12,418 matches
-
locuințe pentru personalul de îngrijire, Simona văzu câțiva copii antrenați într-un veritabil joc de fotbal. Zarva cetei de copii o atrase. Doi arbori serveau drept bare de porți. Jocul se desfășura plin de însuflețire, fiind animat și de o galerie de băieți de mingi care nu întruneau cerințele unor jucători din cauza lipsei de echipament. Fiecare lovitură în minge era însoțită de chiote și răbufniri zgomotoase și de o larmă specifică vioiciunii exuberante a celor care trăiau la cea mai înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
uneori ne este îngăduită câte o clipă de fericire. Prețul? Oricare ar fi. Fostul palat al reginei Victoria este un fel de "La Fayette" australian. În el se află cele mai luxoase și cele mai exotice magazine. Subsolul, plin de galerii și prăvălii de tot felul, mai ales de îmbrăcăminte, pe care nimeni nu pare să o cumpere, coboară spre stația de metrou din centrul orașului. De aici poți ajunge în toate colțurile Sydney-ului. Mă rătăcesc prin mulțime, undeva pe un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
anuale. Elevii, în lipsa altor ocupații, jucau fotbal pe terenul din spatele școlii. Vișinel era nelipsit de pe teren. Cel mai adesea, juca pe postul de extremă dreaptă, într-o echipă socotită a fi printre favoritele școlii și susținută febril de o numeroasă galerie nelipsită de pe marginea terenului. Într-o fază a unui joc, Vișinel aflându-se în preajma porții, printr-un șut greșit, rată ocazia unui gol ce părea ca și făcut. Întreaga echipă veni lângă el cu reproșuri, insulte și amenințări. Ba un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
rotit aceiași indivizi, cu mici excepții, făcându și din funcția de aleși ai neamului o meserie de profitori de carieră, pe care și-o revendică atât de convingător, că te apucă „râsu-plânsu”. Halucinant, nu? Mai ales că se cred în galeria marilor patrioți, salvatorii și mântuitorii națiunii, pe placul unor babe isterice și al unor bulangii decrepiți, fiind păziți de o grădină zoologică de gorile. Avem o țară frumoasă și bogată, care a stârnit invidia vecinilor și a năvălitorilor, păcat că
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cu mine nu ne mai regăseam În gesturile noastre obișnuite și ne priveam neputincioși, traversați de o expresie stranie. Cu o zbatere confuză de aripi, o pasăre cu penaj roșu se ivi de niciunde, dintre ramuri și frunzele boltite ale galeriei de viță de vie care ne Împresura geamul. Mișcând din cap Înainte și Înapoi, iute și sacadat, pasărea privea neîndoios În camera noastră. Mama tresări și Își duse dosul palmei la gură, când tata Începu să fluiere. Mai Întâi stins
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
subtilizam din pachetul tatei câte două Snagoave, pe care le aprindeam Împreună cu Titi, prietenul meu cu un ochi de sticlă (Doamne, era Înspăimântător când se supăra și mă fixa cu privirea!). Le fumam Într-un loc dosnic, umbrit de o galerie de viță de vie din spatele blocului nostru, sub geamul domnului Mărcușanu - un pensionar cu fața lunguiață și mintea dusă, care râdea ca un imbecil când ne vedea pufăind. Deschidea geamul larg, inspira cu nările desfăcute În vânt și Îmbrățișa aerul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
superioară a clădirii Poștei, de fapt de unde pornea scara care ducea direct în stradă, roti ochii peste peisajul ce i se desfășura în față: parcul teatrului, clădirea muzeului istoric, și nu departe de aceste edificii, noua și impozanta clădire a galeriilor de artă. Coborî apoi cu pași zoriți și se îndreptă spre noul lui șantier. Pe drum se întâlni cu mai mulți cunoscuți și se salutară reciproc. Cu unii dintre ei, ar fi legat un dialog ad-hoc, dar era prea grăbit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și cu mijloace ieftine, urmă rește succese ușoare. Altă ediție : actor mediocru. Caboti nul stoarce rolul ca pe-o lămîie, e-n stare să umble-n patru labe, să miaune, să urle, să facă cu ochiul la public pentru ca, la galerie, cîțiva spectatori să-i acorde hohotul de rîssmuls cu cleștele. În loc de aplauze, merită fluierături, precum fotbalistul care ratează golul și apoi se uită mirat, la bocanc. Cabotinul nici scuza bocancului n-o are!” ( În revista Teatrul, nr.8/75). S-
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
l-a cunoscut!”...Infantila compa rație, ce vroia să spună : că după modelul Sică Alexan drescu, nimic nu-l mai poate reda, oriunde În lume, pe ade văratul Caragiale. Teorie falsă și semidoctă - oricît de mare respect am avea pentru galeria de aur a teatrului românesc din deceniile cinci-șase ale secolului trecut, trebuie să recunoaștem că acestia nu erau niște erudiți. Deci, nu-i era greu unui geambaș de actori precum Sică, să-i Îndoctrineze pro domo. Azi, În 2006, situația
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
scîrbită: "Publicu' înghite. Da' știi cum? Pe ne-mes-te-ca-te! Hap-hap, uite așa." Bebe clatină a îndoială din cap. Tipa îi servește o exemplificare: "Uite: tu citești toate declarațiile fotbaliștilor, antrenorilor, patronilor de cluburi sau a mai știu eu cărui șef de galerie. Da?" "Ăhă. Așa, și?" "Păi, tu crezi că brunețelu' ăla de la Steaua, ăla care a dat două goluri cu nu-ș' ce echipă străineză, de s-au calificat în cupa cupelor, mă rog, a scos din capu' lui toate chestiile alea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vezi! Nu știu, vere, dacă Sofica a mâncat un rahat, atunci, poftim, și io-l mănânc tot p-ăla." " Poate colecinstită, adică o boală dă fiere, cum a avut unche-miu, Iancu Zbîrnaciu, ăla grasu', dă era pretenar cu Tudorică-Trompetistu', dân galeria lu' Rapid. Cred că l-ai apucat și tu. Lui dă la meserie i s-a tras, că era grataragiu în gura Oborului. Și el nu mânca niciodată, doar ciugulea dă la grătar, d-acolo. În rest, băutură la greu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai dân sud, mai dă la țară, cum ar veni. Da' cân' s-a dus la Milano..." "Cân' s-a dus la Milano a mâncat o bătaie dă la carabinieri clasa una-special, că l-a luat dă huligan englez dân galeria lu' ăia dă făcuse prăpăd p-acolo. P-ormă a zis că, scuze, nene, a fost o confuzie..." "Ee, îl văzuse și pă el mai blonduț, așa...", încercă o explicație Anton. "Mai blonduț, ai? Nu era tot blonduț, bre, cân
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ca nodul de Început al unei ațe ce străbătuse de-atunci, condusă de acul Întâmplărilor, zeci de găuri mititele. Silvio, Împreună cu câțiva specialiști În electronică, taximetriști, macaragii, hackeri, vatmani, depanatori de aparate radio, bodyguarzi, montatori de cablu TV, lideri de galerie de fotbal, mecanici și ingineri, a format mișcarea armată de rezistență Împotriva mașinilor. Ore În șir, membrii facțiunii militare au organizat exerciții deosebit de dure, În scopul oțelirii trupului și al Învățării mai multor tehnici de luptă: neutralizarea, cu mâinile goale
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ieșeau din ungherele lor spre a se alătura micilor zgomote ale uzinelor care ne țineau În viață. Cum toate organele minerind În străfunduri nu mai reușeau să transporte viața la suprafață, vagoneții, lifturile și scripeții fiind blocate, iar multe dintre galerii surpate, ai fi zis că piuitul monitoarelor constituia semnale Între galaxii aflate la un metru distanță. Era o ciudată simbioză, ființe și mașini legate prin nenumărate cordoane ombilicale, oamenii nefiind deserviți de aparate, ci un fel de muncitori În slujba
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ridicați de fazele pe muchie de cuțit. Cu ajutorul telecomenzii, grupul nostru a avut privilegiul de-a descifra niște enigme celebre ale fotbalului . Mulți li s-au alăturat celor doi bătrânei care se certau non-stop pe baza fazelor litigioase, formând adevărate galerii. Chiar și fostul ocupant al Casei Albe studia asiduu regulile jocului de soccer, astfel Încât putea fi auzit din când În când răcnind cât Îl țineau plămânii Touchdown! la câte-un fault În careu. De altfel, fostul pasager al lui Air Force
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe linoleum, Începând să-și dea ochii peste cap. În timp ce apăsam toate butoanele aflate la Îndemână ale flipperului uman, așteptând zăngănitul monedelor, o a doua duduie Îmi șoptea la ureche niște cuvinte care ar fi putut reduce la tăcere și galeria unei echipe de fotbal crunt nedreptățite de arbitraj. Vă imaginați, probabil, că În acest timp cea de-a treia componentă a lotului de judo feminin uda florile. Ei bine, vă Înșelați. Executa o operațiune pe lângă care cele mai elaborate tehnici
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu totul alt caracter. încă din 1992, Primul Grup Investițional Slovac (PSIS) a înființat o colecție de artă plastică contemporană, sub supravegherea unui curator avizat, doc. Zuzana Bartosova, PhD, o reputată specialistă, membră a AICA, de altfel fostă directoare a Galeriei Naționale Slovace, în care s-au adunat și conservat cele mai bune opere ale artiștilor menționați, din anii ^60, ^70 și ^80 ai secolului XX. în momentul de față, colecția cuprinde peste 400 de picturi, sculpturi sau obiecte de diferite
Arta plastică din Slovacia la București by Libusa Vajdova () [Corola-journal/Journalistic/9196_a_10521]
-
de incantație, poem în proză și dicteu automat (de tip Nora Iuga, să zicem), un mic și splendid poem închinat complexului Iocastei prin care se înțelege însă și pasiunea femeilor mature pentru bărbați mult mai tineri. Secțiunea Postbărbați este o galerie a bărbaților care, într-un fel sau altul, i-au atras atenția femeii care se confesează. Chiar dacă portretele sunt anonime, contururile în aqua forte sugerează faptul că în spatele desenelor autoarea a avut în minte modele reale. Fiecare dintre bărbații expuși
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
protectoare a autoarei. Grași și slabi, dezinvolți sau inhibați, frumoși sau urâți, locvace sau timizi, toți trec pe sub lupa femeii, iar rezultatul nu este niciodată unul pe deplin mulțumitor. Sau nu îndeajuns de mulțumitor pentru ca "analista" să-și piardă capul. Galeria de portrete este însă impresionantă, aproape fiecare tablou propunând câte un prototip identificabil în viața reală. Iată un exemplu, luat la întâmplare: "El era un bărbat uriaș, de vreo sută cincizeci de kilograme: era cel mai gras și mai sexi
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
de absidă care lărgea neașteptat albia. De partea cealaltă, aluviunile ridicaseră pe lîngă mal o fîșie Îngustă de pămînt, acoperită cu tufe și bălării de o vigoare nefirească care camuflau gura peșterii, aflată chiar sub mal. Străbătură mai Întîi o galerie În pantă, Întunecată și mocirloasă, cu miros iute de excrement. Ca să vadă pe unde calcă, omul cu fața verde aprinsese o lanternă. Mergea În urma lui Pablo și numai Îl Împingea Într-o parte sau alta, atunci cînd ajungeau Într-un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
prag Înalt, pe care Pablo nu-l putea urca, se așeza capră Înaintea lui, apoi Îl sălta și Îl Împingea de la spate. Urcară astfel pînă Într-o sală cu bolta Înaltă, În pereții căreia se deschideau gurile Întunecate ale cîtorva galerii, de unde, pătrunzînd pe una dintre ele, ajunseră Într-un găvan ceva mai uscat, cu paie sau fîn pe jos, un fel de culcuș. Într-un ungher Îndepărtat al acestuia, pîlpîiau anemic flăcările unui foc pe cale de a se stinge. LÎngă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se aude din cauza hărmălaiei din tribună. Jucătorii ambelor echipe încep meciul timorat, cu multe pase înapoi, se tatonează atent la fiecare contact individual. Spectatorii încep să-și piardă încet-încet răbdarea, se aud mai întîi scandări și înjurături răzlețe dinspre o galerie spre cealaltă, care pînă la urmă se transformă în coruri de mii de guri care urlă la unison și sar în același ritm în sus zguduind întreg stadionul. Nimic nu poate fi mai împotriva sistemului decît o dispută între cele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aer, e doar o chestiune de timp. Milițienii bat toate loviturile libere auturile și cornerele de vreo zece, cincisprezece minute, de cînd secundul a ieșit la marginea ierbii și a dat indicații. Nu se mai aude decît gura unei singure galerii, ceilalți sînt reduși la tăcere. — Și toată tevatura asta doar în jurul unui meci de fotbal? întreabă domnul Președinte cuprins de indignare. — Vuietul de gooool, făcut de suporterii Milițienilor, cred că a străbătut tot orașul, reia Sena. Mea culpa că exact
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ai fi zburat creierii cel puțin cu cîteva ore mai devreme, și astfel ai fi devenit un adevărat erou național. Iar călăii tăi bineînțeles că n-ar mai fi stat pe gînduri nici o clipă după aceea să te înscrie în galeria marilor eroi ai neamului, așa cum s-a procedat și în cazul altor generali de doi bani ai Armatei Române din trecut. Care mai e situația din teren? te întrebi obsesiv, îți rozi unghiile pînă la carne. O să vă prăpădiți de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
jalnic era, desigur, un motiv de dezamăgire pentru cei tineri, indiferent ce simțeau părinții și, totuși, până și la vârsta copilăriei, puteam înțelege atâta lucru, că o înfrângere la fotbal nu era chiar cel mai cumplit dezastru de pe lumea asta. Galeria avea chiar un cântecel pe care văru-meu și amicii lui îl cântau din tribună la sfârșitul unui joc în care Weequahic o luase din nou pe coajă urât de tot. Îl cântam și eu cu ei. Ikey, Mikey, Jack și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]