KorAP: Find »[drukola/base=geam & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...73 74 75 ...656 >

16,377 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189

catarg semeț din pântecul unui vas, sumum-ul acestei mizerii: un bloc de patru etaje, relicvă sinistră a unei epoci și mai sinistre: era comunistă. Blocul În sine, Împărțit În așa zise garsoniere, mai are foarte puține uși, ferestre, balamale, clanțe, geamuri Întregi, conducte de apă, dușumele...Totul a fost smuls, călcat În picioare cu furie, dezmembrat, ars, murdărit, găurit, spart, pângărit, trădat, aflat Într-o degradare cumplită. Pe scara interioară a acestui bastion al mizeriei, Într-un continuu du-te -vino

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
ceaiul de tei,,. Nici un răspuns. Draga mea, ,,Tare aș vrea să-mi prepari un ceai. Lătratul câinelui mă Înebunește. I-aș vârî un căluș În gură. Mă apasă căldura verii, Îmi dă o neliniște cumplită. Am omorât câteva muște pe geamul de la fereastră și trupul lor strivit mi-a făcut greață. Îmi pun mari speranțe În bătrânețe. O consider o stare de grație, de liniște, de calm. Am obosit așteptând ceaiul și este abia luni,,. ,, Nuuuuuuuuuuuu-mi maaaaaai scrieeeeee! Plec În Canare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Antoniu. Kawabata abia poate să bea puțin ceai și să Înghită o bucățică de brânză. Au ciocnit câte un ou roșu, dar bătrânul nu l-a putut mânca, chiar dacă s-a spart și s-a umplut de cracliuri ca un geam lovit de o pietricică.. Bătrânul zace Întins pe spate, Învelit cu grijă de Antoniu, cu pătura. Are frisoane, deși două sticle cu apă caldă sunt lipite În permanență de picioarele lui. Este slăbit și nu-și mai poate mișca nici măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
un fel de tânguire care mă Îndurerează. Închid fereastra. M-am prăbușit pe dușumeaua rece, ca un alergător la capătul unei curse și, minute În șir nu am fost capabilă de nici un gest. Privesc bărzăunul albăstriu, care se izbește de geam ca un orbete,, . e tot ce-ți pot scrie. Vreau să mă Întorc acasă. Poimâine, te rog să trimiți mașina!.,, M-a pictat În ultimele două zile. Nu mi-a dat nici un indiciu. Nici cum să mă Îmbrac, nici poziția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
au numai gânduri curate cu țărișoara noastră. -Uniunea Europeană vrea să ne arunce brânza la coșul de gunoi al istoriei, să școlarizeze prin Închisori criminalii Înrăiți, să Înfigă cipuri sub pielea câinilor, să monitorizeze oile patriei, să ascundă morții pe după geamuri fumurii, să dea burse florăreselor În Olanda. -Domnule cerșetor, dar nici să transporte morții În mașinile de pâine prin tot orașul și nici să atârne de copaci coșciugele, ca niște fructe, sau să le sprijine de zidurile cofetăriilor!.. Sunt scene

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

haina pe lângă picioare. Scuzele se puteau referi la oricare dintre cele două lucruri. Am luat-o spre sud în direcția în care bănuiam că se află Shaftesbury Avenue. Parbrizul era aproape opac și începuse să înghețe; am lăsat în jos geamul mașinii pe partea mea și aerul sufocant a năvălit în mașină. Începuse să-mi curgă nasul. — Vreți, vă rog, să lăsați geamul în jos pe partea cealaltă și să fiți atentă la drum am spus. Honor Klein a deschis geamul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
bănuiam că se află Shaftesbury Avenue. Parbrizul era aproape opac și începuse să înghețe; am lăsat în jos geamul mașinii pe partea mea și aerul sufocant a năvălit în mașină. Începuse să-mi curgă nasul. — Vreți, vă rog, să lăsați geamul în jos pe partea cealaltă și să fiți atentă la drum am spus. Honor Klein a deschis geamul fără să spună nimic și am înaintat așa un timp, cu capetele scoase afară pe ambele laturi ale mașinii. Trupul ei se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
geamul mașinii pe partea mea și aerul sufocant a năvălit în mașină. Începuse să-mi curgă nasul. — Vreți, vă rog, să lăsați geamul în jos pe partea cealaltă și să fiți atentă la drum am spus. Honor Klein a deschis geamul fără să spună nimic și am înaintat așa un timp, cu capetele scoase afară pe ambele laturi ale mașinii. Trupul ei se zdruncina și sălta lângă mine ca un sac fără cap și am simțit din nou cum stofa aspră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
praful care se lăsase peste ele, o pudră cenușie menită să adoarmă totul și să estompeze orice strălucire căci, contrar dorinței Antoniei, o eliberasem pe slujnica ce venea zilnic. Am observat că argintăria era deja pătată. Dincolo de ușa mare cu geam, în lumina gălbuie a după-amiezii mohorâte, magnolia grandiflora care ocupa cea mai mare parte din mica noastră grădină, pălise, avea frunzele ciupite și scorojite de gerul din ziua precedentă. Era rece și umed în salon și am rămas cu hainele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
înaintea întâlnirii noastre da mâine. Peste o clipă o să intre în salon și o să mă găsească cu Georgie. Nu puteam suporta asta. Am acționat rapid. Am apucat-o pe Georgie de mână și am împins-o spre ușa mare cu geam ce dădea spre grădină. Am deschis ușa și am tras-o în grădină, lângă zidul casi, ca să nu poată fi văzută din interior. — Ieși pe portița aia, i-am spus în șoaptă, ai să ajungi în piațetă. Du-te direct

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
care se apropie. Privind prin fantă am sunat din nou. Am tras concluzia că soneria e defectă și m-am întrebat ce e de făcut. Aș fi putut să strig, să bat tare în ușă sau să arunc pietricele în geam. Am cântărit toate aceste soluții și le-am considerat absolut imposibile. Nu eram convins că-mi pot controla glasul în așa măsură încât să scot un strigăt, iar celelalte căi mi se păreau prea brutale. Și oricum nu mă încânta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
cealaltă, și astfel am ajuns într-o grădină. Am făcut un pas înapoi. Mai sus de conturul întunecat al unui copac cu ramuri plecate, lumina lunii cădea pe zidul din spate al casei cufundate în întuneric. Două uși mari cu geam dădeau din grădină spre o încăpere de la parter. Am pășit încet prin iarbă și am pus mâna pe ușă. A trebuit să mă opresc o clipă pentru a depăși valul de panică ce mă cuprinsese. Aveam impresia că respirația mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

Întâmple după ce vizitatorul pleca. În câteva minute, Dora avea să aprindă una dintre țigările ei americane, să pună la loc tabachera În care le ținea și să prelungească dulcea agonie cu Încă ceva minute - fumând Într-unul din scaunele de lângă geam, picior peste picior, astfel Încât soarele care apunea să i se prelingă pe fluierul piciorului și pe pantoful din piele neagră și lucioasă, ca uleiul de motor. Apoi va stinge vârful țigării pe marginea scrumierei și Îmi va rosti Încet numele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
să se descurce singură cu reportajele de știri. Tocmai mă pregăteam să-i dau o explicație când colega mea și-a ridicat mâna: — Scuzele mai târziu. Mai Întâi Înțelege, mașinile de cursă sunt de domeniul trecutului. S-a deplasat până la geamul minuscul și s-a uitat spre ecranul alb pe care proiectorul Îl copleșise cu atâta atenție nemeritată. — Ar putea la fel de bine rula invers. Oamenii viitorului călătoresc În gând. A vede pe B gândește, și gândește Întrebare. B vede În gând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
nu va număra surori... N-am apucat s-o Întreb ce vrea să spună cu asta, că a continuat: — Chiar când plecat trenul, el declarat: „Lung drumul spre salvare. Avem nevoie de reformă. Și pace Între așternuturi“. Gielke aplecat pe geam și făcut cu mâna. Mai Întâi, cu mână, apoi, batistă. Apoi amândoi: „Fraternité!“ Un tablou captivant. Acum ajută și Sascha? A Închis proiectorul. Se pare că a terminat cu expunerea părerilor sale despre știrile pe care le-am pierdut. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
pe spate atât de mult Încât gura Îi stătea deschisă ca râtul unui porc de Crăciun ( Îi lipsea doar mărul glazurat din gură) și o femeie mai tânără fardată prea strident, care stătea lângă el și tocmai se Întorcea spre geam cu o grimasă musculară. Zărindu-și propria reflexie, Îsi astupă căscatul cu o mână surprinzător de dibace. Mai sus pe stradă tramvaiul o luă spre stânga unde a fost Întâmpinat de un seamăn de-al său, care purta aceeași Încărcătură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Închise ușa - În sfârșit eram aici, În sfârșit Înăuntru - arătă Înspre o canapea din pluș tocit și se așeză Într-un scaun asortat. Draperiile erau brăzdate de dungile tremurânde ale luminii de vară. Îndărătul lor trebuie să fi fost un geam deschis. — Ai sunat pentru anunț, iar acum te gândeai să... Abilă, lăsă Întrebarea suspendată În aer, ca o bulă strălucitoare a sugestiei, turnând apă dintr-o carafă. Pe masă era o vază cu flori Îmbobocite. După ce mi-am golit paharul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Anton găsi un loc Într-o clădire dezafectată, Învecinată Într-o parte cu un cimitir, iar În cealaltă, cu o piațetă modestă dar fermecătoare. — Ce-ți treb’e mai mult de-atât? se Întrebă În timp ce eu, Încă bănuitor, inspectam un geam spart, acoperit cu ziare. Într-o parte, viață, În cealaltă, moarte. Pe la Începutul lui octombrie 1925, după o călătorie În sudul Franței, În care, surprinzător, mă invitase, Anton stătea pe scări cu o sticlă de șliboviță Între pantofii lustruiți. Zâmbea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
le Învețe pe brutăresele din cartierul nostru cum să-și Îngrijească corpul. Vă dați seama: soare, euritmie și toate chestiile predicate de Adolf Koch. De pe schelele pe care se construiește clădirea aceea nouă. Am făcut un semn cu capul Înspre geam, spre piață. Unde muncitorii fluierau. Lângă mine stătea domnul Vogelsang. Da, ăsta e numele lui. Nu l-am inventat eu. Supărat, mi-a cerut să pun capăt acestui circ. I-am explicat că Ivan Britz e fiul gazdei mele, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
De altfel, de ce aș avea Încredere În geniul ăsta? — Ce-ați prefera? M-am prefăcut că mă uit atent la chestionar. — Adevărul, evident. — Înțeleg... Karp zăbovi un minut, două. Într-un final, asigurându-se că ușa e Încuiată, Închise și geamurile. O muscă nimerise Între rame. Iritată, se lovea de geamul care o Împiedica să se elibereze, până când Karp deshise geamul din nou și musca dispăru În lumina zilei fără pic de recunoștință. Închizând iar fereastra, trase draperiile - adăugând peste umăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ați prefera? M-am prefăcut că mă uit atent la chestionar. — Adevărul, evident. — Înțeleg... Karp zăbovi un minut, două. Într-un final, asigurându-se că ușa e Încuiată, Închise și geamurile. O muscă nimerise Între rame. Iritată, se lovea de geamul care o Împiedica să se elibereze, până când Karp deshise geamul din nou și musca dispăru În lumina zilei fără pic de recunoștință. Închizând iar fereastra, trase draperiile - adăugând peste umăr: — Nu văd nici un motiv pentru care cineva ar trebui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
chestionar. — Adevărul, evident. — Înțeleg... Karp zăbovi un minut, două. Într-un final, asigurându-se că ușa e Încuiată, Închise și geamurile. O muscă nimerise Între rame. Iritată, se lovea de geamul care o Împiedica să se elibereze, până când Karp deshise geamul din nou și musca dispăru În lumina zilei fără pic de recunoștință. Închizând iar fereastra, trase draperiile - adăugând peste umăr: — Nu văd nici un motiv pentru care cineva ar trebui să tragă cu urechea la ceea ce sunt pe cale să vă povestesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
o stare care putea trece drept contemplativă. În timp ce soarele mângâia draperiile cu o lumină de chihlimbar, sticloasă, eu am urmărit o musculiță care bâzâia. Trecuseră câteva minute bune până să-mi dau seama că, În ciuda eforturilor doctorului, nu zburase pe geam - sau poate că era o altă muscă. Cu curaj, dar convulsiv, mergea țanțoș pe obiectul alungit de metal, trecu de o agrafă pentru hârtie și se Îndreptă spre un stilou. Reuși să inspecteze și niște coli de sugativă, Înainte să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
constatat că Îmi rămăseseră doar trei și m-am târât Înapoi În Încăperea care servea În același timp pentru dormit, lucrat și unde Îmi rezolvam treburile de orice fel. Am pus pachetul de țigări pe pervaz și am privit pe geam. Anton avea dreptate: Într-o parte locuiau morții, În cealaltă, vii. Șchiopătând spre masa de scris ca să-mi torn niște șnaps În cafea, mi-a trecut prin cap că astăzi, mai mult decât oricând, mă aflam Între cele două tabere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
am vizitat pe Karp la fundație s-a transformat În crăcănatul de Boris. Când a apărut și inspectorul Wickert, cu o insignă sovietică pe guler și o mustață stufoasă, chiar deasupra splendidei sale danturi, m-am simțit obligat să Închid geamul, deși, În câteva minute, temperatura a atins cote insuportabile. Acesta a fost primul lucru pe care l-a observat și Anton când a trecut pe la mine. — Ce dracu, Knisch, faci prăjituri? M-am prefăcut că nu sunt acasă. Dar când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]