3,883 matches
-
care îl poate strivi pe băiatul nostru, punându-l cu botul pe labe. Pentru a doua oară în după-amiaza aceea, decid să îmi păstrez ideile pentru mine și să nu-i spun nimic lui Tom. Conform promisiunii lui Stanley, ne gătește o cină excelentă. Supă de salată verde, friptură de porc, fasole verde cu migdale, cremă de zahăr ars la desert și cantități generoase de vin. Simt un junghi de compasiune pentru Pamela și festinul ratat pe care ni l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
bucur că nu trebuie încă să mă gândesc la întoarcerea la New York. În dimineața aceasta am o sarcină de îndeplinit, dar e cu neputință să-l convingi pe Stanley să stea locului suficient timp pentru a deschide o discuție serioasă. Gătește și ne servește micul dejun, dar, cum ne așază farfuriile dinainte, iese fuga din bucătărie și urcă la etaj, să facă paturile. După aceea, se ocupă de tot felul de treburi prin casă: înșurubează becuri, bate covoare, repară ferestre. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
găseau niște slujbe permanente - cel mai probabil de profesori la vreo școală particulară pentru următorul an. Lunile au trecut și, pe la mijlocul lui octombrie, Tom slăbise aproape zece kilograme, revenind pe jumătate la ceea ce era pe vremea vechiului doctor Thumb. Mâncarea gătită în casă îi pria vizibil și, în pofida previziunilor lui pesimiste, Honey nu-l obosea, nu-l domina și nu-l sufoca. Zi după zi, îl preschimba lent în omul care fusese dintotdeauna destinat să devină. Cu atâtea lucruri bune care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fiica mea părea mai frumoasă și mai fericită ca oricând în lunile din urmă. Avortul spontan din toamnă îi provocase o dezamăgire imensă și, de-atunci încoace, fusese pe teren nesigur - mascându-și tristețea cu prea multă muncă la serviciu, gătindu-i lui Terrence mese complicate pentru a-i dovedi că era o soție vrednică, în ciuda neputinței de a-i dărui un copil, și consumându-se prea mult în tot ce făcea. Dar în ziua aceea, în grădină, avea din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
au o prietenă, li se pare că pot să renunțe la exercițiile fizice. Pur și simplu. Și încep să comande mâncare la pachet tot timpul. Vă dați seama că, dacă Tim ar fi cu o fată care ar ști să gătească (nu ca mine), nu s-ar fi îngrășat atât în ultima vreme. Așa că am și eu partea mea de vină. Eu, ca majoritatea femeilor pe care le cunosc, am o relație tip dragoste-ură cu cântarul. Vedeți voi, greutatea mea tinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
duc, pentru că oamenii ne tot întrebau când o să ne căsătorim. Li se părea amuzant. La început zâmbeam timid, dar acum pur și simplu nu îmi mai pasă. Oricum, celălalt motiv pentru care urăsc invitațiile la cină este că eu nu gătesc prea bine, așa că noi, ca să întoarcem favoarea, invităm cuplurile la restaurant. Și Tim se plânge că îl costă o avere. Nu e vorba că ar fi cărpănos, dar pune bani deoparte pentru o casă. Și nu poți să economisești pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pentru Jemima, să fii gazda perfectă, care dă niște dineuri ireproșabile, Înseamnă să-ți inviți pe la tine o groază de prieteni superbogați, să decorezi tot aparatmentul cu tot felul de crenguțe și să angajezi o firmă de catering să-ți gătească o tonă de mâncare bună de tot, ca apoi să le spui tututor că tu ai gătit-o. Și mai Înseamnă și să le trimiți pe colegele de apartament (adică pe mine și pe Lissy) de-acasă noaptea târziu sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o groază de prieteni superbogați, să decorezi tot aparatmentul cu tot felul de crenguțe și să angajezi o firmă de catering să-ți gătească o tonă de mâncare bună de tot, ca apoi să le spui tututor că tu ai gătit-o. Și mai Înseamnă și să le trimiți pe colegele de apartament (adică pe mine și pe Lissy) de-acasă noaptea târziu sau să Îți sară țandăra când acestea Îndrăznesc să se strecoare În casă undeva după miezul nopții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
din partea lui că și-a amintit. Dar nu mă pot opri să nu mă uit la scoicile lui. Îmi plouă În gură când mă uit la ele. Și uite la sosul ăla verde ! Doamne, pun pariu că sunt suculente și gătite la fix... — Vrei să guști și tu ? spune Jack, surprinzându-mi privirea. — Nu ! zic, tresărind. Nu, mersi. Ardeii ăștia sunt absolut.. perfecți ! Îi zâmbesc radioasă și mușc zdravăn dintr-un ardei. Deodată, Jack Își duce o mână la buzunar. Mobilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
da. Am văzut sacoșa, nu mă las. Și am să mai fac public și faptul că odată ai cerut șervet, În loc de șervețel. Jemima Își acoperă gura cu mâna. — ... și perlele tale sunt perle de cultură, nu perle adevărate... — ... și nu gătești niciodată singură mâncarea pe care o servești la petreceri, cu care te dai atât de mare... — ... iar poza aia cu tine și prințul Wiiliam e o făcătură ordinară... — ... și le vom spune tuturor tipilor cu care te vei Întâlni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
prins“ pe gunoieri și și-a băut doza. Am nimerit o dată și în apartamentul lui, o odaie într-un bloc vechi de cărămidă, rece ca o criptă, luminată de un bec care mai mult aduna umbra. Aici, nea Petrică își gătește de unul singur, mănâncă și doarme și, n-ai să crezi, citește. Citește noaptea, fiindcă el ziua umblă prin tot orașul, seara-n amurg trage câte una mică, să vină obosit bine acasă. Televizor n-are (unde naibii să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pensionarii cu tabieturi. Șiam c-o să te blochezi, a zâmbit Zina, după care brusc a mai răbufnit o dată furia din ea: Da’ tu pe ce lume trăiești, de te blochează porcăriile ăstea? Cum stăteam în pragul camerei unde ea se gătește de culcare, s-a întors spre mine, îmbrăcată pe jumătate, numai în bluza ei întinsă până la semilungime. În penumbră, fiindcă n-avem nevoie de lumină ca să ne dezbrăcăm de culcare, incisivii îi sticleau în fanta buzelor, vădind încă furia. cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
vară, nu? Luke de ce nu poate?) E atât de ocupat, că încă nici nu a apucat să‑i cunoască pe părinții mei, ceea ce mă supără oarecum. Acum câteva săptămâni, l‑au invitat la prânz într‑o duminică, și mama a gătit din greu - sau, cel puțin, a cumpărat file de porc împănat cu caise de la Sainsbury’s și merengne cu ciocolată foarte epatantă. Dar, în ultima clipă, Luke a fost nevoit să contramandeze pentru că trebuia să intervină în criza pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se pensiona. Așa e, Enid? — Da, așa e, se aude vocea lui Enid de la celălalt capăt al firului. Tony, soțul meu, s‑a pensionat de curând și săptămâna trecută am avut niște zile libere - am stat acasă cu el, am gătit și așa mai departe, ca‑n vacanță. Și el... adică noi am început să ne gândim... ce‑ar fi să mă pensionez și eu mai devreme? Dar nu sunt sigură că am economisit destui bani, așa că m‑am gândit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
intenția să stau atât de mult la telefon. Dar, în clipa în care încep să discut cu Enid, ies la iveală o groază de lucruri - că îi e frică se se pensioneze, că soțul ei o vrea acasă ca să‑i gătească. Că își iubește foarte mult slujba și se gândea să facă un curs de computer, dar bărbatul ei a zis că sunt bani aruncați... Când termină de deșertat sacul, sunt foc și pară. Tocmai i‑am spus părerea mea sinceră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și, când ridic ochii, văd o urmă imperceptibilă de surâs pe buzele lui Luke. — Ție.. sau oricui altcuiva, adaug repede. — Mă bucur să aud asta, spune Luke cu blândețe. Și mai ales, să știu că n‑o să încerci să‑mi gătești cușcuș marocan surpriză. — Înțelegi ce vreau să spun, zic, ușor îmbujorată. Și mi‑ai promis că n‑o să mai pomenești niciodată de asta. Faimoasa mea seară marocană a avut loc la puțină vreme după ce am început să ieșim împreună. Voisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zic, ușor îmbujorată. Și mi‑ai promis că n‑o să mai pomenești niciodată de asta. Faimoasa mea seară marocană a avut loc la puțină vreme după ce am început să ieșim împreună. Voisem să‑i demonstrez lui Luke că pot să gătesc, dacă vreau - văzusem emisiunea aia despre bucătăria marocană, și totul părea ușor și impresionant. Plus că am găsit niște la reducere de Debenhams veselă marocană de mare efect, așa că existau premize ca totul să iasă perfect. Dar, Dumnezeule mare, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
parte din munca sa și parte din viitorul Chinei. În patul lui, sunt îmblânzită, potolită, mulțumită. El este frânt de oboseală. Adoarme de cum pune capul pe pernă. Nu a mai putut să doarmă de ziele în șir. Mă ridic și gătesc tăieței cu legume. Știu c-o să vrea să mănânce când se va trezi. Mănâncă mult. Trei castroane. Când mă gândesc la felul în care mănâncă, asta îmi stârnește râsul. Își cere scuze pentru maniere, dar mănâncă mai departe. Zice despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Retrag bani din contul nostru comun și îmi ascund economiile. Într-o zi mă prinde și mă acuză că trădez iubirea noastră. Nu ne-am mai vorbit două zile. Mă simt vinovată și încerc să mă revanșez pregătind cina. Îi gătesc mâcarea preferată, găluște umplute cu carne, prăjite. O fac cu mare grijă, asigurându-mă că fiecare este rumenită cum trebuie. El zace în pat, fumând cu ochii fixați în tavan. Cina e gata, îi strig. Se dă jos din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
v-aduc jos. Au sosit colindătorii. ― Să nu-i mai apari în față, Romico, pentru că acolo îi voi sta eu cât de curând. Vorbea cu amabilitatea calmă, ușor ironică a unui tânăr boier. ― Și acum, hai - bătu ușor din palme - gătește-ne! În timp ce Romica îi ajuta să îmbrace giubelele căptușite cu samur și le potrivea faldurile ample și mătăsoase, Iancu reveni la chestiunea lui. ― Dumneata Nicolache, eu nu te știu zgârcit. Atunci de ce mă lași singur la spectacol? De ce nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ei veniseră la noi, nu ca să facă apostolat, ci avere. Uite, se zice că bucătăria moldovenească e variată, rafinată - și, după ce am putut-o compara cu altele, credem că așa e - dar Învățătoarele le-au Învățat pe rafinatele Basarabence să gătească și altceva decât ce știau ele... Noi am adus la sate, nu numai cunoștințe de agronomie, de igienă, chiar de arhitectură - În fine, noțiuni... - Încredințate de profesorii noștri, dar mai degrabă, fără voie, am Întărit, prin prezența noastră, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În al doilea - dar despre asta mama a adus vorba mult după aceea, când ne-am dus noi În Ardeal - convenabil e să nu plătești chirie, banii din salar să-i trimiți la Alba Iulia, să nu-ți placă mâncarea gătită de mama, dar s-o mănânci și să mai ceri; să nu-ți speli rufele, să le pui În coșul nostru, să ți le spele mama, ca din nebăgare de seamă... - Fată dragă, zice mama la un moment dat, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
care trecuse). Nu-mi mai rămânea decât să-l salut, să aștept răspunsul, să mă Întorc În casă, să mă spăl repede-repede, să-mi iau lingura și să mă Înfățoșez la pește; Între noi, bărbații (nici Mătușa Domnica, deși Îl gătea - și Îl făcea Într-o sută de feluri - nu punea gura pe el). Moș Iacob mă Întâmpina: - He-hei, băițălu moș’lui, bine-ai venit În ospeție pe la noi - da ia șăz’, să ne șadă norocu - și-mi arăta scăunelul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
flori, măcar obiceiurile unei insecte. Toată știința ei mie Împărtășită În fapt: furată de mine - a fost descântecul de râie (când eu nu râie aveam!) - iar pe cel de dragoste l-am, deasemeni, furat, deci nu-mi fusese dat... Că gătea mâncare - și Încă foarte bună? Dar asta era menirea, datoria ei de femeie și de babă a lui Moș Iacob: să gătească bine! Singurele amintiri mai... calde - În sensul propriu al cuvântului: căldura cuptorului lor, uneori, iarna: după ce mâncam (bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu râie aveam!) - iar pe cel de dragoste l-am, deasemeni, furat, deci nu-mi fusese dat... Că gătea mâncare - și Încă foarte bună? Dar asta era menirea, datoria ei de femeie și de babă a lui Moș Iacob: să gătească bine! Singurele amintiri mai... calde - În sensul propriu al cuvântului: căldura cuptorului lor, uneori, iarna: după ce mâncam (bine!), urcam, Mătușa Domnica Îmi curăța semințe de bostan, cu un cosor, iar miezii Îi punea Într-un pachet de țigări, gol... Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]