2,337 matches
-
și pe asta, am simțit că opune rezistență, că Încearcă să se smulgă și, ridicînd privirea, am constatat că aparținea soțului colegei, un soț oripilat cu barbă, mi-am cerut scuze Într-o limbă necunoscută, splendida colegă m-a studiat gînditoare, e-adevărat că fusesem Împreună la un concert de muzică simfonică În camera mea Încheiat pe noptieră, dar nu ne mai văzusem de douăzeci de ani, s-o fi gîndit poate că-n acest răstimp Îmi schimbasem obiceiurile, am roșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a noastră la televizor, unde rămînem multă vreme cu mintea brăzdată de anunțul primului-ministru ce s-a adresat „națiunii, singura căreia este obligat să-i dea socoteala”. Care i-a și dat-o. În Poliția română, un articol pentru aurolaci gînditori: „Căsătorie la Academia de Poliție”. „Era de așteptat ca doi tineri vivanți, serioși și profunzi să se căsătorească.” Ba nu era de așteptat deloc, de obicei se căsătoresc tinerii mai puțin vivanți, mai molîi. Un nostalgic definitiv cretin, citează o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
putea ține pe picioare. Bătrâna doamnă Marga Pop a aflat abia atunci despre cele întâmplate. A crezut că e o glumă proastă, dar el i-a dat amănuntele, privind-o din dreptul ușii-fereastră a dormitorului ei. A rămas multă vreme gânditoare, pe marginea patului, privindu-și mâinile. A zis într-un târziu: „Domnița mi-a spus să am grijă de tine“. L-a surprins. A tresărit. Nu te cheamă așa, dar așa îți spunea bătrâna doamnă, pentru că arătai cum vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
înainte de a-l aduce lângă el - și îi povestea și asta lui Andrei Vlădescu. A continuat să îndepărteze ziarele zile la rând, o singură dată a desfăcut o revistă, a răsfoit-o pagină cu pagină până la jumătate, încet și aparent gânditor, fără să citească sau așa se părea, cel mult se uita la titluri, și pe urmă a împins-o și pe aceea mai departe, să facă loc lângă el telefonului. Altădată s-a nimerit printre ziarele și revistele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe drum cu bunica. Nici unul din noi nu cunoștea deloc regulile, dar nu voiam să recunoaștem asta unul față de celălalt și reușeam să ne descurcăm improvizând: o combinație între jocul de dame și de fotbal cu pioni. Mama, retrasă și gânditoare ca întotdeauna, se uita pe geam: sau poate că asculta conversația din față. — Ce se-ntâmplă? spuse bunicul. Vrei să faci economie de benzină? Tata nu-l băgă în seamă. Aici poți să mergi cu optzeci la oră, continuă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
e milă de oameni. Chiar și când ei n-au nevoie de mila ta? — Dar nimeni n-are nevoie de fapt de ea. Oricât de disperată ar fi situația lor. Asta descoperi în cele din urmă. Oftă și își mângâie gânditoare paharul cu vin. Oricum, cu siguranță n-o să mă mai mărit din milă. — Dar situația lui pare destul de disperată. — Și el, și soția lui sunt de mult timp evanghelici protestanți fervenți. Au făcut doi copii și pe urmă ea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fotografia. Ne-a prins în atitudini caracteristice: Joan șezând nerăbdătoare, cu spatele drept, cu un zâmbet încrezător care-i dezevelea dinții și îi lumina fața, iar eu pe jumătate cu spatele la aparat, cu un creion la buze și cu capul înclinat, gânditor. Tata a făcut două fotografii după negativ și ne-a dat fiecăruia câte una. Joan mi-a spus că timp de mulți ani a ținut fotografia într-un sertar secret, unde ocupa un loc special printre obiectele ei cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
interceptat cu mult înainte de a ajunge la destinație și cu mult înainte de a putea fi detectat de radar, în condiții normale. Inamicul fusese prevenit, într-un fel sau altul, de misiunea lor. Findlay își golise ceașca de ceai și privea gânditor frunzele, ca și cum ar fi putut citi în ele trecutul. Mi-am dat seama pe loc că nu existase nici o zi în ultimii optzprezece ani din viața acestui om în care să nu se fi gândit la acest încident, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ora de joi la coafor și cosmeticiană. Și da, Andrea a și Început să caute candidate pentru postul de bonă. O să avem trei candidate serioase pe care le vei intervieva În prima zi după ce te Întorci. Și‑a Înclinat capul, gânditoare, și și‑a atins buzele cu pixul: — Mm, da. Da, e confirmat sută la sută. Nu, nu nouăzeci și cinci la sută, sută la sută. Absolut. Da, Miranda. Da, am obținut chiar eu confirmarea și sunt sigură. Te așteaptă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
m-au lăsat s-o țin. Totuși am citit-o de vreo cincizeci de ori. Urmele scrisului tău erau peste tot, iar hîrtia avea un semn pe ea - ai zis că-i zeamă de ceapă. — Zeamă de ceapă! zise Fraser gînditor. Da, acum Îmi amintesc. O femeie din tren avea o ceapă și era prima pe care o vedeam cu toții după trei ani. Cineva a scos un cuțit, am tăiat-o și am mîncat-o crudă. A fost formidabil! RÎse și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
procedură. Dar asta păru să-i stîrnească și mai mult interesul. — Colega dumneavoastră, zise el, de parcă s-ar fi agățat de cuvînt, și urmărindu-i direcția privirii, chiar ridicîndu-și și schimbîndu-și direcția capului și pocnindu-și limba de buza inferioară, gînditor. Presupun că acum colega dumneavoastră nu-i disponibilă? — Regret, dar avem pauză de prînz acum, spuse Helen cu fermitate. — Da, desigur. Ați mai spus asta. Ce păcat, zise el pe un ton imprecis. Privea În continuare spre scări. Helen Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
El nu o forță să-i mai spună nimic. Rămaseră acolo cu prăjiturile acelea prostești Între ei, iar el amestecă În restul de cafea care se răcea, ca și cum ar fi meditat la sensul cuvintelor ei. Apoi spuse pe un ton gînditor: — Războiul e o perioadă a bunătății. Toți avem tendința să uităm. În ultimele luni am lucrat cu oameni care au venit aici din Germania și Polonia. Poveștile lor - Dumnezeule! Mi-au spus niște chestii groaznice, atroce, lucruri pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să mute accentele. Minimaliza totul folosind cuvinte ca banal, e o copilărie. Încerca să deghizeze acel fir fin, invizibil, vibrant care se punea În mișcare atunci cînd Julia se mișca sau respira... Poate că-i mersese. Julia Își fumă țigara gînditoare, dar fără să vorbească, apoi apăsă scrumul În scrumieră și se ridică În picioare. — Kay Își dorește o nevastă, spuse ea și zîmbi. Întotdeauna și-a dorit. Cu Kay trebuie să fii soție sau nimic. Căscă, de parcă ideea o plictisea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vezi. Râsul meu sună mai Întunecat decât de obicei. Ei bine, mă tem că aceasta este perspectiva mai lesnicioasă care este privilegiul șoferului de taxi... Winston nu-mi răspunde la replica obraznică, se uită doar lung În oglindă și spune gânditor: — Crezi că vreau să fiu În locul tău? Nici măcar tu nu vrei să fii În locul tău. Pân-aici. Ascultă, nu te plătesc pentru psihoterapie. Te plătesc ca să mă duci la Broadgate cât mai repede posibil, o sarcină care pare să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
care Rosmini o acordă acelui nod politico-instituțional care atrăgea istoricii originilor naționale ale Europei moderne și foarte limitate, căci el aprecia "monarhia creștină", idealizarea Evului Mediu 39. În realitate, în privința feudalismului, Rosmini combate încarnarea însăși a principiului individualist, pe care gînditorul roveretan îl contrapune polemic ideii de unitate organică proprie comunității ecleziastice. Organizarea feudală a societății, mai înainte de a perturba Biserica, implicînd-o într-un proces de secularizare, a încălcat spiritul păstorilor săi și principiul unității Creștine, care pe vremuri strălucea "în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Sa, dar în ceea ce privește Biserica lui Isus Cristos, el nu se poate îndoi, dat fiind că este sigur că ea a fost hărăzită să fie cel mai important instrument și marele mijloc prin intermediul căruia El să fie slăvit înaintea tuturor ființelor gînditoare. 4. Altminteri nu ar putea să fie sigur cînd este vorba despre o singură parte neesențială a marelui trup al Sfintei Biserici. Creștinul trebuie să-și dăruiască afecțiunea întru totul miresei neprihănite a lui Isus Cristos, dar nu în aceeași
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
dumneavoastră, În vremuri mai fericite, spuse Hennessy arătînd spre Frank. O cină la restaurantul clubului de teatru. Deși fotografiile te pot induce În eroare - asta a fost făcută cu o săptămînă Înainte de incendiul de la casa Hollinger. Și cine e flăcăul gînditor de lîngă el? Titularul rolului lui Hamlet? — Nici pe departe. E Bobby Crawford, instructorul nostru de tenis și mult mai mult decît atît, aș putea spune. Trebuie să vă-ntîlniți. Ne-am Întîlnit În după-amiaza asta. (I-am arătat lui Hennessy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
străinilor veniți În mijlocul lor. Crawford Îi bătu pe umăr și rămase În picioare lîngă mormînt, cu capul plecat, rumegîndu-și gîndurile. Rămas aproape singur În tot cimitirul, renunțase la surîsul amabil, iar acum trăsăturile fine Îi erau marcate de o expresie gînditoare. O emoție apropiată regretului părea a-i licări În ochi, dar făcu un gest care sugera resemnarea și porni către poartă. CÎnd am plecat și eu, cîteva minute mai tîrziu, l-am văzut uitîndu-se peste zid la statuile aurite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lui. A doua zi după incendiu m-a rugat să-i fac turul casei. Era deja arestat, acuzat de posesie de dispozitiv incendiar. CÎnd a ajuns În camera asta s-a hotărît să mărturisească. Cabrera mă supraveghea cu aerul său gînditor, de parcă s-ar fi așteptat ca, la rîndul meu, să-mi recunosc rolul jucat În comiterea crimei. — Domnule inspector, cînd o să mă văd cu Frank o să-i spun că am vizitat casa. Știind c-am fost aici, o să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
foc la casă. — Și-o să fie și Crawford? — La Început. Pe urmă o să ne lase singuri. Trebuie să-și pună lucrurile În ordine și s-o șteargă spre Calahonda. — Deci e o ceremonie de predare a ștafetei... (Dădu din cap gînditoare, strîngîndu-și buza de jos Între dinți. Pălise, de parcă i se răcise brusc sîngele.) O să-ți predea oficial fluierul fermecat. — Într-un fel. Înainte de petrecere o să joc ultima partidă de tenis cu el. — O să te lase să-l bați. Descuie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sunetul pistolului și dispăruse din peisaj cu cîteva clipe Înainte de sosirea mea. Cabrera ajunse la ușa de plasă și intră pe terenul de tenis. Păși printre mingile Împrăștiate pe jos și se opri lîngă fileu, adresîndu-mi privirea aceea a lui gînditoare, potrivită cu o sală de seminar. Am Îngenuncheat lîngă cadavru, cu pistolul În mînă, plin de sîngele lui Crawford. Cabrera ridică mîinile Într-un gest menit să mă liniștească, citind pe chipul și În atitudinea mea că eram pregătit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din gândurile care mi se rostogolesc neîncetat și de-a valma prin minte, am simțit pe loc că devin circumspecți, ba chiar opaci și impenetrabili. Că efectiv nu le pasă de gândul meu, nu le pasă de mine, ca ființă gânditoare. Ce trist este să simți că nu-i pasă nimănui de tine - cel dinăuntrul tău -, ci, eventual, doar de tine - cel de la suprafață! Ca și cum ai fi o schiță, un contur lipsit de orice substanță în interior. Un portret într-o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
are filele nescrise. Cuvintele, acțiunea se for mează din mintea ei și așa îl formează și pe el. Numai că mintea mea, pe care tu o consideri foarte clară și ascuțită, e, deocamdată, confuză și blocată. Eduard s-a încruntat, gânditor. — Chestia asta cu acțiunea care îl formează pe Edo mă cam dă peste cap, drept să-ți spun. Ce s-ar putea întâmpla care să fie atât de zguduitor în vremurile astea în care nu se întâmplă nimic? — Nimic mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ridică din pat scrâșnind din dinți de durere. Se apropie cu greu de geam, deschizând larg fereastra. Inspiră adânc, din rărunchi, aerul pe care i-l aduce vântul de departe. Un aer căruia îi simte consistența sărată. Se retrage apoi gânditor de la geam, aproape uitând de cârje. Se așază înapoi pe pat, încă încruntat. Simte durerea din carne și din oase, dar e o durere care nu îi mai amețește mintea. Ciudat, își spune, e prima oară când mă mișc și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să dorm! Fă-mi o cafea! Eduard se duse în bucătărie și puse ibricul pe foc. Când se întoarse cu ceștile aburinde, o găsi pe Anda adormită. O înveli cu grijă, iar el se așeză pe un scaun, privind-o gânditor cum doar me. O contempla, examinând-o necruțător, ca pe un obiect. Era foarte frumoasă. Părea senină și inofensivă. De unde până unde, atunci, încrâncenarea ei de a trăi periculos și de a nu pune preț pe nimic, în afară de jocul gratuit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]