3,503 matches
-
acum insuportabil, înăbușitor, era chiar un adevărat coșmar. Viața lui devenea din ce în ce mai plictisitoare, mai lipsită de sens, iar la asta se mai adăuga și starea lui de apatie, în vogă la vremea aceea. Cei vârstnici i se păreau fățarnici și furioși că rataseră totul pe vremea comunismului, iar cei tineri presupuneau deja că nu se vor realiza nici ei în așa-zisa perioadă “de tranziție”. Codrin se simțea din ce în ce mai singur, în mijlocul acestui deșert care devenise viața lui. Nu făcea niciodată aluzii
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
nemțoaică. -Bună! O caut pe Ninette! - Ninette! Te caută cineva! O fată cu un geamantan. -Vai, cine o fi? A stat puțin, apoi a pornit glonț spre ușă. -Antoinette! Spuneai că vii peste vreo două săptămâni... -Am terminat banii! Era furioasă. Trebuia numaidecât să facă o baie. Avea un aer puțin cam dezamăgit. Codrin îi spuse: -Poți să faci baie sus, la mine. Locuiesc la etaj. -Da?!... -Antoinette, vecinul este... -Codrin...Codrin Ionescu, România. -Nu te deranjez? Eu tocmai vin de la
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
gros de nori cenușii. Am auzit-o strigându-mă. M-am apropiat de ea. Am privit- o cu atenție. Figura și întreaga ei atitudine nu exprimau decât reproș. - De ce ai plecat fără să-ți iei rămas bun? îmi zise ea furioasă. - Pentru ca să suferim mai puțin amândoi. Despărțirile întotdeauna dor și lasă urme adânci în suflet. Nu poți să te joci cu sentimentele cuiva... - Poate asta e și părerea mea. - Atunci nu-mi mai face reproșuri. Jocul asta nu poate
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
ce parfum foloseau toate fetele la care tânjise vreodată. Putea completa fiecare frază de-a lui chiar înainte să-i iasă din gură. Nu pomenise niciodată, nici măcar în glumă, că și-ar fi dorit să moară. O întrebară dacă fusese furios sau agresiv în ultimele săptămâni. Nu în mod deosebit, le răspunse ea. Îi spuseră că fusese la Silver Bullet, un bar amărât de pe Route 183. Ea le spuse că mergea acolo frecvent, după serviciu. Era un șofer prudent. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Poate că a fost el, care se prefăcea... —Karin? K.? Daniel devenise mai bătrân decât neurologul. Nu știm... Nu-mi spune tu mie ce să fac! Nu-mi pasă ce știm și ce nu știm. —Sst. Nu-i nimic. Ești furioasă. E și normal. Cu toți specialiștii ăștia. Cu toată chestia asta. Poate că ești furioasă chiar și pe Mark. Mă analizezi cumva? —Nu analizez. Pur și simplu văd că... — Cine mă-ta...? Cin’ te crezi? Chiar și înăbușite, cuvintele îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
neurologul. Nu știm... Nu-mi spune tu mie ce să fac! Nu-mi pasă ce știm și ce nu știm. —Sst. Nu-i nimic. Ești furioasă. E și normal. Cu toți specialiștii ăștia. Cu toată chestia asta. Poate că ești furioasă chiar și pe Mark. Mă analizezi cumva? —Nu analizez. Pur și simplu văd că... — Cine mă-ta...? Cin’ te crezi? Chiar și înăbușite, cuvintele îi reduseră pe amândoi la tăcere. Începură să-i tremure mâinile și se așeză, inertă. —Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-l lase să coboare. Dar continuă să meargă după el multă vreme, la pas, încercând să-l convingă să se urce iar în mașină. Încercând, ca de obicei, să-l deruteze și mai rău, până când Chevy-ul demarează cu un scrâșnet furios. Nu s-au atins unul pe altul, în seara cu cearta de la restaurant. A doua zi, au vorbit în monosilabe blânde, amabile. Se furișau prin casă, făcându-și reciproc servicii mărunte. Toată săptămâna care a urmat, Daniel a fost discret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aruncă haina pe ea, scotocind în poșetă după chei. Îi arăt eu anchetă. Căută ușa pe dibuite. Precipitându-se, și-o deschise în față și se lovi la buză. Mark se ridică de pe canapea. Vin cu tine. Nu! Se răsuci, furioasă, îngrozindu-se până și pe sine. Nu. Lasă-mă pe mine să discut cu el! Blackie Doi urlă. Mark făcu un pas înapoi, cu mâinile ridicate. Apoi ea dispăru în întuneric, poticnindu-se spre mașină. Întrebă la secția de poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
niște catarge, le ordonă să se oprească, să pornească, să Înainteze sau să stea pe loc. În sfîrșit, chiar și mirosurile calde ale motoarelor Încinse, mirosul de ulei, de benzină și de cauciuc Încins ce scaldă suprafața albăstruie a străzii furioase par minunate, căci se contopesc cu parfumul cald, pămîntesc și dulce al copacilor, al ierbii și al florilor din parcul din apropiere. Strada toată s-a trezit brusc la viață pentru mine, lucru care s-ar putea Întîmpla oricărui tînăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sentiment de ușurare disperată ce li se simțea În glas: — Ei! E numai beat! Haideți! Haideți! Să mergem! și plecau grăbiți, știind Însă În adîncul sufletului că omul este mort. Alții se apropiau, vedeau mortul, plecau enervați, apoi priveau mulțimea furioși și Încruntați, dînd din cap cu un gest de profund dispreț și silă, și bombăneau Încet Înainte de a pleca, de parcă, Într-un fel sau altul, mulțimea se făcea vinovată de o acțiune turbulentă și indecentă, de care sufletul lor decent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ultima clipă! țipă el, cuprins de furia celui care nu-și găsește astîmpăr și nici scăpare, pășind de colo-colo ca o ființă Înnebunită de spaima exasperării și disperării. Se repede În mijlocul grupului de negri bolnavi și amărîți ca un tăuraș furios. Răcnește la ei, Îi Înjură și-i blestemă trivial, o clipă e gata parcă să se repeadă asupra lor. Iar ei se strîng În jurul lui plîngînd, jelind, implorîndu-l să-i ajute și să-i scape pînă cînd, În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
bisect vine, este totdeauna o treapta mai mult. Daca numaraț din nou, o se gasiț trei sute sasezeți si sase anul ațesta“. Bine-nțeles că am rîs toate, pentru că nimeni nu-l poate Învinge pe domnul Singvogel. Dar domnișoara Powers era furioasă la culme și ferm convinsă că are dreptate și că numărase trei sute șaizeci și șapte de trepte și la dus și la Întors. De-aceea s-a și certat cu domnișoara Turner și de-atunci aproape că nu-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o să am eu grijă să nu mai facă, chiar de-ar fi să stau aici și să-l păzesc.“ „Nu, ai răbdare“ - am zis. „Ce-nseamnă asta?“ - zice. „Cum de nu pricepi?“ - am zis, vai de mine, eram așa de furioasă că nu-mi dăduse prin cap mai demult, bețivanul ăla nenorocit, Gus Tolly din Seneca, din Carolina de Sud, care mai trecea pe la noi, avea camera chiar lîngă cea a tatălui tău, și aștepta și el să se interneze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
scape și să plece din oraș ca să se Întoarcă acasă, el Îi cumpăra tot. Că doar ți-am mai spus! Ce părere ai? Doamne, ce nătărău... atunci a trimis omul acasă cu cinci sute de ouă... Doamne ferește! eram așa de furioasă că i le-aș fi aruncat pe toate-n cap... că doar aveam găini care făceau zilnic o groază de ouă. „Cum naiba ți-o fi venit să faci așa ceva?“ - am zis. „Pai, dacă mi le-a dat cu cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
reacțiile individului aceluia solid. Pe fața aceea Gosseyn aproape că putu citi felul în care individul evalua dedesubtul incredibil al spuselor sale. Lua în considerare toate datele. Ajunse, în final, la enigme. - Da - tonul era plin de îndoială, dar nu furios - dar acela ar fi factorul de legătură între acel punct din spațiu în care noi eram angajați într-o luptă decisivă cu flota dușmanului nostru de moarte și această zonă din spațiu unde te aflai tu în capsulă? Fără-ndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
felul ei, ținând cont de cele întâmplate, era o acțiune curajoasă. Și ochii lui exprimau tot curajul atunci când îl fixă pe prizonier. Brusc, fața i se contorsionă. - Ce ai făcut? Ce mi-ai făcut? Era un atac. Vocea era pițigăiată, furioasă, îndrăzneață. Totuși, după un moment, Gosseyn simți că această îndrăzneală era de altă factură; și pe loc. situația păru mai puțin amenințătoare decât... mai devreme... În sala tronului. ...Ca și cum scurta ședere a băiatului - rege în întunericul din capsulă - i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
încă." Gosseyn Trei răspunse: "În sfârșit pot să recapitulez situația ta. Am remarcat că singura navă dușmană discută încă despre pace, dar nici un străin n-a venit la bord. Și ceea ce se poate întâmpla pe nava Dzan din pricina acelor indivizi furioși nu a izbucnit încă. Și că planurile lui Enro îi pot afecta rezultatul final. Dar va mai trece ceva timp până ce problemele să devină acute." Eul său îndepărtat spuse: "Atunci, hai să ne concentrăm asupra ta. Am discutat cu Enro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
evenimentele uluitoare care se derulează, așa că adăugă stereotipul - "plecat". Sună telefonul. Dan Lyttle zâmbi și spuse: - Cred că avem răspunsul la întrebarea ta. Acesta este al patrulea telefon de când am venit aici. Primele trei au fost de la oameni de afaceri furioși. Să răspund? - Nu. Lasă-mă pe mine. În timpul cât Gosseyn se îndreptă grăbit spre capătul canapelei, se așeză și ridică receptorul, Enin spuse: - Au mai fost două telefoane cât am fost eu singur aici. Gosseyn rosti "Alo" cu vocea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ucis tocmai pentru comportamentul pe care fiul se străduia acum să-l imite... ...Mersese la bordul navei Troog, unde găsise acea situație încordată, în legătură cu preluarea comenzii. ...Și acum, aici pe Pământ, două aspecte: pe de o parte, oamenii de afaceri, furioși, împotrivindu-se unei filozofii care le ridicase cheltuielile, lipsindu-i de mâna de lucru ieftină; pe de altă parte, indivizi ca aceștia de pe strada asta, încercând să câștige făcând afaceri cu diverse aspecte ale Semanticii. Erau implicate probleme de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
o vreme. Șirul de gânduri îi dădu impulsul să comunice din nou cu alter-ego-ul său. "Ce mai face Regina Mamă Strala?" Avu impresia unui zâmbet fugar. "Așteaptă sosirea lui Enin. Aceasta este singura ei preocupare. Cred că încă mai e furioasă pe tine." Brusc nu mai avu timp să se gândească la asta. Frumoasa mașină tocmai se oprea în fața unei clădiri familiare, uriașe, albe. ...Doctorul Lester Kair își mută privirea la dispozitivul de vizualizare, se îndreptă spre un scaun și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
poarte după ea în felul acesta, încă pe jumătate îmbrăcat, peste drum și acasă, cît mai repede posibil. În panică, nu a mai ținut seama de trafic. Am simțit căldura aspră a pietruielii în tălpile goale și am auzit clopoțelul furios al tramvaiului. Vagoanele s-au șters de noi. Mama a rămas încremenită, suspinînd și tremurînd, după care și-a venit în fire. Pe refugiu, mi-a pus șosetele și pantofii. Probabil a aruncat o privire îngrijorată în direcția depoului de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
față erau exact în linie. Cînd s-a petrecut asta, arbitrul a ridicat steagul alb în semn că procedura de start putea începe. Dar unul dintre băieții roșii a ridicat mîna, barca lui se răsucise. A executat două bătăi scurte, furioase, a privit în jur din nou și a încuviințat. Alinierea putea reîncepe. Încă nu-mi era frică și tensiunea trimitea o undă electrică prin trupul meu. Îl puteam simți, pe rînd, relaxîndu-se și înțepenind. Sufletul îmi era la gură. Steag
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Erau prea departe în urma celorlalte. Legănarea prorei a pierdut ultima urmă de coerență pe care ar fi avut-o așa cum a ridicat întîi o ambarcațiune, apoi pe cealaltă și le-a măturat din cursă. "Fii atent!" a strigat un David furios. Nu către mine, ci către barca de lîngă noi. Barca portocalie se apropiase periculos de a noastră. Nu era David, producînd mai multă putere decît mine, era lunganul care fusese abătut de la curs, de pasăre, atacantul său. Aproape și-a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
din centrul galaxiei. Nouă sute de mii de nave de război, aproximativ, au atacat capitala Ligii, în al șaselea decan. Tânăra femeie rămase un timp tăcută. În sfârșit, vorbi, cu lacrimi în ochi. - Așadar, Enro a făcut saltul! Scutură din cap, furioasă, și-și șterse ochii. - Situația este clară. Am terminat cu el. Puteți să-i faceți ce vreți, dacă veți avea vreodată ocazia. Crang, neimpresionat, răspunse: - Era inevitabil. Rapiditatea, însă, mă încurcă. Am fost luați pe nepregătite. Îți dai seama, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să fie împiedicat să se extindă. La una din uși se făcu zarvă și meditația lui Gosseyn fu întreruptă. Răsună vocea iritată a unei femei. - Firește, pot să intru. Ați îndrăzni să mă împiedicați să-mi văd fratele? Vocea, deși furioasă, avea o sonoritate familiară. Gosseyn se răsuci și-l văzu pe Enro alergând spre ușa opusă marii ferestre. - Reesha, strigă, iar glasul îi era vesel. Prin ochii umezi ai lui Ashargin, Gosseyn observa întâlnirea. Un bărbat înalt o însoțea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]