KorAP: Find »[drukola/base=gară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...73 74 75 ...638 >

15,944 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

ieși din ghișeu. Trenul intră în gară scârțâind. - Vino, zise fata. Îl luă de mână și ieșiră pe peron. Acolo, lângă locomotivă, se afla, spre mirarea șefului de gară, fosta lui soție, actualmente impiegata de mișcare a gării. Șeful de gară îi făcu cu mâna. - Plec, strigă. Femeia, îmbrăcată într-un costum bleumarin curat și cu o vestă portocalie pe deasupra, îi făcu un semn cu paleta albă cu punct roșu pe care o ținea în mână. Șeful de gară și fata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Șeful de gară îi făcu cu mâna. - Plec, strigă. Femeia, îmbrăcată într-un costum bleumarin curat și cu o vestă portocalie pe deasupra, îi făcu un semn cu paleta albă cu punct roșu pe care o ținea în mână. Șeful de gară și fata se urcară în tren. Fosta soție făcu alt semn cu paleta și trenul se puse în mișcare. Porcul molfăia un ghiocel la marginea pădurii. Privi dezinteresat la personalul 8421 care tocmai trecea prin fața lui. Trenul era aproape gol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
care tocmai trecea prin fața lui. Trenul era aproape gol. Într-un compartiment, o fată stătea sprijinită cu spatele de geam. Era goală, curul ei alb strălucea în lumina soarelui. Pe partea cealaltă a fetei, porcul îl recunoscu pe șeful de gară, care se împingea cumva în ea. Părea fericit. Porcul se bucură sincer pentru el; apoi, când zgomotul trenului se pierdu în vale, începu să caute alt ghiocel. 19-20 august 2005 FINALA Antrenorul privi la ceasul de pe tabela de marcaj. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

sine îți stârnește curiozitatea, ba chiar, dacă te gândești bine, preferi să fie așa, să te afli în fața a ceva ce încă nu știi prea bine ce este. Dacă într-o noapte de iarnă un călător Romanul începe într-o gară, pufăie o locomotivă, răsuflarea unui piston acoperă deschiderea capitolului, un nor de fum ascunde o parte din primul alineat. Mirosul de gară e străbătut de o pală de mirosuri de la bufetul gării. Cineva privește prin geamurile opace, deschide ușa cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
nu știi prea bine ce este. Dacă într-o noapte de iarnă un călător Romanul începe într-o gară, pufăie o locomotivă, răsuflarea unui piston acoperă deschiderea capitolului, un nor de fum ascunde o parte din primul alineat. Mirosul de gară e străbătut de o pală de mirosuri de la bufetul gării. Cineva privește prin geamurile opace, deschide ușa cu geamlâc a barului; totul e neclar, chiar și înăuntru, văzut cu ochi de miop, sau ochi iritați de grăunțele de cărbune. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
de iarnă un călător Romanul începe într-o gară, pufăie o locomotivă, răsuflarea unui piston acoperă deschiderea capitolului, un nor de fum ascunde o parte din primul alineat. Mirosul de gară e străbătut de o pală de mirosuri de la bufetul gării. Cineva privește prin geamurile opace, deschide ușa cu geamlâc a barului; totul e neclar, chiar și înăuntru, văzut cu ochi de miop, sau ochi iritați de grăunțele de cărbune. De fapt, paginile cărții sunt aburite, ca geamurile unui tren vechi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
buzele și ochii întredeschiși, sau sorb spuma halbelor de bere cu o atenție exagerată, ca să nu se verse. Pisica își arcuiește spinarea, casierița închide casa, care face cling. Toate aceste semne combinate ne informează că este vorba despre o mică gară de provincie, unde oricine sosește este imediat observat. Toate gările seamănă între ele; nu contează dacă lămpile nu reușesc să lumineze dincolo de haloul lor; oricum, e un mediu pe care tu îl cunoști perfect, cu mirosul de tren ce rămâne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
cu o atenție exagerată, ca să nu se verse. Pisica își arcuiește spinarea, casierița închide casa, care face cling. Toate aceste semne combinate ne informează că este vorba despre o mică gară de provincie, unde oricine sosește este imediat observat. Toate gările seamănă între ele; nu contează dacă lămpile nu reușesc să lumineze dincolo de haloul lor; oricum, e un mediu pe care tu îl cunoști perfect, cu mirosul de tren ce rămâne și după ce toate trenurile au plecat, mirosul special al gărilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
gările seamănă între ele; nu contează dacă lămpile nu reușesc să lumineze dincolo de haloul lor; oricum, e un mediu pe care tu îl cunoști perfect, cu mirosul de tren ce rămâne și după ce toate trenurile au plecat, mirosul special al gărilor după ce a plecat ultimul tren. Luminile gării și frazele pe care tocmai le citești par să slujească mai mult la dizolvarea decât la dezvăluirea lucrurilor ivite dintr-un val de întuneric și de ceață. Am coborât în această gară astă-seară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
lămpile nu reușesc să lumineze dincolo de haloul lor; oricum, e un mediu pe care tu îl cunoști perfect, cu mirosul de tren ce rămâne și după ce toate trenurile au plecat, mirosul special al gărilor după ce a plecat ultimul tren. Luminile gării și frazele pe care tocmai le citești par să slujească mai mult la dizolvarea decât la dezvăluirea lucrurilor ivite dintr-un val de întuneric și de ceață. Am coborât în această gară astă-seară pentru prima oară în viața mea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
al gărilor după ce a plecat ultimul tren. Luminile gării și frazele pe care tocmai le citești par să slujească mai mult la dizolvarea decât la dezvăluirea lucrurilor ivite dintr-un val de întuneric și de ceață. Am coborât în această gară astă-seară pentru prima oară în viața mea și deja mi se pare că mi-am petrecut toată viața aici, intrând și ieșind din acest bar, trecând de la mirosul de peron la mirosul de rumeguș ud din closete, totul amestecat într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
când nu mai rămâne decât să-ți recuperezi fisele, deoarece numărul format nu dă semn de viață. Eu sunt bărbatul care circulă între bar și cabina telefonică. Sau: acel bărbat se numește „eu“ și nu știi altceva despre el, așa cum gara asta se numește doar „gara“, iar în afara ei nu mai e decât semnalul fără răspuns al unui telefon, care suna într-o cameră întunecată, dintr-un oraș îndepărtat. Pun aparatul în furcă, aștept să aud zgomotul monedei, în jos, prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
să-ți recuperezi fisele, deoarece numărul format nu dă semn de viață. Eu sunt bărbatul care circulă între bar și cabina telefonică. Sau: acel bărbat se numește „eu“ și nu știi altceva despre el, așa cum gara asta se numește doar „gara“, iar în afara ei nu mai e decât semnalul fără răspuns al unui telefon, care suna într-o cameră întunecată, dintr-un oraș îndepărtat. Pun aparatul în furcă, aștept să aud zgomotul monedei, în jos, prin tubul metalic, împing ușa de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
întunecată, dintr-un oraș îndepărtat. Pun aparatul în furcă, aștept să aud zgomotul monedei, în jos, prin tubul metalic, împing ușa de sticlă, mă îndrept iarăși spre ceștile îngrămădite, lăsate la uscat într-un nor de abur. Mașinile în cafenelele gărilor pretind să se înrudească cu locomotivele, mașinile expres de ieri și de azi cu locomotivele și trenurile cu aburi de ieri și de azi. Degeaba mă învârt de colo-colo, mă sucesc și mă răsucesc: sunt prins în capcană, în acea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
cu locomotivele, mașinile expres de ieri și de azi cu locomotivele și trenurile cu aburi de ieri și de azi. Degeaba mă învârt de colo-colo, mă sucesc și mă răsucesc: sunt prins în capcană, în acea capcană atemporală pe care gările o întind fără greș. O pulbere de cărbune mai stăruie în aerul gărilor, mulți ani după ce toate liniile au fost electrificate, iar un roman care vorbește despre trenuri și gări nu se poate să nu transmită acel miros de fum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
cu aburi de ieri și de azi. Degeaba mă învârt de colo-colo, mă sucesc și mă răsucesc: sunt prins în capcană, în acea capcană atemporală pe care gările o întind fără greș. O pulbere de cărbune mai stăruie în aerul gărilor, mulți ani după ce toate liniile au fost electrificate, iar un roman care vorbește despre trenuri și gări nu se poate să nu transmită acel miros de fum. Ai citit deja câteva pagini și acum ar fi momentul să ți se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
sunt prins în capcană, în acea capcană atemporală pe care gările o întind fără greș. O pulbere de cărbune mai stăruie în aerul gărilor, mulți ani după ce toate liniile au fost electrificate, iar un roman care vorbește despre trenuri și gări nu se poate să nu transmită acel miros de fum. Ai citit deja câteva pagini și acum ar fi momentul să ți se spună clar dacă unde am coborât eu dintr-un tren care a avut întârziere e o gară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
gări nu se poate să nu transmită acel miros de fum. Ai citit deja câteva pagini și acum ar fi momentul să ți se spună clar dacă unde am coborât eu dintr-un tren care a avut întârziere e o gară de altădată, sau o gară din ziua de astăzi; dar frazele continuă să se miște într-un spațiu nedeterminat, cenușiu, într-un fel de țară a nimănui, a experienței redusă la cel mai mic numitor comun. Fii atent: este cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
nu transmită acel miros de fum. Ai citit deja câteva pagini și acum ar fi momentul să ți se spună clar dacă unde am coborât eu dintr-un tren care a avut întârziere e o gară de altădată, sau o gară din ziua de astăzi; dar frazele continuă să se miște într-un spațiu nedeterminat, cenușiu, într-un fel de țară a nimănui, a experienței redusă la cel mai mic numitor comun. Fii atent: este cu siguranță un sistem pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
în povestire, fără ca să-ți dai seama: o cursă. Sau poate că autorul e încă nedecis, cum pe de altă parte și tu, cititorule, nu ești foarte sigur de ce ți-ar face mai mare plăcere să citești: sosirea într-o gară veche, ce-ți dă senzația unei reveniri, a reocupării timpului și locurilor pierdute, sau o fulgerare de lumini și sunete, ce ți-ar da senzația de a fi viu. S-ar putea ca ochii mei, miopi sau iritați, să fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
reveniri, a reocupării timpului și locurilor pierdute, sau o fulgerare de lumini și sunete, ce ți-ar da senzația de a fi viu. S-ar putea ca ochii mei, miopi sau iritați, să fi văzut acest bar (sau „bufet al gării“, cum se mai numește), aburit și confuz, când, de fapt, nu e exclus să fie plin de lumină iradiind din tuburile de culoarea fulgerului, reflectată de oglinzi, umplând toate ungherele și interstițiile; spațiul fără umbre e plin de muzică pusă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
valiză pătrată de material plastic rigid, prevăzută cu rotile, mânuită cu un baston de metal cromat și pliabil. Tu, cititorule, credeai că aici, sub acoperișul peronului, privirea mea se îndreptase spre acele traforate ca niște halebarde ale orologiului rotund de gară veche, în efortul zadarnic de a le face să meargă înapoi, parcurgând în sens invers cimitirul orelor trecute, înșirate binevoitor în panteonul lor circular. Dar cine-ți spune că numerele ceasului nu ies din ușile dreptunghiulare, iar că eu văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
o bucată de vreme; e inutil să mă frământ, încăpățânându-mă să dau înapoi ceasurile și calendarele, în speranța de a reveni la momentul precedent celui în care s-a întâmplat ceva ce nu trebuia să se întâmple. Dacă în gara asta trebuia să întâlnesc pe cineva, care poate nu avea nici o legătură cu gara asta, ci trebuia doar să coboare dintr-un tren și să plece cu altul, așa cum ar fi trebuit să fac eu, iar unul dintre noi trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
ceasurile și calendarele, în speranța de a reveni la momentul precedent celui în care s-a întâmplat ceva ce nu trebuia să se întâmple. Dacă în gara asta trebuia să întâlnesc pe cineva, care poate nu avea nici o legătură cu gara asta, ci trebuia doar să coboare dintr-un tren și să plece cu altul, așa cum ar fi trebuit să fac eu, iar unul dintre noi trebuia să înmâneze ceva celuilalt, de exemplu eu trebuia să-i încredințez celuilalt valiza asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
afară și unde să mă duc? Orașul nu are încă un nume, nu știm dacă va rămâne în afara romanului, sau dacă îl va domina complet, în negrul de cerneală. Știu doar că acest prim capitol întârzie să se desprindă de gară și de bar: nu e prudent să mă îndepărtez de aici, unde s-ar mai putea încă să vină cineva să mă caute; nu e prudent nici să fiu văzut de alte persoane cu valiza asta care mă încurcă. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]