2,053 matches
-
furios, încercând să-și atace dușmanii, dar se va găsi în fața unui grup compact care va respinge atacul ca un singur om. — „Fierb capul în apa lui güio“ - recită bătrânul și lăsă să cadă pielea, care se cufundă în lichidul gălbui. — „Fierbem capul în apa lui güio“ - murmurară întruna ajutoarele, ca într-un refren monoton... „Fierbem capul în apa lui güio...“ Repetară ceremonialul cu pielea negrului și apoi toți, vraciul, războinicii și spectatorii, se așezară încredințați că apa, rădăcinile și plantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
batista, se-ncruntă, zîmbește, din cînd În cînd face cîte o remarcă. Fotograful, așezat pe un taburet care dispare cu totul sub trupul masiv, descojește un măr cu mișcări atente ca și cînd ar desfășura un bandaj de pe deget; coaja gălbuie cade pe farfurie Într-o spirală perfectă. Pare plictisit. Mușcă din măr, Înghite În silă. O urmărește cu privirea fără ca ea să-l vadă. țce-a mai Îmbătrînit și asta uită să-și mai scoată pieptul Înainte și să-și sugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fost bucuroși să afle că În castel nu se ascundea un asemenea oaspete“ Micul duce 1 Soarele umplea Încăperea cu o lumină verzuie, acvatică, filtrată printre crengile proaspăt Înmugurite ale copacului din fața ferestrei. Lumina Învăluia pereții albi ai odăii, cuvertura gălbuie de pe pat, fotoliul uriaș, divanul și rafturile pline de cărți scumpe. CÎteva narcise timpurii se odihneau Într-un vas de porțelan suedez. Tăcerea din odaie era curmată doar de susurul unei fîntîni nevăzute și de vocea blîndă a unui tînăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-mă, când te Întorci. Și eu sunt În vacanță, și pentru multă vreme.” 4 Merge, ajunge la frontieră. Păsări de pradă se rotesc În jurul unui centru nevăzut - probabil un stârv. Mușchii coapselor răspund cu suplețe la denivelările drumului. O stepă gălbuie acoperă dealurile; priveliștea se Întinde la nesfârșit Înspre est. N-a mâncat din ajun; nu se mai teme. Se trezește, Îmbrăcat, culcat de-a curmezișul patului. La Monoprix, În fața intrării de serviciu, un camion descarcă marfă. E puțin trecut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
caravana s-a pierdut Întâi prin desișul tropical al unui ghiveci de mușcate, prelingându-se apoi pe sub dinții unui pieptene, care le va fi apărut micilor cărăuși ca un schelet de mamut, spre a-și Începe lunga călătorie prin deșertul gălbui al peretelui. Și câte pericole nu s-au abătut asupra drumeților! Dedesubtul grinzii, furtuna dezlănțuită printr-un oberliht le-a măturat din prețioasele poveri, dar s-au regrupat În șir indian, adăpostindu-se sub buza unei fâșii desprinse de zugrăveală
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe urmă cel de oboi. Ceva clipocește dedesubt și mă descalț discret, pipăind podeaua cu vârfurile degetelor. E udă. Lanternele supraveghetorilor Încep din nou să se-agite și cei doi se Îndepărtează, astfel că sala rămâne cufundată În lumina difuză, gălbuie, a lămpilor de veghe. Privesc În jos. Pe podea, firele de apă subțiri și tremurătoare se unesc Într-un pârâiaș. Mă uit la Édouard. Aidoma celorlalți, plânge. În sală, câțiva oameni au sărit În picioare și, asemenea mie, trag de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Ca de obicei, la Începutul serii, avocatul Perez-Blanco ne-a amenințat că se va sinucide Într-un mod spectaculos, iar Julienne, soția lui, a râs cu vioiciune, ridicând apoi paharul de șampanie pentru a Închina În cinstea nemărginirii. Prin lentila gălbuie a lichidului, ochiul ei părea imens, de parcă un monstru ar fi stat la pândă pe fundul paharului. După șampanie, noua prietenă mulatră a generalului Bouchot a propus să mutăm petrecerea În stradă. Am făcut toate acele lucruri pe care le
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
De când am Început viața asta nouă, am mereu același vis. De unde vine el, dacă nu de dincolo de ușile alea pe care le credeai zăvorâte? — Posibil. De ce nu mi-l povestești? — Începe-așa. Merg pe-un hol lung, scăldat În lumina gălbuie a unor aplice. De undeva se aude țârâitul insistent al unui telefon și pesemne că mă apropii de el, fiindcă se aude din ce În ce mai tare. Așa cum se-ntâmplă În vis, nu-mi văd corpul, dar mă las dusă de el spre
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
chelia nespălată mulțumi organizatorilor, amestecînd în gloria trecutului propria sa contribuție. Serata se încheie astfel în chipul cel mai comis. La vernisajul ce urmase, un conferențiar cu gura uscată de pește vorbi răsunător publicului înșirat pe lîngă pereți. Șters și gălbui ca un biscuit, un profesor de limbi surd asculta cu atenția încordată. Cîțiva tineri livizi și o bibliotecară cu zulufi consumau exaltați hrana sufletească ce li se oferea. Deodată, dinspre coridor, răsună un tîrșîit de pîslari. Fredonînd, în ușă apăru
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să mi schimb repartiția la școala pe care o conducea ea. Cum toate școlile mi-erau indiferente, am acceptat dintr-un imbold, aș zice, mai degrabă galant. În aceeași clipă directoarei i se potoli avîntul și, sub privirea ei bîhlită, gălbuie și frumoasă, ghicii frica de a nu fi dat dovadă de exces de zel; probabil, prea ușoară, victoria asupra mea o făcea să se căiască. Cuibărită într o fostă casă boierească, aspectul monumental al secției de învățămînt era în perfect
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
blondă a regizorului, înălțând săgețile albastre ale privirii. — Doamna Hariga-Strihan, subliniază Poetul, sorbind lent din paharul cu vin roșu. S-a trecut de multă vreme la vin roșu, paharele sunt toate roșii. Doar partenera mea își apără cupa cu lichid gălbui și își ferește ochii. — Soția cunoscutului... bâiguie, pentru prima dată cu o voce puțină, călduță. — Fosta soție... confirmă didactic mentorul. Fosta soție a celui de la care am învățat și viața, dar și moartea... Cu cât patos a lucrat după Eliberare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
totuși nevasta lui Hariga ! — Dacă e vorba de Hariga, sare Balaurul din celălalt capăt, interceptând numele, despre Hariga merită discutat oricât, sucite și răsucite toate înțelesurile ! Mă, la tine vorbăria înlocuiește băutura... își țuguie regizorul buzele subțiri, preluând cu degetele gălbui și pistruiate paharul din mâna doctorului estetician. — Sia Strihan a avut o expoziție de pictură sau grafică ? se întoarce Poetul spre estetician. — Da, pe vremea când lucram la muzeu. Un fel de geometrie rece. Culori stricte, negru-alb- roșu. Ca un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aerul, pereții, lumina. Tăcerea ar înghiți totul. Își vor auzi bătăile inimii, măsurate de acul țâșnind dintre dinții șerpilor, ca un metronom în derivă. Veninul unduind, alergând, un senzor în alertă. Singura mișcare pe care ar mai vedea-o. Șerpi gălbui lunecând, vălurindu-se, în cercuri tot mai mari, spre șanțul cald și îngust dintre sâni. Săgeata lor neagră arzând, în răstimpuri, aerul. S-ar auzi, cândva, în spate, slab, o voce : Botticelli, Cosimo... N-ar mișca nimeni. N-ar avea curajul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nu se urniseră din loc. Nici brațele nu se mișcau. Umerii, doar, tremurau, ca și buzele, din cauza încordării. Ridică, totuși, mâna spre gât. Palpând pulsul stins al venelor. Degetele ei lungi încercuiră gâtul, tremurând, pe claviculă, ca niște șerpi subțiri, gălbui. Ar fi vrut să desprindă mâna, s-o întindă. Să apuce mânerul unei cești cu cafea, să întâlnească orice alt obiect sau mâna cuiva. Se întoarse spre ceilalți, uimită că nu-i vede. Perdele de aer vibrau, electrizate, despărțindu-i
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
amestec de fermitate și frică, blândețe, putere, da, chiar duritate. — În consecință, acum, vă apropiați, nu-i așa ? Urmărea cum femeia se mută pe unul din fotoliile care flancau biroul. Scosese, din buzunarul hainei, o sticlă plată, cu un lichid gălbui, cafeniu. O culcase, încet, pe cristalul mesei. Când deținuta se reașeză, o privi lung, de aproape, oferindu-se, parcă, și el, atenției. Nu purta cămașă, ci un fel de bluză cu guler și nasturi, din lână subțire, gălbuie, muștar învechit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un lichid gălbui, cafeniu. O culcase, încet, pe cristalul mesei. Când deținuta se reașeză, o privi lung, de aproape, oferindu-se, parcă, și el, atenției. Nu purta cămașă, ci un fel de bluză cu guler și nasturi, din lână subțire, gălbuie, muștar învechit. Deasupra, haină cenușie, cadrilată. Dinți puțini, pătați de tutun. Nasul striat de vinișoare roșii. Pielea obrazului căzută, palidă. Urechile mici, gâtul moale, mâinile firave. Degete subțiri și scurte, strâmbe, gălbui. Unghii roase, până la carne. Fruntea adâncită de chelie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
bluză cu guler și nasturi, din lână subțire, gălbuie, muștar învechit. Deasupra, haină cenușie, cadrilată. Dinți puțini, pătați de tutun. Nasul striat de vinișoare roșii. Pielea obrazului căzută, palidă. Urechile mici, gâtul moale, mâinile firave. Degete subțiri și scurte, strâmbe, gălbui. Unghii roase, până la carne. Fruntea adâncită de chelie, dar puternică. Ochi negri, mari. Inteligenți, da, vii, negri, adânci, mobili, lucioși, pândind, înregistrând, cântărind, înțelegând. Nu clipeau, nu se mișcau. Extraordinară privire ! Da, ăsta era omul așteptat, nu mai putea fi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se apropie, în cele din urmă, posibile, aievea, imediate. Casa fastuoasă, întâlnirile subversive, bărbatul stăpânind, din umbră, mișcările oaspeților, atât de ciudați și ei. Frigul celulei, apoi : capul unui iepure de casă, în spatele unui birou lung, lucios, lichidul clătinându-se, gălbui, în sticla plată. Cristalul biroului perforat, rareori, de ochii arși, negri, ai strigoiului. Micul atelier se dilata devenind un hol imens, albit de lumina după-amiezii de vară, restrâns apoi, celulă puturoasă și îngustă, ca un sicriu, și iar cameră elegantă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în buzunarele mari ale hainei. A dat puțin capul pe spate, spre a se dezmorți, împinsese și umerii înapoi, îndreptându-și mijlocul, spre a face un sfert de pas înainte, cu stângul, aplecându-se, să vadă mai bine. Gulerul cămășii gălbui ieșise puțin peste haină. Talpa pantofilor s-a frecat, scârțâind, de parchetul lucios. A tresărit, enervat, clipise repede, de câteva ori. Stingherit de zgomot, dar poate și de lumină, se legănase ușor spre stânga, încercând un unghi mai bun. Încercase
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-se de năvala țâncilor jegoși și iuți, ca niște țipari. Măști macabre și glugi, nimfete spoite și manglitori. Cheflii, paparude, buruieni. Fanți cu șișul între dinții de aur. Codoașe zaharisite, mângâind burțile gloabelor care însoțesc alaiul. Pe undeva, furișându-se, gălbui, unchiul sadic și iepuraș ? Balabuste bocitoare, arlechini, damblagii, seniori ai șatrei, popi paradiți. Veselie, spaimă și râs. Tropotul cailor și vaietul corului, acoperite treptat de melodia și mimica stilizatelor florărese, acompaniate de tremurul epileptic al ofticoșilor. Nu va fi așa
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
zilei care va mai înghiți un cadavru. Revăd visătorii, luptătorii, vinovații, trădătorii fără scrupule. Împovărat de deznădejdea trenului fără țintă. Dintr-odată : un birou lung, lucios, luminat de chelia roșiatică a omulețului care se leagănă, agitat, ca lichidul din sticla gălbuie și plată pe care o tot înfige între buzele livide. Cristalul mesei perforat de privirea sa, aprinsă de patimă și viclenie. Mă scutur, să scap... încerc să deslușesc doar o scurtă întâmplare, cu zei capricioși, ușor de dezamăgit. De părinți
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
noastre vieți vin să ne îmbogățească trecerea tulbure și nesățioasă. Femeia își încercuise, speriată, gâtul cu degetele, parcă pentru a se apăra. Poate bolborosisem ceva sau gesturile păreau amenințătoare. I-am văzut degetele tremurând pe gât, ca niște șerpi subțiri, gălbui. Voiam să-i spun, într- adevăr, că am ajuns unul dintre cei ce cântă puterea ploii, dar nu-i știe binefacerile. Un neroditor care nu-și mai măsoară izbânzile după anotimpurile ei, dar care nu s-a lepădat de bucurie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fără să ridice capul din podea. Roti lent, lent, cu toată precauția, bila bine tunsă. Privirea se înălță puțin, supraveghetoarea îl urmărise, îl urmărea. Așa că se dădu cuminte peste cap de trei ori, dublu triplu multiplu salt acrobatic pe globul gălbui lucios lunecos al privirii care îl ocrotea. Flutură diagonal brațele, se frânse. Regăsi o fracțiune de echilibru, cât să audă hohotele încurajatoare ale arenei, țop, iar în picioare, aterizare la punct fix și încă o tumbă, se rotesc toate, inginerul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Urcarăm printr-o peșteră din aceea care lega două case, apoi intrarăm Într-o gaură care avea toți pereții acoperiți cu un fel de blănuri cum nu mai văzusem nicicând. Unele blănuri erau numai dungi albe și negre, altele erau gălbui și pătate cu negru și cafeniu, iar altele, cele mai Înfricoșătoare, erau cânepii, dar se terminau cu niște uriașe coame roșcate. - Ăștia sunt leii. Din lei ne tragem noi și de aceea ne-a vizitat Dogon. Pe Dogon n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
petalele firave, de culoare alb-verzuie, copilul a băgat apoi de seamă că între acele petale se ridica un fel de păhărel, prelungit, cu buzele ușor răsfrânte. Chiar în mijlocul păhărelului, un bețigaș subțire și delicat înfățișa soarelui o mică măciulie ușor gălbuie și lipicioasă. întreaga alcătuire semăna cu un clopoțel. Cu imaginația lui de copil, micul sclav a asemănat totul cu o gură de om. Fără să stea prea mult pe gânduri, a început să vorbească florilor de vanilie: - Voi de ce nu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]