scape de musafiri nepoftiți, ieși pe ușa din dos, fugi și se ascunse Între fete, la o șezătoare.Mâinile ei lucrau mai cu spor ca ale celorlalte fete. Tocmai când Începu să se liniștească, una dintre fete, care avea un frate bun de Însurătoare, dar care Îi cam trăgea cu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
de Dumnezeu! rânji trufaș Lupu. Atunci, pe loc Îi crescură ghiare, corpul i se acoperi cu blană,În loc de gură Îi crescu bot, Îi crescu și coadă, transformâdu-se Într-o sălbăticiune.Se Îndepărtă intrând În pădure. Se spune că Lupul a fugit atunci Km după Km până ce a ajuns În lumea morților.Dar rău cum e, și acolo se lua la harță, chiar sfâșia dracii.Mai ales În anul acela când dracul cel bătrân era tare ocupat, căci Își Însura feciorii. Așa
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
putere, ci o fiertură dintr-o plantă ce crește În junglă.El, care a vrut să Înșele, fusese Înșelat.De teamă că leul se va răzbuna pentru necinstea lui și pentru gândurile lui necinstite, ghepardul o luă la fugă și fugea și fugea de teamă să nu-l ajungă leul din urmă și să se răzbune pe el pentru că a vrut să-i fure tronul.De atunci el este cel mai bun alergător. Petele de pe blană nu i s-au mai
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
o fiertură dintr-o plantă ce crește În junglă.El, care a vrut să Înșele, fusese Înșelat.De teamă că leul se va răzbuna pentru necinstea lui și pentru gândurile lui necinstite, ghepardul o luă la fugă și fugea și fugea de teamă să nu-l ajungă leul din urmă și să se răzbune pe el pentru că a vrut să-i fure tronul.De atunci el este cel mai bun alergător. Petele de pe blană nu i s-au mai sters nici
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
omorâ părinții.Omorâ pe tăicuța, care-i dăduse numele, care Îi făcuse casă și omorâ pe măicuța care Îl legănase la sân. Pesemne că numai dracii Îl Împinseră la așa fapte. Anii au trecut, Ilie a Îmbătrânit prin pustietate, unde fugise de frica spânzurătorii. Când s-a Întors În sat, nimeni nu-l mai cunoștea, oamenii Îmbătrâniseră, se schimbasera ori unii nu mai erau printre cei vii.Intră Într-o crâșmă cerând o strachină de zamă pe care o Înfulecă pe
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
pedepsească. Căci ei, dracii Îl fac pe om neom și Îl Îndeamnă la beții, la omoruri și alte nelegiuiri. Sânt Ilie Îi trăsnește pe Încornorați, Îi fulgeră cu biciul lui de foc. Dracii se tem de biciul lui Sânt-Ilie și fug și nu știu unde să se mai ascundă. Uneori se ascund chiar și pe pământ, pe sub arbori, pe sub streașinile caselor, dar Sânt-Ilie șiacolo Îi găsește și-i trăsnește ca să-i omoare. Sânt-Ilie luptă cu ei cu tunete, trăsnete, leagă și dezleagă ploile
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
șoptit, fără să meargă. Negustorul mări pasul, dar Își dădu seama că și cei doi măresc pasul. Se oprea el, se opreau și cei doi. Și distanța dintre ei scădea. Negustorul o luă la fugă. Începură și cei doi să fugă. Și fugeau și fugeau. Negustorul simțea că Începe să oboseasca: gâfâia, i se Înmuiau genunchii. Era convins, cei doi erau niște tâlhari Înrăiți care Își puseseră În gând să-i fure banii și să Îl omoare. Ce se va alege
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
să meargă. Negustorul mări pasul, dar Își dădu seama că și cei doi măresc pasul. Se oprea el, se opreau și cei doi. Și distanța dintre ei scădea. Negustorul o luă la fugă. Începură și cei doi să fugă. Și fugeau și fugeau. Negustorul simțea că Începe să oboseasca: gâfâia, i se Înmuiau genunchii. Era convins, cei doi erau niște tâlhari Înrăiți care Își puseseră În gând să-i fure banii și să Îl omoare. Ce se va alege de nevastă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Negustorul mări pasul, dar Își dădu seama că și cei doi măresc pasul. Se oprea el, se opreau și cei doi. Și distanța dintre ei scădea. Negustorul o luă la fugă. Începură și cei doi să fugă. Și fugeau și fugeau. Negustorul simțea că Începe să oboseasca: gâfâia, i se Înmuiau genunchii. Era convins, cei doi erau niște tâlhari Înrăiți care Își puseseră În gând să-i fure banii și să Îl omoare. Ce se va alege de nevastă și de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
simțea că Începe să oboseasca: gâfâia, i se Înmuiau genunchii. Era convins, cei doi erau niște tâlhari Înrăiți care Își puseseră În gând să-i fure banii și să Îl omoare. Ce se va alege de nevastă și de copii? Fugea negustorul, dar simțea că nu mai poate, Își pierduse puterea, iar cei doi erau tot mai aproape. Cum fugea nici nu observă că se prinsera spini pe haina lui. Cei doi talhari erau acum În spatele lui. Dumnezeu care vede toate
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Își puseseră În gând să-i fure banii și să Îl omoare. Ce se va alege de nevastă și de copii? Fugea negustorul, dar simțea că nu mai poate, Își pierduse puterea, iar cei doi erau tot mai aproape. Cum fugea nici nu observă că se prinsera spini pe haina lui. Cei doi talhari erau acum În spatele lui. Dumnezeu care vede toate și toate le știe, Îl iubea pe acest negustor bun și nu putea să-i lase pe cei doi
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]