1,959 matches
-
prins de roată automobilului descoperit. Stilul de dans al Isadorei Duncan era caracterizat de mișcări libere, curgătoare, încărcate emoțional, oglindind fascinația idealurilor antice cu privire la corpul omenesc în mijlocul elementelor naturii. În mod obișnuit apărea îmbrăcată într-o tunica scurtă cu brațele, gambele și picioarele goale, cu părul fluturând în aer, dând impresia unui dans improvizat. Stilul său coreografic a fost preluat și dezvoltat de maeștri ai baletului că Mihail Fokin, Ted Shawn și de dansatoarea Ruth Saint Denis.
Isadora Duncan () [Corola-website/Science/297880_a_299209]
-
asigurat o popularitate crescândă ca una din creațiile cele mai importante ale literaturii universale. Romanul istorisește aventurile căpitanului Ahab al navei "Pequod", obsedat de dorința de a ucide legendara balenă albă, "Moby Dick", care îi cauzase pierderea unei picior de la gambă. Povestitorul este un membru al echipajului, Ishmael. Proza lui Melville este complexă și de o imaginație bogată, ceea ce a făcut din el unul din cei mai fini stiliști ai limbajului din literatura americană, alături de William Faulkner, Henry James și Thomas
Herman Melville () [Corola-website/Science/298469_a_299798]
-
în echipa națională în cadrul campaniei de calificare pentru Euro 2008, și că este dispus să participe la turneul final, dacă Olanda se va califica. Van der Sar a ratat meciul cu România, din 25 martie 2007, datorită unei accidentări la gambă. Acesta vrea să se retragă dupa Euro 2008 dar noul antrenor al Olandei vrea să-l păstreze pentru CM 2010. 03 august 2011 în Amsterdam, Van der Sar a jucat meciul de adio. Pe stadionul "Amsterdam Arena" întâlnit "Ajax" și
Edwin van der Sar () [Corola-website/Science/308485_a_309814]
-
pe vremea când Fragonard lucra în atelierul lui Boucher. De data aceasta, în mijlocul unei vegetații abundente și proapete, o tânără femeie îl incită pe bărbatul ascuns printre tufele de la picioarele statuii lui Cupidon, prin balansul leagănului care îi descoperă goliciunea gambelor. Dacă impresioniștii au fost foarte fascinați de "Leagănul", compoziția "Femei la scăldat" (1765) va influența întreaga pictură franceză modernă a secolului al XIX-lea. Este un vârtej amețitor, impetuos, în care artistul se lasă pradă culorii, înviorând personajele feminine și
Jean-Honoré Fragonard () [Corola-website/Science/306602_a_307931]
-
care marchează deschiderea spectacolului. Principala tendință a perioadei a fost contopirea vocilor cu instrumentele. Muzica este bogat ormanentată și pare să curgă în flux continuu. Principalele instrumente folosite în muzica barocă au fost orga, clavecinul ("strămoșul" pianului) și viola da gamba, ca principale genuri muzicale avem fuga, concerto grosso, cantata, oratoriul și opera seria, iar ca muzică de dans întâlnim sarabandă, hornpipe, alemandă, menuet. Încă din anul 1710 se anticipează trecerea spre clasicism, deoarece își face apariția unul dintre cele mai
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
de rezonanță ale cărei ambe fețe sunt plane. În lateral, se formează „umerii” caracteristici, rotunzi, care dau corpului forma cifrei 8. Acordajul standard în cvarte perfecte (cu o singură excepție) aduce cu cel al instrumentelor din familia violei (viola da gamba, violone ș.a.). Chitara joacă un rol important în numeroase genuri muzicale aparținând folclorului, dar îndeosebi muzicii de consum. Între aceste genuri, se numără muzica blues, country, folk, flamenco, jazz, rock și pop. Practica contemporană include chitara cu șase corzi (acustică
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
și înlătură inflamațiile acute ale intestinului. Acțiunea cea mai importantă este cea astringentă și amarotonică cu aplicații în tratamentul dispepsiilor și inflamațiilor catarale gastrointestinale. Datorită acestor efecte se întrebuințează în tratamentul simptomatic al manifestărilor subiective de insuficiență venoasă (dureri de gambă, hemoroizi), diarei ușoare, descuamările pruriginoase ale capului (mătrață), afecțiuni dermatologice contra arsurilor superficiale și puțin întinse (antipruriginos și antibacterian), afecțiuni ale cavității bucale și faringiene (antialgic), cosmetică la colorarea părului (reacționează cu grupele tiol -SH ale cheratinei având efect tinctorial
Nuc () [Corola-website/Science/302564_a_303893]
-
curele pentru femei. Aceste veșminte de bază cu variații minore ținând seama de statutul social și bogăție nu s-au schimbat mult de-a lungul istoriei Egiptului. Lungimea fustanelelor a variat, fiind mai scurtă pe timpul Regatului Vechi și ajungând la gambă în Regatul Mijlociu, când a fost deseori suplimentată cu un tricou fără mâneci sau o robă lungă. Percalul, uneori plisat, era înfășurat în jurul taliei și fixat cu o centură. Cusutul era practicat foarte puțin. Mormântul lui Tutankhamon a furnizat multe
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
avea puțini bani, Bennett l-a invitat să stea în casa în care el locuia cu familia sa, și așa aglomerată, care se afla deasupra uneia dintre cele două săli ale sale, în Forest Gate. Definirea musculară a coapselor și gambelor lui Yorton a fost judecată superior la concursul Mr. Universe din 1966, astfel încât Schwarzenegger a început să se antreneze asiduu asupra acestor părți, după un program conceput de Bennett. Stând în East End, Londra, Schwarzenegger a reușit să-și îmbunătățească
Arnold Schwarzenegger () [Corola-website/Science/303615_a_304944]
-
Leptospiroza este o boală infecțioasă acută care se manifestă prin febră, intoxicație, cefalee, dureri musculare, mai ales la gambe, afectarea rinichilor, a ficatului, sistemului nervos și cardiovascular. A fost descrisă prima dată de Adolf Weil în 1886, motiv pentru care se numește și "Boala lui Weil". Agenții patogeni sunt leptospirele - microorganisme sub formă de spirală (spirochete "Leptospira interrogans"). Acestea
Leptospiroză () [Corola-website/Science/304479_a_305808]
-
M.N.A.R.); mai multe reprezentații vor fi ținute și în Franța pe parcursul anului 2008. Un album cu înregistrarea în studio a spectacolului va fi publicat în perioada mai-iunie 2008. Instrumentația pentru spectacol cuprinde: flaut traversier, două viori, violă, violoncel, viola da gamba, cobuz, teorbă, chitară renascentistă, clavecin, orgă, percuții. Lor se alătură patru voci - o soprană, o altistă, un tenor și un bariton - și o pereche de dansatori.
Codex Caioni () [Corola-website/Science/311547_a_312876]
-
seturi de perechea alcătuită din Jürgen Melzer și Philipp Petzschner. Tecău a continuat în startului anului 2011 parteneriatul cu Lindstedt, cei doi ajungând la începutul lunii ianuarie în finala turneului de la Brisbane, în care au abandonat, din cauza unei accidentări la gambă a suedezului. Problemele medicale ale scandinavului i-au împiedicat pe cei doi să-și apere trofeul în turneul de la Auckland. La primul Grand Slam al anului, la Melbourne, pereche Tecău-Lindstedt a fost desemnată cap de serie numărul 11, dar cei
Horia Tecău () [Corola-website/Science/306106_a_307435]
-
broancă, gordună mare („gordună” fără altă specificație, se va numi violoncelul) sau rareori gordun. Printre strămoșii contrabasului sunt cel puțin cinci feluri de instrumente. Între ele trebuie amintită în primul rând "viola-contrabas" ("violone"), reprezentanta basului profund în familia violei da gamba („familia violelor”). Acordajul ei, corespunde în notație cu cel al violei de gamba, însă sună cu o octava mai jos. Registrul grav era reprezentat și de lira cu cea mai mare dimensiune, numită "archiviola da lira" sau "lirone". Numărul coardelor
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
gordun. Printre strămoșii contrabasului sunt cel puțin cinci feluri de instrumente. Între ele trebuie amintită în primul rând "viola-contrabas" ("violone"), reprezentanta basului profund în familia violei da gamba („familia violelor”). Acordajul ei, corespunde în notație cu cel al violei de gamba, însă sună cu o octava mai jos. Registrul grav era reprezentat și de lira cu cea mai mare dimensiune, numită "archiviola da lira" sau "lirone". Numărul coardelor sale ajungea uneori până la 24. Pe tastiera ambelor instrumente erau montate bare metalice
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
între violoncel și contrabas. Acesta se acorda în Sol, re, la, mi și se nota la octava inferioară (ca la contrabas). Nici acest instrument nu s-a răspândit. Forma contrabasului actual se deosebește întructva de instrumentele din familia violei da gamba. Corpul său se subțiaza în sus, curbura de la mijloc fiind mai pronunțată. Cele patru coarde se acordează în cvarte. Mai nou, pe instrumentele prevăzute cu o tastiera lată se pune și o a cincea coardă (progresele tehnice făcute în construcția
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
După Olimpiada din 2004, a fost mai tot timpul accidentată, ratând concursurile care i-ar fi putut aduce bani din prime de start și din premiile puse la bătaie. A ratat Campionatele Mondiale de la Helsinki, din cauza unei rupturi musculare la gambă. După tratamente îndelungate, Maria se pusese din nou pe picioare și începea să revină la forma din anul 2004. În noiembrie 2006, Maria Cioncan a plecat împreună cu antrenorul său, Ștefan Beregszaszi, la un stagiu de pregătire la Ifran (Maroc). Au
Maria Cioncan () [Corola-website/Science/305814_a_307143]
-
-lea Dowland a simțit ca nu este apreciat în Anglia la adevarata sa valoare, mulți din muzicienii contemporani considerându-l „demodat”. Pe deasupra s-a văzut antrenat într-o de lungă dispută cu violistul Tobias Hume care vedea în viola da gamba instrumentul ideal însoțitor al vocii umane. Din anul 1612 și până în ultima zi de viață Dowland a fost lautist la curtea regelui James I al Angliei . Din anul 1621 lumea a început să i se adreseze ca "doctorului Dowland". Totuși
John Dowland () [Corola-website/Science/313032_a_314361]
-
de sonate "da camera" în secolul al XVII-lea au fost Maurizio Cazzati, Giovanni Legrenzi, Giuseppe Torelli. În aceeași direcție se încadrează compozițiile lui Johann Sebastian Bach (sonate și partite pentru vioară solo sau pentru violoncel, sonate pentru ""viola da gamba"", sonate pentru orgă) sau Johann Kuhnau (sonate pentru pian). În epoca respectivă s-au compus și sonate pentru un instrument melodic sau continu, cum sunt sonatele pentru vioară ale compozitorului austriac Heinrich von Biber. Termenul de "sonată" a fost atribuit
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
întîlnit foarte rar. LS este localizat cu precădere în țesuturile moi profunde muscular sau fibroadipos. LS cu originea în țesutul subcutanat este foarte rar. Localizările cele mai frecvente sînt următoarele: coapsă (în special spațiul popliteu și mușchiul quadriceps), spațiul retroperitoneal, gamba, umărul și brațul. LS este întîlnit rareori la nivelul mîinii și piciorului. 1)" Masă tumorala:" crește în profunzime și devine evidență numai cînd atinge dimensiuni considerabile. Spre exemplu, LS retroperitoneal provoacă simptome tîrziu, doar cînd ajunge la dimensiuni foarte mari
Liposarcom () [Corola-website/Science/313188_a_314517]
-
și reprezentanul clubului Blackheath, și-a retras clubul de la federație după ce au fost eliminate 2 reguli la întâlnirea anterioară, prima fiind de a admite alergatul cu mingea în mână și a doua, de ține și de a lovii adversarul în gambe în timp ce atacă. Multe alte cluburi l-au urmat și au format în 1871 Uniunea de Rugby. Charles Alcock a fost ales la Federație în 1866, devenind primul său secretar cu normă întreagă și trezorier în 1970. El a creat "The
Federația Engleză de Fotbal () [Corola-website/Science/314061_a_315390]
-
În cea mai mare parte, inserția se face pe oase determinând creste, proeminențe sau depresiuni pe suprafața lor. Dar ei se pot fixa și pe alte formațiuni: pe piele (mușchi pieloși), pe membrane fibroase (membrane interosoase la antebraț și la gambă), pe porțiuni îngroșate aponevrotic ale fasciilor de înveliș regionale, pe septe intermusculare, chiar și pe tendoane (lombricalii). Inserția se face întotdeauna prin intermediul unui tendon. Această porțiune tendinoasă, în unele cazuri, poate fi atât de redusă, încât macroscopic nu se recunoaște
Mușchi (anatomie) () [Corola-website/Science/313329_a_314658]
-
pentru partituri cu arcușele. Precum s-a mai spus, arcușul este folosit cel mai frecvent pentru execuția la instrumente cu coarde din familia viorii (vioară, violă, violoncel și contrabas) și a violei (viola da braccio, viola d'amore, viola da gamba, violone ș.a.). Între alte instrumente cu coarde acționate cu arcușul se numără: chemanul, cobuzul, crota, gadulka, psalterionul, rebecul - instrumente de muzică veche sau instrumente populare. Uneori, acestora li se alătură și chitara, în cazul căreia accesul separat la corzile interioare
Arcuș () [Corola-website/Science/313462_a_314791]
-
violoncel folosesc cheia fa (bas) și cheia do de pe linia a patra (tenor). Uneori se poate folosi și cheia sol. ul și-a făcut apariția în era barocă, un instrument de ambitus similar care l-a precedat fiind viola da gamba (din familia violelor). Aceasta a fost înlocuită total de către violoncel din pricina timbrului lipsit de strălucire și a dinamicii limitate, într-o epocă în care muzica era interesată tot mai mult de formarea de orchestre tot mai numeroase și de organizarea
Violoncel () [Corola-website/Science/313464_a_314793]
-
membre, corespondența exista doar la nivelul aceluiași membru în axul de simetrie, astfel ca pentru membrul superior avem 64 oase (centura scapulară 4, braț 2, antebraț 4, mână 54) și pentru membrul inferior 62 oase (centura pelvină 2, coapsă 2, gambă 4, picior 52). Scheletul uman îndeplinește unele funcții importante, care sunt necesare pentru supraviețuire. Rezistență, suport și formă: Fără un sistem osos dur și rigid, organismul uman nu poate sta în picioare, și ar fi doar o pungă de țesuturi
Schelet uman () [Corola-website/Science/314817_a_316146]
-
pot fi grupate și în două rânduri anteroposterioare: un rând medial ce cuprinde: talusul, navicularul și cele trei cuneiforme și un rând lateral, în care se găsesc calcaneul și cuboidul. Este situat în vârful masivului tarsian, fiind interpus între oasele gambei, respectiv calcaneu și navicular. El este format dintr-un corp, un cap și un col ce unește primele două porțiuni. Porțiunile talusului sunt bine izolate și ușor de recunoscut; cu toate acestea este considerat în întregime și comparat cu un
Picior (anatomie) () [Corola-website/Science/322944_a_324273]